Foto: Sergio Barrios / Panthermedia / Profimedia
Omule, stai departe de omul prost… El nu știe, nici măcar nu bănuiește, dar prostia ce îi este destin, pentru că nu a mișcat un deget să fie altfel, îl va ține toată viața la stadiul de vierme, o nevertebrată condamnată la neputință, nefiind capabil nici să se ridice, nici să alerge, nici să vadă la mai mult de câțiva centimetri de jur împrejur…
Omule, stai departe de omul prost… El este atotcunoscător, nu-l dovedești nici cu sutele de cărți pe care le-ai citit, nici cu miile de ore de școală, nici cu zecile de examene, nici cu miile de emoții din toată devenirea ta… Îți este superior, orice ai spune, orice ai face. Nu insista!
Omule, stai departe de omul prost… El este sensibil. Pentru el, ce spui tu doare, ce spune el e balsam pentru suflet. Ce spui tu doare nu pentru că el înțelege sensul cuvintelor tale, ci pentru că presupune că este imposibil să îi fi vorbit frumos, să îi fi spus ceva de bine… Tot ce îi spui, oricât de simplu i te-ai adresa, pentru el este de neînțeles, ba chiar se transformă instantaneu în ceva jignitor. Sigur i-ai spus ceva urât. Ca el. El își raportează înțelegerea la gradul de prostie ce-i definește existența. El consideră că a înțeles totul și orice încercare a ta de a-l „întoarce din drum” devine argumentul suprem că are dreptate. Altfel, de ce insiști?
Omule, stai departe de omul prost… Dacă ți-e coleg, amic, vecin, singura cale este să te îndepărtezi elegant, fără explicații prea multe. Evită să vă mai găsiți în aceleași locuri, în aceleași ecuații sociale. Unde-i el, tu nu trebuie să fii. Stabilește-ți propria „linie roșie” peste care să nu se treacă sub niciun motiv. Toxicitatea omului prost face rău în toate formele.
Omule, stai departe de omul prost… Dacă ți-e rudă, ai cam încurcat-o! Din vierme aproape inofensiv, creatura devine șarpe cu clopoței în toată regula. De prostul-neam e bine să te ferești folosind mai mult decât ignoranța… Croiește-ți armură din oțel! Prostul-neam e gata oricând de sacrificiul suprem. De dragul adevărului prostesc. Dacă pentru coleg, amic, vecin… mai conta cât de cât ceva din tot ceea ce ești, pentru rudele tale te anunț că nu reprezinți nici cât o ceapă degerată. Neamurile proaste îți vor așterne în fața ochilor toate bubele pe care își imaginează că sigur le ai, doar ați traversat aceleași cărări, nu? Neamurile proaste trăiesc din niște amintiri pe care le distorsionează de la nivelul lor de târâtoare. Devii una cu pământul, asemenea mediului în care ele trăiesc. Neamurilor proaste le este greu să accepte diferențele dintre voi. Dar și contextul în care ați reușit să vă plasați diametral opus statutului lor. Voi aveți aripi, zburați, vedeți lumea, cercetați… Ele, tot la orizontală. Și, desigur, ești vinovat de statutul lor de târâtoare condamnate pe viață. Toate neajunsurile lor au drept cauză împlinirile tale. Tu nu ai fi cine ești dacă nu aveai noroc… Ah, norocul! Pe prost pare că norocul îl ocolește în permanență. O dată nu i-ar face prostului un bine. Dacă ai o familie, este pentru că ai avut noroc. Dacă ai o profesie, este pentru că ai avut noroc. Dacă ai casă, mașină… oho… numai norocul te-a ajutat, altfel… erai târâtoare. Zi-i prostului-neam că de când nu v-ați văzut… multă vreme a trecut și că între timp v-ați pricopsit cu tot ce el nu are. Zi-i că spre deosebire de el ai ales să fii peste tot, implicat, responsabil, voluntar, obosit, nedormit, plâns, mereu pe fugă, mereu între casă și profesie, cu teancurile de cărți devorate, cu mâncare la plic, cu timpul mereu mult prea scurt, cu insomnii, cu frustrări de tot felul… Zi-i lui asta. Cu cât îi spui mai mult, cu atât te lămurește el mai abitir: ești zero. Nu-i cânți în strună, nu i te cobori ca să-ți ia și ultima fărâmă de energie cu care oricum nu știe ce să facă…, nu îi spui că el e Dumnezeu pe pământ, nu îi dai apă la moară, nu i te confesezi ca mai apoi să-ți toarne înapoi toate gândurile tale sub formă de leșuri numai bune de a fi înghițite de șarpele cu clopoței. Căci, da, adesea prostul se hrănește cu ceea ce naște!
Omule, stai departe de omul prost… Despre el s-au scris mii de citate, mii de cărți, despre el au vorbit mari oameni ai acestei planete! Fii înțelept și evită prostul. Te dovedește cu experiența! (parcă am citit asta pe undeva).
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sa ma incumet sa iau fiecare cuvant la discutie? Nu.
D-aia prefer stiintele exacte.
L-am invatat pe fiul meu ca nu exista prosti ci doar neinformati. La atat s-a limitat experienta mea. Pentru ca pentru mine, un prost inseamna un individ mai putin informat decat mine. Si mi-am facut treba. L-am informat. Si nu mai era prost. Ci egalul meu. Daca decalajul era mic, desigur. Daca era prea mare, plecam, nu inainte de a -l provoca la alte discutii. Ca sa il informez. D-aia copiii sunt prosti. Pentru ca nu sunt atenti in ore, si an dupa an, decalajul se adanceste si apar copiii prosti si sopiii destepti. Ei invata programa. La programa sunt prosti si destepti. In viata nu exista prosti si destepti ci manipulati si manipulatori. Aia prosti sunt destepti si aia manipulatori sunt destepti. Dar mai e o clasa. Aia de mijloc. Ca mine, ca tine. Care luptam sa ii informam pe prosti. Standardele prostiei se refera la un sistem de referinta. E greu, tare greu. D-
aia prefer stiijntele exacte.
Toate bune și frumoase dar ce te faci când ei se unesc, se radicalizează și ajung și în parlament? Azi un 9%, mâine cine știe?
De aia îmi permit o corectare: stai departe de omul prost cât se poate dar nu atunci când există riscul ca el să te conducă!
Definiție: prostu-i prost când nu știe dar nu știe că nu știe și crede că nici n-are nevoie ( știe el tot și oricum mai bine) și se mândrește cu asta.
Seful meu budist (sau ce whatever religie o fi prin insulele de unde s-o nascut) are o zicere in buzunar de pe cand arunca cu pietre dupa serpi: "cand elevul e pregatit, apare si profesorul". Aveti grija ce profesor va luati - unu care a incercat si reusit si care va ajuta sa va creasca aripi si incredere. Poate profesorul meu e fix in nenea Zaharia ce a venit sa ne masoare si sa ne faca o oferta de noi geamuri termopan ce ne-a dat niste recomandari faine. Sau nenea de la piata ce vinde de 40 ani la taraba.