Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Oranjgutanul și Uniunea Sovietică Ailaltă

Multe povestiri science fiction au ca subiect președinția Statelor Unite. Ray Bradbury, de pildă, imaginează schimbarea rezultatului alegerilor prezidențiale dintr-o Americă a viitorului în urma uciderii accidentale a unui fluture din Jurasic de către un călător în timp – în locul civilizatului președinte Keith, ajunge la Casa Albă mârlanul cu apucături de dictator Deutscher. O altă ficțiune speculativă dezvăluie substituirea președintelui Statelor Unite de către un alien chitit să lichideze omenirea. Iar titlul unei narațiuni political fiction este: „Cum a ajuns Franz Kafka președintele Americii”.

Dar nimeni, niciodată, n-a conceput, după știința mea, o ficțiune despre un președinte american agent neacoperit al Uniunii Sovietice. Ca să dea o lecție literaturii, iată că veni acum peste lume realitatea dăulătoare numită Trump. Urangutanul portocaliu, oranjgutanul proțăpit la Casa Albă cu tot tribul, a ținut să confirme bănuielile privind sprijinul de care a beneficiat din partea rușilor în campania electorală, livrându-i gratis șefului spionilor Kremlinului, Serghei Lavrov, informații secrete primite de la aliatul Israel. 

Ca lucrurile să fie și mai clare, l-a destituit pe directorul FBI, James Comey, pentru că acesta nu s-a supus indicațiilor șefului statului de a opri anchetarea legăturilor cu rușii a consilierului prezidențial Michael Flynn, mincinos dovedit pe același subiect. Sute de agenți de influență ai KGB ar trebui concediați de Putin, pentru că treaba lor o face foarte bine domnul Trump.

Foto: Guliver Getty Images

Spun sovietici, KGB și URSS, pentru că sub Putin, Rusia a redevenit Uniunea Sovietică, Imperiul Răului, cum a numit-o Ronald Reagan. Putin e speranța naționalismului extremist și dictaturilor din întreaga lume, din Anglia și Franța, prin Siria și Iran, până-n Coreea de Nord. Rușii stau cu mâna pe kalashnikov la granițele Europei...

Fără politica militaro-strategică dură a scutului antirachetă Războiul Stelelor, inițiată și dusă la bun sfârșit în anii `80, în mandatele lui Reagan, România rămânea socialistă și ar fi fost condusă acum de un urmaș al lui Kim Ceaușescu.

Fără pavăza NATO, am ajunge din nou un satelit al Moscovei, spre bucuria multor politicieni băștinași trumpiști, admiratori și ai lui Putin.

Am scris și eu science fiction, dar n-aș fi crezut vreodată să trăiesc aruncarea în aer a moștenirii lui Reagan de către un urmaș al său la Casa Albă. Nu știu ce simt americanii, chiar și cel mai habotnic republican, văzând ce face oranjgutanul lor, dar încerc să-mi închipui ce-o fi în sufletul românilor, între atâția alți oameni din Est, care au cel puțin un membru de familie îngropat sub cizma rusească, în vreme ce nădăjduia că vin americanii...

Și îmi aduc aminte o traducere de pe vremuri a inițialelor USA: Uniunea Sovietică Ailaltă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Uniunea Europeană 2025

Să fim realiști, dragi cititori: în 2025, cu un război care mușcă din estul continentului, cu tarife americane care ne lovesc exporturile și cu o Chină care are posibilitatea de a cumpăra Europa pe bucăți, Uniunea Europeană arată ca un uriaș cu picioare de lut. Avem 27 de state, fiecare cu ambițiile ei așa-zis suveraniste, care se ceartă pe nimicuri în timp ce lumea se reconfigurează sub ochii noștri. Soluția? O federație adevărată, cu o monedă unică pentru toți, cu politici externe și fiscale comune și cu o armată comună. Datele oficiale, de la Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Eurobarometrul arată clar: cetățenii vor asta, economia o cere, iar securitatea o impune. Foto: Profimedia

Citește mai mult

Catalin Drula - Nicusor Dan

Am votat iarăși în București pentru alegerea unui nou primar general după ce tocmai votasem anul trecut pentru aceeași demnitate. În nici jumătate de an opțiunile bucureștenilor s-au schimbat radical. Pentru că trăiesc de o viață în orașul ăsta am pretenția că înțeleg ce se întâmplă cu bucureștenii. foto: Shutterstock Editorial / Profimedia

Citește mai mult