Pact cu AI-ul: cum integrăm inteligența artificială în educație, de la elevi la profesori și părinți?

sursa foto: Facebook / Florin Negrutiu

Trăim într-un paradox continuu. Ne plângem de calitatea sistemului de învățământ, arătăm cu degetul spre ministere și reforme eșuate, însă refuzăm să privim în oglindă. Săptămâna trecută, o întâlnire crucială despre viitorul educației în era AI, organizată de Digital Nation și moderată de Florin Negruțiu, a pus pe masă un adevăr incomod, dar necesar: nu doar statul este responsabil de educație.

Reuniunea a adus laolaltă oameni din diverse domenii, generând idei valoroase care ar trebui să stea la baza oricărei strategii naționale. Concluzia este clară: suntem într-un punct de cotitură, iar direcția depinde de cât de repede acceptăm că viitorul nu așteaptă după curricule prăfuite.

Mitul „Statul e de vină” și analfabetismul funcțional

Una dintre cele mai puternice idei desprinse din discuție este aceea că analfabetismul funcțional nu este doar vina statului. Este o afirmație dură, dar care ne obligă la asumare. Educația unui copil nu începe și nu se termină la poarta școlii.

Așteptarea ca sistemul public să rezolve singur complexitatea formării unui tânăr în 2026 este o utopie. Discuțiile au subliniat necesitatea unei deschideri și prezențe reale a părinților în viețile copiilor. Fără implicarea familiei și fără o cultură a învățării continue acasă, școala luptă cu o mână legată la spate.

Marea reticență: frica de AI și nevoia de formare

În timp ce lumea se digitalizează accelerat, în România încă ne luptăm cu frica. Există o reticență maximă din partea părinților, profesorilor și chiar a angajatorilor față de noile tehnologii. Această rezistență la schimbare este, poate, cel mai mare inamic al progresului.

Participanții la întâlnire au punctat imperativul momentului: AI-ul poate fi și trebuie integrat în învățare. Nu este o opțiune, ci o necesitate de supraviețuire profesională. Însă tehnologia singură nu face minuni. Este nevoie ca părinții și profesorii să fie formați în acest sens, să înțeleagă instrumentele digitale pentru a le putea explica și controla, în ciuda reticenței inițiale. Trebuie să educăm adulții și să îi orientăm către beneficiile din viitor ale acestei colaborări cu inteligența artificială.

Educație pentru viață, nu doar pentru „muncă”

O altă schimbare de paradigmă necesară, identificată în cadrul dezbaterii, este scopul final al școlii. Prea mult timp am privit educația strict ca pe o fabrică de angajați. Totuși, în școală este nevoie să ne pregătim și pentru viață, nu doar pentru piața muncii. Avem nevoie să reînvățăm să învățăm și să înceapă să ne placă procesul de învățare, nu doar rezultatele.

Într-o eră dominată de AI, competențele tehnice se schimbă rapid. Ce rămâne? Gândirea critică, adaptabilitatea, flexibilitatea, empatia și capacitatea de a învăța autonom. Acestea sunt „competențele de viață” pe care școala și familia trebuie să le cultive împreună.

Soluția concretă: Saro și democratizarea tutoratului digital

În acest peisaj al nevoii acute de reformă și suport, intervine tehnologia dezvoltată de organizații precum Digital Nation. Saro nu este doar o aplicație, ci poate fi un răspuns la nevoia de a integra AI-ul în educație.

Cum ajută Saro în procesul de învățare?

1. Tutorele răbdător și omniscient: spre deosebire de un profesor care trebuie să împartă atenția la 30 de elevi, un asistent AI precum Saro oferă atenție 1-la-1, nelimitată. Saro poate explica un concept de matematică sau istorie de zece ori, în zece moduri diferite, până când elevul înțelege, eliminând frustrarea și rușinea de a ridica mâna în clasă.

2. Personalizare radicală: Saro se adaptează ritmului copilului. Dacă un elev este vizual, Saro poate genera explicații vizuale. Aceasta adresează direct nevoia de a pregăti copiii pentru viață, oferindu-le instrumente adaptate propriului stil de gândire.

3. Partener pentru profesori și părinți: Saro nu înlocuiește profesorul, ci îl degrevează de sarcinile repetitive. Pentru părinții care simt că nu au cunoștințele necesare să își ajute copiii la teme, Saro devine aliatul care le oferă „deschiderea” necesară, explicându-le lor înșiși cum să își ghideze copiii.

Saro reprezintă trecerea de la consumul pasiv de tehnologie (social media) la utilizarea tehnologiei ca pârghie de evoluție intelectuală. O poți testa aici: Saro - EU's First Motivational Companion for Education | Digital Nation.

Recomandări de reformă și pașii necesari

Pentru ca România să nu piardă trenul viitorului, pe baza concluziilor din întâlnirea moderată de Florin Negruțiu, propunem următorii pași:

1. Campanii de alfabetizare digitală pentru adulți (la acest capitol suntem codașii Europei): statul, companiile, ONG-urile trebuie să creeze programe prin care părinții și profesorii să fie „formați în acest sens”, pentru a depăși reticența față de AI.

2. Integrarea AI în curricula școlară: nu ca materie opțională, ci ca instrument transversal. Elevii trebuie să învețe cu AI, nu doar despre AI.

3. Parteneriat real școală-familie: ședințele cu părinții trebuie să devină ateliere de lucru, nu doar momente de critică. Părinții trebuie să înțeleagă că nu doar statul este responsabil.

4. Redefinirea succesului școlar: mutarea accentului de pe memorare (ceea ce AI face oricum mai bine) pe abilități de viață și rezolvare de probleme.

Viitorul educației nu se scrie în decrete de ministru, ci în fiecare casă și în fiecare clasă unde un adult alege să nu îi mai fie frică de noutate, de viitor, de tehnologie. Instrumente precum Saro sunt aici. Întrebarea nu este dacă AI-ul ne va lua locurile de muncă sau dacă ne va schimba radical viața, ci dacă suntem dispuși să învățăm să integrăm inteligența artificială în activitățile noastre.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp