Oare am construit țara pentru care să nu fi regretat că ați murit?!

Poate că nu există întrebare mai inocentă și, totodată, mai apăsătoare decât aceasta. O întrebare care ne urmărește încă din anii în care lumea nu ne încăpea în palme, iar viitorul nu era decât o întindere nesfârșită, fără hotare și fără consecințe. Atunci nu știam încă să deosebim ceea ce ne dorim de ceea ce se așteaptă de la noi. Știam doar să visăm.

„De acum înainte, toate documentele Statelor Unite vor folosi termenul super în loc de artificial." Motivul dat de Trump: cuvântul „artificial" face inteligența să pară falsă.

Cazul acesta nu mai e despre Georgescu. Este despre soarta la care am ajuns toți românii, o națiune care se uită la propria ei viață ca la un serial prost, unde politicul a devenit religie, iar derizoriul a devenit normă.

„Alegerile anticipate nu sunt o soluție, ba dimpotrivă”.

Poate că madam USAmbassador la Atena a avut o seară mai efervescentă la o cină dens hidratată și s-a comportat ca o amazoană alazoană. Că „Putem face asta oricărei țări!”, adică să-i dărâme guvernul, e o fanfaronadă trumpă rezultă din faptul că oricât s-a efortat Washingtonul, n-a putut să-l țină pe Orban Viktor în scaun.