Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Pădurarul german Peter Wohlleben, autorul „Vieții secrete a copacilor”: Noi, germanii, știm să facem mașini bune, nu știm să facem și păduri bune

Conform datelor Băncii Mondiale, 32,7% din suprafața Germaniei este împădurită. România nu este departe, cu 30,1% din suprafață acoperită de păduri. Diferența majoră provine din vârsta și calitatea pădurilor (virgine versus plantate), iar aici România conduce detașat.

Peter Wohlleben, vestitul pădurar german ale cărui cărți despre copaci s-au vândut în milioane de exemplare, spune că nemții au multe de învățat de la noi. “În România aveți o comoară: pădurile. În Germania, dar și în alte țări europene, e nevoie de români care să ne arate cum să facem eco-turism, cum să ne relaxăm în pădure.” (România – Germania = 1-0.) 


                                                              * * *

Peter Wohlleben locuiește în mediul rural. În timpul pandemiei, a constatat că cei care ieșeau la plimbare prin pădurea de lângă casa lui erau tot mai mulți. “Lumea crede că, odată ce crește numărul oamenilor care intră în pădure, ecosistemul va avea de suferit. Nu e deloc așa: ecosistemul este afectat de vânători.”

Optimismul său este molipsitor: “Știu că pădurea poate renaște din nimic. Pădurea poate reapărea aproape oriunde în Europa. Trebuie doar să o deranjăm cât mai puțin.”

Deranj... Mă gândesc la urșii care se plimbă prin localități, la oamenii atacați sau uciși de animalele aflate în căutarea hranei, la vânătorii care râvnesc la trofee cu tarif preferențial și la autoritățile care au mandatul de a proteja biodiversitatea. Mie îmi dă cu minus, în timp ce Wohlleben își menține optimismul: „Ceea ce m-a uimit este modul în care gestionați problema animalelor de pradă. Evident, sunt probleme, dar managementul este mult, mult mai bun ca în Germania. La fel și cu pădurile. În Germania, în cele mai multe cazuri, vorbim despre păduri plantate. Păsările, animalele se simt diferit în pădurile tinere (plantate de curând), la noi e plin de căpușe, pe când aici, cel puțin în pădurile pe care le-am văzut, este un echilibru bun între animalele de pradă și celelalte mamifere sau păsări sau gâze. Ori, în Germania, aceasta este cea mai mare problemă pe care o avem atunci când vorbim despre managementul pădurilor. Știm să facem mașini bune, nu știm să facem și păduri bune.” 

Anul 2020 a fost marcat la nivel mondial de restricții dure, însă plimbările au fost mereu permise în zonele neaglomerate. „Pădurea ne-a oferit și ajutor emoțional. Ne-a ajutat să trecem cu bine peste pandemie, ne-a demonstrat că ea este acolo pentru noi, deci ar trebui să fim și noi acolo pentru ea,” a spus Wohlleben.

Când îl auzi vorbind, te întrebi de ce lăcomia îi determină pe exploatatori să radă păduri întregi de dragul banilor. „În mod clar, pădurea nu trebuie exploatată intensiv. Am văzut păduri cumpărate și tăiate în 10 ani, după care compania se duce și plantează o altă pădure, pe care o taie peste alți 10 ani. În Germania cred că vom pierde în acest mod 15% din suprafața totală de pădure. Este incredibil,” spune el.

Putem face ceva pentru a proteja pădurea, l-am întrebat? Poate să fim mai atenți la produsele din lemn pe care le cumpărăm, la certificări? “O spun foarte direct: nu aveți încredere în niciun sistem de certificare. De exemplu, am văzut lemn certificat FSC. În Germania, am văzut lemn tăiat complet, despre care se crede că provine din păduri certificate FSC. Am avut chiar o discuție telefonică cu șeful FSC Germania, care mi-a spus următoarele: noi nu oferim eco-etichete (eco-seal) pentru lemn. Am fost uimit: cum adică? Noi certificăm sistemul de management al pădurii, mi-a spus el, dar nu eliberăm și o etichetă pentru lemn. Bine, dar oamenii exact asta cred că face FSC. Nu.

Și atunci ce ține de noi? Ce-am putea face pentru a adopta un comportament responsabil? „Prima decizie pe care o poți lua este aceea de a cumpăra mai puține produse din lemn. Cumpărând mai puțin lemn, îți reduci automat și amprenta de CO2. Dacă, totuși, cumperi în mod conștient un produs din lemn, atunci bucură-te de el. Cât mai mult timp posibil. Odată ce l-ai cumpărat, nu te gândi cât de repede îl vei înlocui. Nu e ca și cum îți schimbi mobila din doi în doi ani.”

Concluzia o trage tot Wohlleben: „Pădurea există pe pământ de milioane de ani. Oamenii au apărut de câteva sute de mii de ani. E greșit să credem că oamenii au plantat pădurea. Am început să studiem pădurea cam de 300 de ani și încă avem multe de învățat despre ea. Știm foarte bine cum să o exploatăm, nu știm la fel de bine cum să o îngrijim. Protejând pădurea avem grijă de noi, nu de copaci.”

                                                                         * * *

Întâlnirea cu Peter Wohlleben a avut loc în Pădurea Băneasa. A fost, de fapt, o plimbare de aproximativ 30 de minute. Experiența în sine a fost de pomină: în timp ce toți cei 15-20 de însoțitori s-au umplut de noroiul rămas în urma ploilor abundente din iunie și de blândele lăsate de țânțari, Wohlleben, echipat cum se cuvine (cu șapcă, pantaloni rezistenți la zgârieturi și ciupituri, dar și cu bocanci rezistenți la noroi) a ieșit victorios. Cu o mână în șold, se uita cu părere de rău la cei care se plesneau cu sârg pe unde apucau, semn că fie nu i-au citit cărțile despre cum să te echipezi pentru plimbarea prin pădure, fie ar fi bine să le citească din nou, cu mult mai multă atenție. (România – Germania = 1-1.)

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Să fim serioși. Pădurile României stau mai bine nu fiindcă sunt gestionate mai bine, ci fiindcă au început să fie exploatate sistematic mai târziu. Nu e meritul silvicultorilor în nici un caz

    • Like 1
  • Nu cumperi produse din lemn, cumperi din metal sau plastic, mă repet, marea problemă este consumismul și înmulțirea globală.
    Bunicii foloseau aceeași mobilă o viață, o recondiționau, Nu o aruncau ca să cumpere alta.
    Valabil pentru orișice, de la telefon la pantof.
    Aruncăm hainele fiindcă s-o defectat un fermoar ori s-o rupt un nasture...
    • Like 0
  • Pentru mine, „Viața secretă a copacilor” este una dintre cărțile care mi-a deschis ochii către o lume cu totul nouă. Fiind ființe atât de vechi pe planetă, nu mi-am închipuit niciodată că nu ar avea sentimente, mai ales când vedeam cum unii oameni îi îmbrățișează. Or fi aceeași oameni care se bucură de bradul de Crăciun care le moare încet în casă pentru ca apoi să fie aruncat la gunoi sub pretextul că pentru asta a fost crescut? Or fi aceeași care murdăresc pădurile?
    • Like 2
    • @ Mihai Dascalu
      Oo saraca Baneasa.. Daca si aceea e reprezentativa pt Romania....
      In Rodnei lemnul exploatat ajunge in Germania. De ex...si mor pe capete cei ce l exploateaza... Oare de ce?
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult