Sari la continut

Revoluția online

România digitală este cea care ne face să mergem înainte. Un proiect Republica, susținut de eMAG.

Oare știu acești limbuți că intensitatea muncii intelectuale dispuse de profesori, învățători și educatori pe parcursul a 50 de minute este deasupra oricărui intelectual sau lucrător din marile corporații?

Profesor online

Foto: Guliver Getty Images

Atunci când Titu Maiorescu, cu un spirit critic neconcesiv, a analizat discursul public, politic și parlamentar în studiul intitulat „Oratori, retori și limbuți” din 1902, a făcut o distincție clară între cele trei categorii de „cuvântători” din România începutului de secol XX. Primul este oratorul, care „vorbește pentru a spune ceva”, apoi este retorul, care spune „pentru a se auzi vorbind”, și limbutul, care spune doar „pentru a vorbi”. Pe orator îl „stăpânește scopul”, pe retor „deșertăciunea” și pe guralivi „mâncărimea de limbă”. De aceea, „oratorul poate avea o valoare permanentă”, retorul „numai una trecătoare”, limbutul „niciuna”. 

Ne prevalăm de această introducere în analiza discursului public și a soluțiilor pentru reformarea învățământului românesc. Aproape toți emițătorii de soluții se găsesc „în treabă și în vorbă”, cu foarte puține excepții notabile și responsabile. Se pot structura mai multe niveluri ale unor astfel de emițători. 

În primul rând sunt retorii, care se află la cel mai înalt nivel, cel al comisiei prezidențiale pentru „România educată”. Aceștia, de mai mulți ani, nu au putut să emită câteva soluții sau direcții de gândire pentru această reformă, nu au vreun raport clar care să fie transmis publicității, format din propoziții simple și concise, întrucât cei ce fac parte din această comisie sunt pătimași și pătrunși de calitatea onorabilității și mai puțin de munca în comisie, dedicată și productivă.

Al doilea nivel este format din rectorii marilor universități, cei care dispun de soluții și rezolvări proprii, care ar putea reforma învățământul. Din rândul acestora se detașează un prim tip, cel care vizează învățământul creativ și nu reproductiv, care revine ca un leitmotiv uzat și vulgarizat la nivelul cel mai de jos. Un alt tip de rector este cel vârtos și pe față împotriva învățământului centrat pe profesori, deși Sir Ken Robinson, un vizionar al învățământului de azi, susținea, pe lângă ideea învățământului creativ, tocmai înalta calitate a dascălului, în care experiența și talentul personal trebuie să prevaleze și să se întâlnească cu pasiunile personale ale elevilor. Un exemplu relevant în acest sens sunt universitățile americane, care se bat pentru profesori excelenți și pentru personalități academice de înalt nivel, câțiva dintre ei devenind premianți Nobel. Prin urmare, dascălul face școala și se află într-o centralitate eminentă și polarizatoare a demersului didactic și formativ. 

Pe alt plan, o retorică demagogică „reformatoare” privind diminuarea rolului dascălului în sistemul de învățământ produce automat și intempestiv o ofensivă depreciatoare dinspre marele vulg față de profesori și, nu în cele din urmă, față de școală, față de autoritate, astfel încât ne predispune să trăim într-un dezmăț etnic și național. Toate acestea au izvorât din „iluminările” ideologiei proletare și comuniste de odinioară, care au intrat în ființa noastră și în comportamentul nostru. Acest tip de rector nu a fost profesor secundar nici o zi din cariera lui intelectuală. Ei sunt citați cu pietate de presa din România, astfel încât orice opinie „părelnică” a acestora este reluată în scris și transmisă precum un adevărat citat evanghelic.

Al treilea nivel este format din foștii miniștri ai educației de după 1989, care asemenea „foștilor” livrează soluții post-actum, mustind de frustrări și vanități rănite, precum unul dintre ei, retor nevoie mare, ce s-a aflat în treabă să-l critice pe președintele țării și să-l califice drept idiot. Reamintim totuși că președintele României a fost mulți ani un profesor eminent în învățământul secundar. Teribilist și pleznind de infatuare, acest retor este eretic și urât, altfel spus urâtul este o erezie.

Al patrulea nivel ce structurează opiniile privind reforma învățământului este format din părinți, buticari, primari, îndrumători metodici de circumstanță ai educației, îmbățoșați peste tot și care își construiesc argumentația reformatoare pe opiniile culese de la propriii copii-elevi și pe care le livrează sentențios și grav în spațiul public. Toate aceste componente de opinare asupra reformei învățământului, pe lângă limbuția și limbarița aferente, au sesizat în mod indirect care sunt „patologiile” învățământului românesc: învățământul reproductiv care descurajează talentul elevului și predispozițiile particulare; învățământul dizlocat de practică; lipsa finanțării; lipsa învățământului centrat pe business și management al afacerilor; educația civică; lipsa educația sexuale; lipsa tabletelor în învățământul online; abandonul școlar; corigențele testului Pisa; slaba pregătire a unor profesori, etc. Multe dintre aceste „patologii” țin de durata lungă în care iletrizarea, analfabetismul funcțional pot fi asociate lipsei de civilizare, de sărăcia cronică, de lumpenul remanent și rezistent în spațiul românesc. Aceste „patologii” reflectă realitatea învățământului românesc, dar totuși, sunt foarte puține cazurile când absolvenți de studii superioare din România să fi fost refuzați și să nu fi obținut nostrificările necesare pentru a profesa peste hotare. Prin urmare, există diferențe foarte mari între vârfuri și marea masă a celor care au trecut sau nu au trecut prin școală.

Orice reformă și proiect de reformă trebuie gestionate de oameni competenți și ale căror preocupări sunt dedicate total învățământului, iar reformele trebuie să balanseze părțile bune cu părțile negative, pentru a evita autoflagelările din „iadul” învățământului românesc. Reforma nu este revoluție, așa cum și-au imaginat-o unii lideri politici de vârf ai României după 1989. Este inautentic și periculos să forțăm în permanență stigmatizarea învățământului românesc. Toate acestea sunt teme de dezbatere publică pentru cei avizați și nu materie primă pentru limbuți. Peste tot întâlnim cuvinte sentențioase, fără argumentare solidă și fără experiență didactică.

Oare acești limbuți știu, au aflat că educația și învățământul sunt mize fundamentale, strategice, ale construcției oricărei societăți care presupune eforturi mari și colective? Este de dorit să se afirme și să se facă cunoscute în spațiul public exemple de adevărați dascăli dedicați, care de cele mai multe ori se află singuri în fața avalanșei de retori, rectori și limbuți, critici și hipercritici. Există, de altfel, o patologie națională a limbuților și a limbuției, a cărei terapie este competența și angajamentul dedicat în slujba învățământului românesc. 

Oare știu acești limbuți de dascălii totali, singuri în fața a 60 de ochi și a 30 de fețe, care îi privesc în timpul lecției? Oare știu că intensitatea muncii intelectuale dispuse de profesori, învățători și educatori pe parcursul a 50 de minute este deasupra oricărui intelectual sau lucrător din marile corporații? În această situație, dascălul este obligat, pe de o parte, să își ordoneze gândirea în timpul predării și, mai ales, să îi țină în priză și în atenție pe cei 60 de ochi. Oare de ce nu există o solidaritate națională, manifestă, cu dascălii, cu „cei care întrețin umanitatea în viață”, după expresia Ch. Peguy, așa cum societatea civilă românească s-a mobilizat în anii din urmă pentru a apăra independența justiției? Oare când procurorii, judecătorii, toți magistrații vor ieși să manifesteze pentru autonomia învățământului românesc, ca să fie ferit de meschinăria politică, ferit deopotrivă de amestecul incompetent al retorilor și limbuților? Toate opiniile, parcă venite dinspre altă planetă sau din alt film, pe care acești retori și limbuți le emit în spațiul public trimit, în mod indirect, la „eșecul” învățământului românesc, ei înșiși fiind formați în acest învățământ. Mai exact, ei își dau cu stângul în dreptul în critica absolută și demolatoare a învățământului românesc.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • In calitate de profesor universitar si parinte am sperat ca aceasta contributie semnata de un insider cunoscut in lumea educatiei sa clarifice macar o parte din cauzele si solutiile degringoladei din educatia romaneasca....
    Cele 4 categorii de RETORI identificati de autor sunt mult prea putini relevanti si escamoteaza GRAVELE DEFICIENTE DE SISTEM create in aproape 30 de ani de toti acei care au decis soarta educatiei in Romania - mai ales comisiile de profil din Parlament si decidentii (ministeriabili si colectivi) din MEC...
    Ma asteptam sa gasesc in aceasta contributie (cu titlu mult prea inadecvat, irelevant pentru fond si lung) si referiri critice la adresa:
    - celor aproape o suta de modificari aduse in zece ani Legii nr.1/2011 privind educatia nationala (ce interese - nationale, de grup sau gashca si personale - au determinat acest enorm numar de modificari??
    - numarului enorm de titluri de doctor acordate in Romania post 1990 fata de numarul celor acordate ante 1990
    - simulacrului de asigurare a calitatii educatiei introdus in Romania prin OUG75/2005, aprobata prin Legea 87/2006 si practicat TOTAL INEFICIENT (daroita birocratiei monstruoase) si fara CREDIBILITATE de ARACIS dar si de ARACIP (neavand echivalent in UE si neimpus de CE).. Aceste doua institutii create pentru a conferi o oarecare onorabilitate scolilor si universitatilor romanesti nu au facut decat sa impuna - ca model de asigurare a calitatii - modelul "bazat pe Leviathan" copiat din stiintele politice dar total inadecvat in Managementul si asigurarea calitatii..
    - nerezolvarea eficienta a problemelor generate de larga disponibilitate pe piata noastra a mijloacelor tehnice de fraudare a examenelor si de absenta unor tehnici si mijloace de identificare rapida a plagiatelor (nu numai la teze si dizertatii)
    - absenta standardizarii tehnologiilor informationale in scoli si universitati, concurenta (uneori neloiala a) distribuitorilor generand local solutii ineficiente sau ineficace, dar adoptate neargumentat tehnic..
    - absenta cataloagelor electronice in scoli (solutia medievala a sedintelor cu parintii avand dezavantajele ei) si a blocajelor electronice (prin jammere) a comunicarii electronice in scoli si universitati pe durata orelor aferente activitatilor educationale, inclusiv examaene, nu numai pentru magistrati !!) - desi jammerele sunt oferite pe larg si pe piata din Romania...
    - situarea tot mai evidenta si intransigenta a celor 3 ""parteneri de interese" clasici din educatie (profesorii, parintii si educabilii - elevii si studentii) in REDUTE RAZBOINICE si tot mai RECIPROC AGRESIVE, datorita inadecvarii unor reglementari MEC dar si "absentei responsabilitatii sociale" si practicilor CONSENSUS-ului in planurile si programele educationale... Avem nenumarate CERCURI VICIOASE si in educatie, ca in intreaga societate romaneasca....Cei cu care dorim sa ne comparama si pe care unii ii invidiaza fara succes au mai mult CERCURI VIRTUOASE - total ignorate in Romania ! PANA CAND?
    .
    -
    • Like 2
    • @ Dragulanescu Nicolae
      Tarele sistemului educational sunt atat de multe si de raspandite incat au ajuns sa fie percepute drept norma. Altfel spus, nici nu mai stim cum ar trebui sa arate un sistem sanatos bazat pe "cercuri virtuoase". Daca nu suntem in stare sa ne gasim propriile standarde si modele educationale haideti sa le copiem de la altii care au dovedit ca stiu ce fac in acest domeniu. Binenteles ca orice reforma reala se loveste de oamenii din sistem (profesori, "ministeriabili si colectivi din MEC", si altii) care nu au nici un interes sa schimbe lucrurile. Primii care ar trebui sa ia atitudine sunt insasi profesorii prin ample manifestatii de strada (ca si acelea cand cer salarii marite) si prin producerea unei alternative la sistemul actual deoarece ei sunt cei ca stiu in cea mai buna masura ce trebuie facut si schimbat. DAR avem o problema: calitatea si moralitatea profesorilor. La acest capitol prea putini trec examenul.
      • Like 0
  • Numai huiduieli aici, văd... multe din ele argumentate, nu zic. Dar TOȚI comentatorii au trecut sub tăcere faptul că dezastrul din învățămîntul românesc vine dintr-un CUMUL de factori: elevi, profesori, părinți, politicieni, jurnaliști (dadada, influensării...) - toate aceste categorii au împins căruța în gard și acum se vaită că nu merge.
    Și da, în toate aceste categorii sînt persoane de bună-credință, care caută să întoarcă oiștea în drum, din păcate prea puțini sau/și slab coordonați. Dar na, hai să mai scuipăm odată pe lacomii și incompetenții profesori, că e ușor din spatele tastaturii și e la modă.
    „Cînd arăți pe cineva cu degetul, asigură-te întîi că degetul tău e curat”. (Bob Marley)
    • Like 1
  • ove check icon
    Exact din cauza unor ,,profesori,, ca tine este sistemul de invatamant unde este ,adica la genunchiul broastei..Citeste comentariile.
    • Like 1
    • @ ove
      se zice "genunche", remember ?
      • Like 0
  • Dorin check icon
    Deci după părerea autorului acestui articol ,ar trebuii să le mulțumim așa-zișilor dascali pentru numărul de analfabeți funcționali pe care îi scot pe bandă rulantă în fiecare an.Mult tupeu să ceri așa ceva.
    • Like 2
    • @ Dorin
      Teodora check icon
      Nu aveți pentru ce să le mulțumiți. Scrieți greșit, vă exprimați în clișee, vocabular sărac...clar, nu aveți pentru ce!
      • Like 0
    • @ Teodora
      dar ideea e buna ? Ca, daca este buna, atunci dvs ne dati o mostra de teoria formei fara fond.
      • Like 0
  • Intrebare: in realitate, citeste cineva de la "republica" aceste articole inainte sa fie publicate pe platforma ?
    • Like 3
  • Stimate domnule Radosav, as dori sa aduc in discutie posibilitatea existentei unui subgen (sau subspecie) de participant la discursul public: retorul manipulator. Acest gen de individ mi se pare cel mai nociv. Parerea mea este ca dumneavoastra faceti parte din acest gen: retorul manipulator. Deoarece nu vreau ca aceasta afirmatie sa fie perceputa ca pe o jignire, va rog sa-mi dati voie sa argumentez. In primul rand rand nu a-ti spus nimic concret - intregul articol fiind o insiruire de platitudini imbracate in cuvinte pretentioase, dar gol de idei. Nu am reusit sa identific (si din ce vad in comentarii nimeni nu a reusit) nici o teza coerenta, nici o idee centrala in jurul careia sa fie structurata "orarea" dvs. Singurul lucru pe care l-am observat a fost generalizarea obsesiva folosita pe post de argument forte. Deci "retor". In al doilea rand, "manipulator", dar un manipulator mediocru, pentru ca un manipulator de calitate nu ne-ar fi facut pe toti care nu suntem profesori, rectori la mari unuiversitati sau membri in comisia prezidentiala pentru invatamant, nu ne-ar fi facut, zic, "limbuti". Adica, daca suntem parinti, primari, buticari sau daca nu suntem nici una din aceste categorii - suntem automat "limbuti" daca indraznim sa deschidem gura. Mai bine tacem ca sa nu va deranjam cu prostia nostra ideile dvs. ilustre ? Aici ar fi momentul sa va fie putin jena si sa ne cereti scuze public. Sprijinirea pe ideile unor oameni prefesionisti din invatamant si, in acelasi timp, ignorarea putreziciunii multor "dascali" este manipulare miseleasca. Adica noi avem rezultate catastrofale la invatatura pentru sunt copii prosti nu pentru ca sunt dascalii slabi? Rata de 60% de analfabetism functional in clasa a VIII-a se datoreaza copiilor prosti si nu faptului ca majoritatea dascalilor sunt de o calitate foaste slaba. Dascalii, in ultimii 30 ani nu au iesit niciodata in strada pentru a cere ceva pt copii (care teoretic sunt in centrul preocuparii lor) ci doar pentru ei sa fie salarii cat mai mari. In tot acest timp dascalii au mai pus pe picioare si un sistem odios dar profitabil de meditatii. De ce odios? - pentru ca este facut cu buna stiinta, prin neimplicarea lor deliberata in reforma invatamantului si pentru ca se foloseste de sistemul actual pentru a-si umple buzunarele si dupa cresterera salariilor. In al treilea rand, ne luati de prosti. Din augusta dvs ipostaza de dascal (inteleg) aflat in varful turnului de fildes al ierarhiei sociale "insirand cuvinte goale/ce din coarde au sa sune" ne explicati ca voi sunteti "miezul" (o expresie folosita de vulgul de la baza turnului pentru a indica partea esentiala a unei idei, concept, situatii) ca nimeni nu face, si nici nu ar fi capabil sa faca un efort intelectual mai intens decat un profesor. Acesti profesori care au adus invatamantul romanesc acolo unde este punand copilul in centrul preocuparii lor? Va prinde un pic jena? O roseata, ceva? Nimic ? ... Manipulator mediocru, dar si misel pentru ca ne desconsiderati si ne priviti ca pe niste prosti !
    • Like 2
  • N-am înțeles nimic din articolul ăsta, îmi pare scris de un "retor", care scrie pentru a se vedea scriind.
    Și nu înteleg nici de ce ar trebui să inventeze cineva din România un sistem de învățământ, e suficient să ne uităm în jurul nostru, să zicem la statele din UE, să vedem ce și unde funcționează șî să implementăm și la noi.
    În final, nu pot nici să fiu de acord cu titlul, poate că așa ar trebui să fie în mod ideal, în practică însă a fi profesor în învățământul românesc nu e cine știe ce provocare intelectuală.
    • Like 6
    • @ Nicu Buculei
      ... mai puțin atunci cînd îți faci meseria pe bune, chit că te apucă sîmbătă seara corectînd lucrări pe clasroom.
      • Like 1
  • Invatamantul este cu siguranta important, dar sa fim seriosi. Un profesor este pontat in prezent 18 ore pe saptamana, de restul pana la 40 se presupune ca isi pregateste orele de predare. Cati dintre ei isi pregatesc predarea intru-un mod adaptat vremurilor, interactiv de exemplu? Cati se multumesc sa intre la clasa cu acelasi manual sifonat sub brat si sa recite din acesta de la pagina x la z? Cati din ei nu stiu sa foloseasca macar un Pc? Cati dintre ei se multumesc sa fie platiti la acelasi nivel, nu dupa performanta si se opun oricarei reforme? Cat timp ne amagim singuri cu olipmicii nostirii? Banuiesc ca sunt meserii cu implicare psihica sigur mai mare, si cu consum energetic sau importanta mai mare decat cu acest consum de 18 ore pe saptamana. Ca in orice meserie conform curbei lui Gauss sunt oameni de geniu, marea parte la nivel mediu si cu siguranta niste lichele care isi fac de rusine meseria. Asta v-o spune o persoana medic, cu suficienta experienta didactica. Este aberant sa evaluati un job, si sa-l considerati cel mai important prin prisma angajatilor. Orice meserie e importanta atata timp cat este facuta cu responsabilitate si daruire.
    • Like 2
  • DanM check icon
    Titlu este nefericit, va rog, schimbati-l. Sa va dau un exemplu de "lucrator de corporatie", coleg cu mine, ce are in grija (asigura suport la) un sistem software de salarizare global pt cei 50.000+ de angajati ai hulitei corporatii. In caz de neconcordante/erori, are max 12 ore sa-l rezolve, altfel este "escaladat". O data, de 2 ori, 3 ori. A 4 -a oara posibil ca angajatorul lui sa piarda contractul de suport la reinnoire si posibil, odata cu el colegii sa-si caute alte joburi. Este ceva stress, nu vi se pare? Dar este alegerea lui si e rezultatul propriei munci, nu te poate angaja cineva pe pile la asa ceva.

    Despre asta e vorba la privati, non-performanta atrage consecinte, in sectorul public, mai rar.

    • Like 6
    • @ DanM
      Parerist check icon
      Non performanta in sistemul public atrage altfel de consecințe, pe care însă le plătim noi, nu instituția neperformanta. O generație de analfabeți, spitale inflamabile, corporațiile care își muta investițiile în alta parte, etc.
      • Like 5
  • DanM check icon
    domnului profesor contributor ii scrie un "limbut": nu mai cainati pe cei care si-au ales meseria de dascal, " singuri în fața a 60 de ochi și a 30 de fețe, care îi privesc în timpul lecției". este alegerea lor. Daca li se pare dificil, sa treaca in alt sector, de pilda la corporatie, sa vedem daca trec testele de angajare. (daca se pregatesc, le pot trece, evident).

    Dupa 20 de ani de participare la cursuri ca elev si dupa cum vad la fica-mea ca decurg orele in online, pot sa fiu un "limbut" cit de cit avizat.

    Nu cred ca de solidaritate cu dascalii este nevoie ci de un sistem care (printre altele) sa elimine profesorii neperformanti/lenesi/inadecvati. Nu am vazut eliminati din sistem decit cadre care au fost probate ca au comis abuzuri cu caracter sexual asupra elevilor, restul sunt pe viata in post (daca sunt titulari). Sistemul educational din Ro este in mare parte un sistem feudal, nereformabil din interior sau dinspre politicul actual. Parerea mea. Daca aveti ocazia, va invit sa vizionati cum decurg orele in on-line in timpul pandemiei si dupa asta cred ca veti avea o imagine corecta asupra ceea ce se intimpla astazi la firul ierbii in invatamant. (asta daca aveti norocul sa prindeti pe cei 60-70% care fac cite ceva (bine-prost) in on line, si asta la o scoala cu renume din Bucuresti. Poate la Vascauti (ma iertati, dau un exemplu) merge mai bine....

    Ramanem captivi si in deceniile viitoare meditatiilor si home-schooling-ului.
    • Like 7


Îți recomandăm

Testare Covid-19

„Toată lumea așteaptă ca rezultatul să fie pozitiv sau negativ. În biologia moleculară, rezultatul este detectabil/ nedetectabil. Negativ sau pozitiv se pot asocia altor tipuri de teste, dar nu acestor tipuri de teste”, explică dr. Andreea Alexandru, director medical, divizia de laboratoare Regina Maria.

Citește mai mult

Navigând împreună spre viitor

„M-a luat așa, ca pe șah, m-a aranjat, deci eu nu gândeam în perioada aia. De fapt, când primești vestea asta, tu... ești pur și simplu... te oprești în timp și ai în față un hău și nu știi unde să pornești”. Aceasta este mărturia Lilianei, a cărei poveste impresionantă vă invit să o descoperiți.

Citește mai mult

Dan Byron_FB

Se numește Daniel Radu, are 43 de ani și a copilărit într-un bloc lung, aflat lângă un altul, în ruină, de pe Șoseaua Pantelimon din București. În lumea aceea, mulți copii săraci, jefuiți de către soartă de dragoste și siguranță, căutau să recupereze ceva de la viață din buzunare străine și să egaleze scorul lovindu-i pe cei mai slabi decât ei.

Citește mai mult