Imagine generată folosind Nano Banana Pro
„Efectul COVID” sau „efectul anului 2020“ se referă la senzația de pe vremea vârfului pandemiei COVID că timpul trecea fără sens. Anecdotic, în jurul anului 2022, oamenii descriau cum 2016, 2017 păreau să fi fost doar cu unul-doi ani în urmă, deși trecuse o jumătate de deceniu. Unii puneau acest efect pe seama stresului, a adaptării, a lipsei de medii diferite în care ne duceam viața, dar o explicație mai simplă este că nu s-a întâmplat nimic de fapt. Întreabă majoritatea tinerilor ce au făcut în 2020 - 2022 și nu ți-ar putea spune mare lucru.
Înainte de a pleca în vacanța de iarnă în decembrie trecut, mă plimbam spre campus când m-am întâlnit pe stradă cu un prieten pe care nu-l mai văzusem de mult timp. După ce m-am mutat în afara campusului, am încetat să mai caut fețe familiare în mulțime, deoarece în zonă locuiesc în mare parte studenți doctoranzi; așa că a fost o surpriză plăcută, chiar dacă intenționasem să fac o plimbare singur ca să mă încarc după examene.
Ne-am îndreptat împreună spre campus, în timp ce povesteam ce s-a mai întâmplat în ultimii 2 ani în viața fiecăruia. M-am simțit ciudat: depănam amintiri din timpul COVID-ului pe care le împărtășeam, și păreau să fi fost cu o viață în urmă. Într-adevăr, pentru mulți dintre strămoșii mei, nivelul de schimbare pe care l-am experimentat din 2023 ar fi fost echivalent cu o viață întreagă.
De la 2023 încoace, de la momentul GPT-4, fiecare moment, zi, lună se simte extraordinar de important, iar viața pe care o trăiam acum un an pare la limită primitivă prin comparație. Clipești, te îmbolnăvești pentru o săptămână, sau pleci în vacanță și rămâi în urmă, sau așa pare. Schimbări atât de mari, atât de des, încât copiii noștri se vor uita la viața pe care am trăit-o înainte de 2023 și ne vor compătimi, sperăm.
Ultima dată când am vorbit cu acest prieten, nu eram încă specializat în AI și nici nu făceam cercetare în AI; nu generasem zeci de milioane de token-uri pe Claude Code, și nu avusesem conversația nu știu dacă job-ul tău de vis va mai exista peste 5 ani cu un potențial student MIT care m-a contactat pe Instagram pentru sfaturi privind aplicația la facultate în SUA.
Dacă ar fi să denumim efectul anului 2025 pentru a desemna răul de mișcare dat de cât de rapid avansează capabilitățile AI și de schimbările și prezicerile pe care le aduc, efectul anului 2025 stă în opoziție cu efectul anului 2020, când părea că nu se întâmplă nimic important odată ce restricțiile COVID au intrat în vigoare. Efectul anului 2025, caracterizat de multe răsturnări de paradigmă într-o perioadă scurtă de timp, face ca reconectarea cu prieteni vechi să se simtă straniu.
Oricum. Așteptam să traversăm Portland St, când o dâră mare a străbătut cerul sud-vestic. Era suficient de strălucitoare încât m-am îngrijorat că un avion era în flăcări și se prăbușea; petrecând multe nopți sub ceruri senine și sub ploi de meteori ca un copil obsedat de astronomie, nu văzusem niciodată o stea căzătoare atât de strălucitoare și cu o coadă atât de lungă.
Prietenul meu mai optimist și-a dat seama ce tocmai se întâmplase și m-a îndemnat să-mi pun o dorință. Cu câțiva ani în urmă, aș fi avut ghinion, fără dorințe latente de recuperat din arhivele creierului meu. De data aceasta, am ales rapid dintr-o listă lungă de vreo duzină de dorințe care așteptau să iasă la suprafață. Deoarece aplicația mea Citizen nu a dat vreo alertă în următoarele minute, am știut în cele din urmă că era o stea căzătoare, și nu un incident aviatic.
Mai târziu în acea seară, am intrat pe DuckDuckGo și am căutat „ploi de stele căzătoare în decembrie”. Desigur, Geminidele erau la apogeu, deoarece eram la 6 luni distanță de momentul în care soarele avea să fie în Gemeni.
M-am simțit imediat ca un impostor: era corect să-mi fac o dorință la o ploaie de meteori? Este corect să stai pe iarbă sub recurentele și anualele Perseide, Leonide, Cvadrantide și să-ți faci o dorință pentru fiecare sută de dâre pe care le vezi pe oră? Este mai puțin șiret dacă nu faci asta intenționat? Se va împlini vreodată dorința mea? Pe scurt, nu este a trișa să-ți pui o dorință la un șuvoi mare și previzibil de stele căzătoare? Nu. Nu este. De fapt, trăim deja sub o ploaie continuă de meteori, iar majoritatea oamenilor nu-și pun dorințe; dar asta nu este vina celor care și le pun.
Dacă ești pe partea de tech a X (cunoscut anterior drept Twitter), ești la curent cu hipnoza în masă Claude Code sub care au căzut oamenii de când a apărut Claude Opus 4.5. În zilele noastre, chiar și programatori iconici mărturisesc că se simt în urmă, că sunt optimizați, sau că se inspiră din LLM-urile de ultimă generație și schelăriile lor respective, cum ar fi Antigravity de la Google, Codex CLI sau Claude Code. Nu sunt doar câteva sarcini care altfel s-ar putea face în câteva ore de către un om experimentat pe care le poți delega unui agent de programare în timp ce îți plimbi câinele, ieși în oraș, sau dormi.
Din ce în ce mai mult, pare că, cu specificațiile, configurarea și schelăria potrivite, un LLM te poate ajuta să comprimi semnificativ timpul necesar pentru aproape orice muncă „de cunoaștere”. Se poate prin ceea ce poate fi descris ca o formă contemporană de a face vrăji: având un simț intuitiv, dar vag și în mare parte incomplet, al unor puteri extracorporale pe care le poți folosi, apoi spunând cu voce tare diverse lucruri în speranța că cel mai bun rezultat se va materializa. În era AI, numim asta prompting.
Deși majoritatea oamenilor cu o conexiune la Internet au acces la o gamă de capabilități care ar fi fost considerate supraomenești chiar și la începutul acestui deceniu, nivelul la care sunt folosite nu este încă semnificativ. Aș spune că majoritatea oamenilor din afara MIT cărora le-am arătat ce am făcut cu AI nu aveau idee că AI este atât de capabil, și chiar și în lumea tech și MIT există multă inerție, chiar și în moduri subtile: câți oameni care acum sunt fani ai Claude Code bazat în terminal nu îl adoptaseră pentru că le plăcea mai mult Cursor o vreme, pentru că conformarea Cursor la IDE le era mai familiară? Așa cum se spune mereu în discursul despre impactul AI asupra societății, și pe bună dreptate, majoritatea oamenilor și organizațiilor vor rămâne în urmă. Ne atașăm de obișnuit și de comun.
Și în timp ce mulți adoră să argumenteze contrariul, în 2026 dorințele de lungă durată se pot împlini acum cu ajutorul AI. Și se împlinesc. O mulțime de dorințe constrânse anterior de timp și spațiu se îndeplinesc, adică lucruri pentru care oamenii nu aveau timp, dar erau concepibile.
Este posibil ca de-a lungul lui 2026 să vedem noi praguri de dorințe împlinite cu ajutorul AI, dorințe donquijotești la care oamenii au visat de mult timp: probleme nerezolvate în matematică, educație cu adevărat personalizată, descoperiri în dezvoltarea de medicamente și design de proteine, și multe altele. Principala abilitate subiacentă în acest context este, deși departe de a fi trivială, să știi cum să-ți pui o dorință.
În acest fel, suntem de multe luni într-o ploaie de meteori care poate dura ani, sau poate fi preludiul a ceva și mai strălucitor. Geminidele, Claudidele, ChatGPT-idele, Grok-idele răsar la orizont, fiecare cu potențial de a îndeplini aspirații. Majoritatea oamenilor nu se uită în sus, dar asta nu e treaba ta.
De acum, nu mai trebuie să aștepți o întâlnire întâmplătoare cu o stea căzătoare. Pune-ți o dorință!
Articol publicat anterior pe blogul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Desigur că inteligența artificială, ca și multe alte noi descoperiri de-a lungul timpului, poate fi folosită în scopuri benefice, constructive, sau dimpotrivă. "Păcatul" a fost săvârșit, ea există, ca și energia atomică, depinde cum o vom utiliza.
Aș întreba însă, dacă peste câțiva ani, AI ar ajunge la o soluție dovedită științific, care să blocheze dezvoltarea cancerului în organism, toți acești actuali detractori, care strâmbă din nas când aud de AI, s-ar trata pentru a-și prelungi viața, sau ar prefera metastazele cu toate suferințele finale ei?
Conceptul de IA nu este o descoperire nouă, ci există de prin anii ‘50 și a trecut prin valuri de entuziasm și dezamăgire. Acum este pe un val de entuziasm pentru că a crescut puterea de calcul și pentru că este promovat din zona business. Investitorii au nevoie să își acopere cheltuielile în infrastructură. De aici mantra cu “cine nu cumpără acum rămâne în urmă”. Este ca reclamele alea cu “doar AZI reducere 20%”. Cine înțelege și are nevoie cu adevărat de AI, îl folosește deja de mult timp.
Dacă se va ajunge la o soluție așa de fantezistă cum spuneți, cu eradicarea cancerului sau mai știu eu ce, se va fi ajuns cu date colectate de la toți, însă vândută pe bani mulți în beneficiul câtorva. Fiți sigur că nu vă va oferi nimeni elixirul doar pentru că v-ați poziționat de partea progresului.