Sari la continut

Revoluția online

România digitală este cea care ne face să mergem înainte. Un proiect Republica, susținut de eMAG.

Până la 22 de ani nu știam cum să plec mai repede de-acasă de sărbători. Acum aș vrea să dureze mai mult masa cu părinții

Masă în familie

Foto: Getty Images

Am 22 de ani, o vârstă la care dorul de mama și de tata e o slăbiciune, o dovadă a unui spirit încă mic și crud, un suflet care încă nu s-a putut descotorosi de cele de acasă și încă trage acolo sau cum se mai zice prin popor ”sub fusta mamei”. Să fii sub fusta mamei nu e tocmai bine și nici sănătos. Credeți că am învățat toate prostiile de acasă? Nicidecum, casa era făcută pentru altceva, nu pentru a școli un copil în ale vieții. Acasă spre exemplu nici nu cred că s-a pomenit vreodată de subiectul „sex”. De altfel cred că nici măcar aceste litere în ordinea asta sau măcar un cuvânt ce să conțină aceste litere la fel în ordinea asta nu am auzit. Când erau știri despre sex schimbam postul, iar când la filmul vizionat de familie era vreo astfel de scenă, puneam mâna la ochi ca să nu primesc una peste ochi.

Dorul de casă nu m-a urmărit nici în liceu, nici în academie. Anturajul și multele activități ce-mi stăteau pe cap nicidecum nu mă puteau face sau să mă determine să trag pe-acasă. De sărbători dacă eram acasă mă simțeam ultimul om. Adică da, stăm cu familia la așa zisa masă de Crăciun, masă echivalentă cu oricare altă masă obișnuită, doar că în calendar e 25 de data asta și cam atât. Am plecat, nu știu unde, nu vă știu. Asta a durat vreo 8 ani puși laolaltă. Și nu doar de Crăciun. Cam prin toate vacanțele se întâmpla asta, iar pe părinți îi durea, îmi dau seama acum. Mi-au tot zis ei să ies în lume să-mi fac prieteni și să stabilesc legături sociale, dar parcă nici atât de frecvent. Cât de sociabil să fi fost încât să vreau să plec non-stop de acasă?

Lucrurile s-au schimbat radical de când am terminat academia. Sunt cu salariul meu, cu chiria mea, cu deciziile mele, nu mai e mama care să-mi facă de mâncare sau să-mi facă patul, dacă eu sunt un leneș ordinar. Cum le las, așa le am. Iar pe această cale vreau să-i mulțumesc maică-mii pentru această manie a curățeniei. Datorită ei acum pierd aproape 2 ore pe săptămână doar dând cu aspiratorul, atât de multă repulsie am față de mizerie.

Iar toate acestea nu-mi pot explica cum, dar au dus la un dor extrem de puternic de a merge mai des pe acasă. În principiu și acum vin cam cu tot aceeași frecvență pe acasă (sărbători, ceva pe la 1 mai, un pic vara), doar că de data asta a apărut acest factor al „fiului care crește și e pe puterile lui”, un sentiment de „nu uit de unde plec” dacă vreți să-i spuneți așa. Pentru că știu că e un compliment acest lucru, iar dacă-l spun la persoana I chiar pare laudă, dar simt că nu uit de unde am plecat. Stau în Timișoara și nu-mi maschez nicicum accentul, încă poți auzi „uăi” de la mine, încă îi vorbesc de bine pe oamenii din sat care au rămas tot acolo pentru că n-au avut noroc sau opțiuni mai bune.

Simt că pe măsură ce depășești adolescența e o perioadă foarte ciudată în care în scenă reapare acel dor de casă pe care l-ai tot refulat ani de zile. Parcă nu îți mai vine așa de tare să fugi odată ce ai ajuns pe acasă, parcă vrei să dureze un pic mai mult masa cu părinții, statul la vorbă cu ei, paharul de vin cu tata sau discuțiile cu mama despre tot felul de nimicuri în care ajunge să te întrebe același lucru de două ori doar-doar mai câștigă un minut în plus cu tine. Și mă bucur că și eu simt asta. Ceva înseamnă sigur și sigur e de bine, iar de-ar fi să mă pot proiecta în viitor, aș alege să mă proiectez în anul în care copiii mei să treacă deja de 22 ca să nu simt ce au simțit ai mei când aveam eu sub 22 și fugeam de acasă.

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da,, așa o fi....
    Tare mult as dori sa stau și eu o singura data cu părinții la masă.
    Am trăit 67 ani fără părinți dar simt ca îmi lipsesc și acum.
    Asta este au trecut 67 ani și fără părinți dar le simt lipsa.
    Cum au putut sa ma dea la casă de copii și sa trăiască în continuare???
    Numai ei știu.....
    Toate cele bune.
    • Like 1
  • Aceasta dorinta a tinerilor este una ingrijoratoare : de ce ?. poate ca pustanul acesta nu prea stie cum a fost cu regimurile sau poate ca trebuie sa se mai informeze. Sa explic : in China comunista de cand lumea si pamantul MASA era dusa la nivel de ritual....respectiv intalnirea rudelor cu totii coabitarea verbala gurmanda precedand stabilirii viitoarelor realizari familiale sau de servici. In Romania comunista acelasi lucru bagat insa cu forta pe gat din lipsa spatiilor deschise publice de socializare si a permanentei frici ca esti ascultat. Sa vii tu pustan in sec. 21 sa gandesti la acest gen de reuniune tip sarbatoare ocazionala cei drept CULMEA cu nostalgie inseamna ca nu stii nimic despre COMUNISM si nici nu ti-a spus nimeni iar daca totusi ti-o fi spus cineva a facut-o in mod cert ERONAT. Deci dragilor este vorba strict de societati asa zise libere dar incapabile de asi depasi conditia tinzand mereu spre forme INCHIZITOARE dar sub nuante de INCONSTIENTA datorat in primului rand de incorectitudinea educationala primita familial. Mda altceva ?
    • Like 0
    • @ HyperX Radu Panaitescu
      Dacă ați fi și gândit înainte de a fi comentat, ce bine ar fi fost! Nici nu vreau să-mi imaginez ce confuzie este în mintea dumneavoastră dacă echivalați bucuria de a sta la masă alături de propria familie cu un comportament inchizitorial totalitar și cu nostalgii comuniste...
      • Like 2
    • @ Emma Stefan
      Din pacate personal nu am nici o nostalgie ci posesorul articolului s-a exprimat in termeni nostalgici fata de ceva...eu fiind doar un comentator si un observator....draga mea nu exista nici o confuzie in mintea mea pur si simplu v-am expus curentul obiceiul de apartenenta a "meselor familiale imbelsugate" unde adunarea laolalta si starile gurmande reprezinta un ritual cult respectiv unul CHINEZESC.....iar ca postac de articol prin aluzie si expunere publica sa ai astfel de nostalgii mai ales in sec.21 cand alternativa este de a fi tanar liber cu obtiuni adolescentine evolutive pe plan personal este cu atat mai grav ca si stil de viata petrecut intr-un cadru familial inchistat. Deci domnisoara si ca dv multi altii de ce vreti din adins sa va cantonati intr-un trecut COMOD si SIMPLIST ?...oricum din partea mea este doar o perceptie un cadru de a privi lucrurile.
      • Like 0
    • @ HyperX Radu Panaitescu
      Ok. M-am lămurit. Nu numai gândirea dumneavoastră, ci și modul în care vă exprimați este la fel de confuz și neclar. Vă doresc, dacă aveți copii, ca aceștia să manifeste față de dumneavoastră această atitudine evoluată pe care o lăudați și să nu vă calce vreodată pragul pentru a lua masa împreună cu dumneavoastră. Dacă nu aveți copii, îmi este milă de sărmanii dumneavoastră părinți. Nu pot decât să-mi imaginez cum vă purtați cu ei...
      • Like 1
    • @ Emma Stefan
      Domnisoara femeiusca sau ce o-ti fi.....vedeti dv vreun exemplu personal in ceea ce ma priveste ?....sunteti la curent cu istoria antica ?. mai exact de unde credeti ca se trag intrunirile familiale in jurul mesei ca nu de la romani pe baze sentimentaliste cand se gusta muraturile si mamaliga....au si ele o traditie istorica si precursoare DAR un obicei comunist. Incercam sa vedeti aceasta parte a apartenentei lor mai exact al originii. Daca intalniti dificultati de sens lingvistic folositi cu drag DEX-ul iar daca vedeti numai cazuri personale ca ex. interlocutorului va sfatuiesc sa priviti intr-un mod general separat de limbajul tip "cine zice ala este" o mentalitate de SOTRON autentic romanesc. O zi buna !
      • Like 0


Îți recomandăm

Stinge lumina!

Consumerismul nostru a lucrat în compensare. Ne-am cumpărat frigidere mari și le-am burdușit cu mâncare. Ne-am vârfuit cărucioarele la supermarket, cumpărând produse la ofertă de care nu aveam nevoie și care ni s-au stricat în cămară. Ne-am construit clădiri de sticlă pe care le-am luminat feeric, așteptându-ne ca factura la curent s-o plătească sfântul CEO. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Carlos Moreno

„Logica e simplă de fapt - cu cât se construiesc mai multe drumuri pentru mașini, cu atât vom avea mai multe mașini, iar cu cât vom construi mai multe piste pentru biciclete, cu atât vom avea mai multe biciclete, de asemenea, cu cât vom face mai multe spații pentru oameni, cu atât va veni mai multă lume să facă activități”, spune Carlos Moreno. (Foto: ARCEN)

Citește mai mult

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult