Omisiunile guvernatorului Băncii Naționale a României

Cu prilejul recentei ședințe de politică monetară a Băncii Naționale a României, guvernatorul acesteia, dl. Mugur Isărescu, s-a referit, printre altele, și la nivelul competitiv în accepțiunea domniei sale al dobânzilor practicate de către băncile comerciale autohtone, nivel similar cu cel din țările vecine – Polonia și Ungaria. Este vorba desigur de dobânzile aferente creditelor în lei acordate. Comparația explicită realizată este în ceea ce privește dobânda la creditul în zloți polonezi, care a atins în martie o rată anuală de 6,2%, în timp ce rata medie a dobânzii pentru creditele în lei s-a situat la 6,65% pe an. Și de aici concluzia: „Uitându-ne la ce este în țările vecine cu care ne putem compara, mă refer la Ungaria, la Polonia, cred că în prezent creditele în lei sunt competitive, adică nu mai avem un credit, să spunem, scump“.  

Ceea ce omite, refuz să cred că fără știință, dl. guvernator este faptul că o analiză pertinentă se realizează în date reale, și nu nominale. Adică prin luarea în considerare a ratei inflației. Care în cazul României s-a situat la finele lunii martie la -3,25% (da e minus) ceea ce face ca valoarea reală a ratei dobânzii medii să fie de circa 10% pe an și nu 6,65%! Rata reală se obține corectând (a se ciți scăzând) rata inflației din valoarea nominală a indicatorului, în cazul nostru rata anuală a inflației. O mică paranteză legată de evoluția inflației, mai corect spus a deflației: de circa 6 luni de zile oficialii BNR se chinuie să ne convingă că e un fenomen temporar. Au dreptate din unghi filosofic cred: și viața e ceva temporar, nu?! În cazul Poloniei rata inflației în martie 2016 a fost de -0,9% (www.nbp.pl ), ceea ce face ca mărimea costului creditului să fie de 7,1%.

Este interesant cum în România autoritățile de supraveghere, fie că ele se numesc Banca Națională, ASF, etc. în loc să își exercite cu bună credință misiunea existențială, se transformă în fapt în scuturi ale unor sectoare cu evidente tendințe de cartel, așa cum nu o dată Consiliul Concurenței a evidențiat prin investigațiile sale.

Așa că în continuare costul creditului în România este semnificativ mai mare decât în alte țări din aceeași zonă a Europei (comparativ cu Polonia, cu circa 40% nota bene).

O altă omisiune importantă este că mai interesantă ar fi comparația spread-ului, respectiv a ecartului de dobânzi (cea activă față de cea pasivă) practicat de băncile din România și cele din țările vecine: Polonia și Ungaria.

 Este interesant cum în România autoritățile de supraveghere, fie că ele se numesc Banca Națională, ASF, etc., în loc să își exercite cu bună credință misiunea existențială, se transformă în fapt în scuturi ale unor sectoare cu evidente tendințe de cartel, așa cum nu o dată Consiliul Concurenței a evidențiat prin investigațiile sale. Pot invoca doar două exemple: sonoritatea atitudinii BNR în celebra lege a dării în plată și respectiv pasivitatea ASF în fața comportamentului societăților de asigurare care, prevalându-se de obligativitatea încheierii RCA, calculează după modele statistice specific românești nivelul primei de asigurare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp