Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Pace!

Pace protest

Foto: George Călin/Inquam Photos

Când a apărut pe scena publică după primul tur al alegerilor prezidențiale, Călin Georgescu a spus că vrea pace. A repetat obsesiv acest cuvânt în fiecare apariție publică. Dacă stăteai să-l asculți cu seriozitate, uitând de toate nonsensurile pe care le spune în general, ai fi zis că toată societatea românească fierbea în anticiparea unui război. Doar că înainte de apariția lui lumea era liniștită. Chiar! Vă amintiți cum era viața înainte de Georgescu? Cum era să nu fim încordați, tensionați, încrâncenați, polarizați? Când vorbeam, totuși, ca oamenii, chiar dacă ne certam?

Dar a apărut Călin Georgescu și ne-a vorbit despre pace! A spus că între noi trebuie să fie pace și că pacea îi ghidează și lui fiecare acțiune. Nu era război între noi atunci, dar vorbind atâta despre pace, a pus oamenii pe gânduri și mulți au crezut, brusc, că undeva la orizont plutește o amenințare, că de undeva după un colț pândește un dușman. Și brusc, societatea a început să fiarbă. Și s-a urât mult în ultimele două luni și ceva. În timp ce public se invoca aproape zilnic pacea.

Respingerea candidaturii sale, care a fost, până la urmă, o reacție fermă și firească de apărare a statului român în fața unui extremist care plănuia să destabilizeze țara și să răstoarne ordinea constituțională, a generat în mod previzibil manifestări stradale. Manifestări pe care George Simion a avut “inspirația” de a le escalada, invocând “jupuirea în viu” și violența în genere. 

Acolo, în stradă, erau și niște bunici. Pentru Simion n-a contat. La fel cum n-a contat nici pentru Georgescu, care totuși a avut decența de a posta mesajul alarmant și incitator în limba engleză, mai mult pentru americani decât pentru românii lui care aspiră la pace. Și galeriile au ajuns acolo ca pe prin farmec. Iar oamenii au spart pavele și au aruncat bucăți din ele în jandarmi. 

Câțiva dintre ei s-au retras șchiopătând. Alții au ajuns la spital. La fel și o parte dintre oamenii care au protestat acolo. Și care n-ar fi vrut să fie prinși într-o ambuscadă, să fie loviți, împinși sau răniți. O parte dintre ei au răsturnat mașina jurnaliștilor de la DiGi. S-au filmat și au postat pe rețelele de socializare. Azi au dosare penale. În numele păcii, desigur. 

Căci e despre pace. Despre pacea interioară care te determină să înjuri și să insulți oameni pe care nu-i cunoști. Despre pacea socială, care te face să răstorni mașini și să vandalizezi clădiri sau proprietăți private. Despre pacea mercenarilor care cheamă oamenii cu arme să apere un candidat al Rusiei. Despre pacea legionarilor care pregăteau destabilizarea statului în forma în care îl cunoaștem. Despre pacea generală, care ne pune acum în prim planul preocupărilor la nivel internațional și servește unor interese contrare celor ale noastre. Deci e despre pace în toate felurile și în toate sensurile.

Acum, dacă stăm strâmb și judecăm drept, există și o apetență a speciei umane pentru agresivitate și violență. Ea trebuie să se descarce la anumite perioade de timp, ca să permită oamenilor să dea din nou mână cu mână, convinși de fapt că au acționat greșit și că nu mai vor să repete Răul niciodată. Dar poate e bine ca lucrurile să se oprească totuși aici. Căci în stradă sunt femei, bunici și copii. Sunt persoane care cred în niște lucruri, corecte sau greșite, și e dreptul lor să le strige. Important e, totuși, ca revolta lor să nu fie folosită pentru destabilizarea statului și slăbirea lui într-un context internațional în care ar fi bine să nu fim percepuți drept slabi. Și da, pacea ar putea fi o soluție. Una rațională și concretă, eficientă și durabilă.

Deciziile bune nu se iau niciodată “la cald”. Și nici judecățile corecte nu se fac în condiții de stres. Nu putem fi coerenți cu noi înșine într-un context în care ni se exploatează ura. Așa că, de data asta, o să preiau mesajul repetat al lui Georgescu și o să spun cu toată convingerea mea că, dacă vrem să ne revenim mai repede din acest coșmar în care suntem cu toții, indiferent de convingerile pe care le avem, pacea e chiar singura soluție.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • IOAN check icon
    Autoarea spune ca deciziile bune nu se iau niciodată “la cald” si nici judecățile corecte nu se fac în condiții de stres. Asta o fi adevarat atunci cand este vorba despre decizia referitoare la cine dintre cei cu burta plina urmeaza sa spele vasele dupa pranz. In rest lucrurile cu privire la judecati si decizii sunt mult mai complexe si foarte des si mult mai complicate. Luarea si implementarea unei decizii este la indemana oricui in schimb formularea unor decizii, selectarea unei decizii dintr-o plaja de decizii posibile, implementarea deciziei selectate si obtinerea exact a efectului dorit implica un intelect si o expertiza care nu este la indemana oricui. Efectuarea cu succes a celui de-al doilea proces releva adevarata calitate umana care a fost pusa la lucru, Daca acest proces s-a derulat in conditii limita si efectul a fost cel asteptat atat de decident cat si de cei pe care implementarea deciziei ii afecteaza direct sau indirect atunci am putea avea o speranta ca suntem capabili ca natiune sa producem si oameni de stat nu numai politruci verosi si functionari veleitari. Nu suntem capabili sa producem valoare politica autentica romaneasca dupa 80 de ani de pace in republica si 35 de ani de pace in democratia din republica.
    • Like 0
  • Silver check icon
    Păi așa să fie,dar încep să mă simt amenințat de niște derbedei și asta nu duce la pace.
    Nu prea înțeleg de ce eu simplu cetățean să înghit toată ziua mizeriile ăstora și șarlatanului care îi conduce.
    • Like 8
  • Intervenția jandarmeriei a fost blândă. În definitiv, cu excepția golanilor aduși de derbedeul ticalos simion, avem de-a face cu niște puști debusolați care o iau ca pe o distracție. Ăștia trebuie urechiati și încercat de a-i lamuri. Dar ceilalți georgescu, simion, ana maria gavrila nu, astia,trebuie să răspundă în fața legii și să fie pedepsiți. Un "partid" ca aur, apărut de nicăieri și plantat în parlament, cu frauduloasa sosoaca, o dejectie aur precum pot, introdus tot prin fraudă, cu acordul autorităților, în parlament nu au dreptul să experimenteze sisteme politice,. Ca urmare a afirmațiilor și comportamentului lor nu au niciun drept. Ei sunt aceia care vor o lovitură de stat. Știu foarte bine ce înseamnă asta, dar, în mod premeditat, mint și manipulează pe cei ignoranți. Ei trebuie interziși. E prea de tot până unde îndrăznesc să meargă. Sunt niște trădători și vânzători de țară rușilor. Trebuie demascați oficiali și eliminați. Nu sunt de ajuns acțiunile și propaganda lor? Ce mai trebuie să facă? Georgescu și aceste javre nu trebuie să mai aibă dreptul de a candida. Pușcăria e locul lor. Aici e vorba de tradare de țară. Gata! Ajunge..Ne-am saturat.
    • Like 10
  • Daniel00 check icon
    Desi inteleg ideea, eu personal nu pot face pace "cu dracul"... Desi stau potolit, el nu se potoleste si vine peste mine... peste noi, ne ameninta cu moartea familiile, copiii, face liste... Pacea se bazeaza pe Adevar si dreptate morala, ori dracul nu respecta nici Adevarul si nici nu e moral ca sa faca dreptate. Uitati-va la Trump sau la Putin! Sa nu uitam ca s-a ajuns aici pentru ca: "fiecare are dreptatea lui si adevarul lui" sau "nu e bine ce ne face la toti bine, ci doar ce-mi face mie bine si nimeni nu poate sa ma judece" si alte idei "progresiste". Cand ne prefacem ca nu mai stim: "ce e bine si ce e rau"; pe lumea asta... si incercam sa amestecam binele cu raul...si invers, sau minciuna cu Adevarul... si invers; doar de dragul unor ideologii tembele, la ce sa ne asteptam? La pace? La liniste?
    • Like 6
  • Dvs, doamnă autoare văd că aveți o ”pace” în suflet atât de mare, că sunteți neagră în cerul gurii...
    • Like 1
    • @ Dan Cojocaru
      Nu-ți tace gura nici acum? Javrele până nu sunt "jupuite" nu scapi de ele. Recunoști expresia "suveranist" tradator! Îți place? Asta meritați, nemernicilor.
      • Like 9


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult