Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Omul din Piața Maidan care deja a câștigat războiul

tanc rusesc distrus

Tanc rusesc distrus în zona Kiev//Foto: Images / Eyevine / Profimedia

Omul din Piața Tiananmen este, pentru mine, simbolul schimbărilor din anii '90. Nu cea cu nemții dărâmând de o parte și de alta a zidul rușinii, nu cea cu Gorbaciov gândind Perestroika, nu cea cu Ceaușescu la zidul de la Târgoviște. Ci cea în care un bărbat stă în fața unui convoi militar pe bulevardul Chang'An din Beijing, în timpul protestelor din Piața Tiananmen - 5 iunie 1989. E adevărat, poza lui Jeff Widener a primit Premiul Pulitzer pentru fotografie. Un om opunându-se transportoarelor blindate.

Foto: Jeff Widener / AP - The Associated Press / Profimedia

Mai răvășitoare însă decât aceasta am găsit, în clipul celor de la Pink Floyd („Hey, hey, rise up”), imaginea unui tânăr, încercând să oprească cu forța sa un tanc rusesc. Spre deosebire de prima, imaginea este una dinamică și abrazivă până la sânge, întrucât aici tânărul se opune nu doar într-un gest de frondă avansării tancului, ci încearcă fizic să-l oprească, se opintește în picioare, se apasă în mâini și încearcă eminamente fizic, cu puterea brațelor și a picioarelor, să oprească mașinăria.

Foto: captura youtube Hey Hey Rise Up / Pink Floyd

Am văzut în războiul din Ucraina multe imagini care amuțesc orice privitor - cele ale masacrului din Bucea, ale teatrului din Mariupol sau ale gării din Kramatorsk. Imagini care îți îngheață sângele în vene. Imaginea asta nu-l îngheață, îl clocotește.

Imagini cu oameni - bunici sau tineri - încercând să oprească coloane militare au făcut înconjurul internetului. În nebunia lor frumoasă, sperau că cei care conduceau mașinăria de câteva zeci de tone nu vor trece peste ei. Aici însă, băiatul ăsta, chiar crede că o poate opri cu forța corpului său. Cei care s-au pus în fața tancurilor au gândit că cei care apasă pedala sunt, până la urmă, oameni, ca ei. Nu neapărat la fel empatici, nu neapărat creștini, frați slavi, însă oameni. Care merg la cumpărături, se uită filme, beau o bere cu vecinii. Nu - cei care apasă pedalele tancurilor lui Putin nu sunt oameni. 

Nu-ți poți da seama ce e în mintea celor care au legat semeni de-ai lor cu mâinile la spate și le-au tras un glonț în ceafă sau a celor care – literalmente – au trecut cu blindatele peste mașini cu oameni în ele. 

Personal, nici nu cred că unii ca ei fac cumpărături sau se uită la filme. Par coborâți din poveștile cu Gingis Han, parcă au fost închiși în peșteri sute de ani și eliberați acum. La o poștă din Belarus trimit copiilor lor trotinete ale unor copii care (sper) au fugit din calea lor sau ustensile de bucătărie ale unor gospodine ale căror soți au fost omorâți chiar de ei. Unde crește așa ceva si unde a putut găsi Putin această armată a lui Sauron? Chiar dacă cei care conduc tancurile lui Putin nu sunt oameni, cât de folositori îi vor fi până la urmă? Crede Putin că va putea să conducă la infinit o asemenea armată de orci?

Știți cum se zice - nimic nu e mai puternic ca tancul rusesc. Ba da. Băiatul ăsta din imagine este. Și da, băiatul ăsta care a oprit cu forța pumnilor un tanc de câteva zeci de tone va putea câștiga războiul. De fapt, pentru mine Omul din Piața Maidan l-a câștigat deja.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult