Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Omul din Piața Maidan care deja a câștigat războiul

tanc rusesc distrus

Tanc rusesc distrus în zona Kiev//Foto: Images / Eyevine / Profimedia

Omul din Piața Tiananmen este, pentru mine, simbolul schimbărilor din anii '90. Nu cea cu nemții dărâmând de o parte și de alta a zidul rușinii, nu cea cu Gorbaciov gândind Perestroika, nu cea cu Ceaușescu la zidul de la Târgoviște. Ci cea în care un bărbat stă în fața unui convoi militar pe bulevardul Chang'An din Beijing, în timpul protestelor din Piața Tiananmen - 5 iunie 1989. E adevărat, poza lui Jeff Widener a primit Premiul Pulitzer pentru fotografie. Un om opunându-se transportoarelor blindate.

Foto: Jeff Widener / AP - The Associated Press / Profimedia

Mai răvășitoare însă decât aceasta am găsit, în clipul celor de la Pink Floyd („Hey, hey, rise up”), imaginea unui tânăr, încercând să oprească cu forța sa un tanc rusesc. Spre deosebire de prima, imaginea este una dinamică și abrazivă până la sânge, întrucât aici tânărul se opune nu doar într-un gest de frondă avansării tancului, ci încearcă fizic să-l oprească, se opintește în picioare, se apasă în mâini și încearcă eminamente fizic, cu puterea brațelor și a picioarelor, să oprească mașinăria.

Foto: captura youtube Hey Hey Rise Up / Pink Floyd

Am văzut în războiul din Ucraina multe imagini care amuțesc orice privitor - cele ale masacrului din Bucea, ale teatrului din Mariupol sau ale gării din Kramatorsk. Imagini care îți îngheață sângele în vene. Imaginea asta nu-l îngheață, îl clocotește.

Imagini cu oameni - bunici sau tineri - încercând să oprească coloane militare au făcut înconjurul internetului. În nebunia lor frumoasă, sperau că cei care conduceau mașinăria de câteva zeci de tone nu vor trece peste ei. Aici însă, băiatul ăsta, chiar crede că o poate opri cu forța corpului său. Cei care s-au pus în fața tancurilor au gândit că cei care apasă pedala sunt, până la urmă, oameni, ca ei. Nu neapărat la fel empatici, nu neapărat creștini, frați slavi, însă oameni. Care merg la cumpărături, se uită filme, beau o bere cu vecinii. Nu - cei care apasă pedalele tancurilor lui Putin nu sunt oameni. 

Nu-ți poți da seama ce e în mintea celor care au legat semeni de-ai lor cu mâinile la spate și le-au tras un glonț în ceafă sau a celor care – literalmente – au trecut cu blindatele peste mașini cu oameni în ele. 

Personal, nici nu cred că unii ca ei fac cumpărături sau se uită la filme. Par coborâți din poveștile cu Gingis Han, parcă au fost închiși în peșteri sute de ani și eliberați acum. La o poștă din Belarus trimit copiilor lor trotinete ale unor copii care (sper) au fugit din calea lor sau ustensile de bucătărie ale unor gospodine ale căror soți au fost omorâți chiar de ei. Unde crește așa ceva si unde a putut găsi Putin această armată a lui Sauron? Chiar dacă cei care conduc tancurile lui Putin nu sunt oameni, cât de folositori îi vor fi până la urmă? Crede Putin că va putea să conducă la infinit o asemenea armată de orci?

Știți cum se zice - nimic nu e mai puternic ca tancul rusesc. Ba da. Băiatul ăsta din imagine este. Și da, băiatul ăsta care a oprit cu forța pumnilor un tanc de câteva zeci de tone va putea câștiga războiul. De fapt, pentru mine Omul din Piața Maidan l-a câștigat deja.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult