Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

Până la rețeaua de școli verzi și autobuzele electrice, decidenții politici trebuie să renunțe la politizarea instituțiilor publice cu oameni care nu au habar de ecologie

Marea berieră de PET-uri

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

Raportul „Educaţia privind schimbările climatice şi mediul în şcoli sustenabile“, elaborat de Grupul de lucru pe tema educaţiei cu privire la schimbări climatice şi mediu înfiinţat la nivelul Administraţiei Prezidenţiale, a fost lansat, la Palatul Cotroceni, în dezbatere publică, în prezența președintelui Iohannis, a premierului Ciucă și a miniștrilor Mediului și ai Educației. 

- E un lucru bun faptul că acest subiect începe să prindă contur în spațiul public de la noi, dar să nu ne facem iluzii. Evenimentul de lansare e doar o cheie care se bagă în contact. Mașina încă nu a pornit. Ca motorul să se aprindă și România chiar să înregistreze progrese în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice, politicienii de la toate partidele trebuie să renunțe la discursurile sterpe și compromisurile de catifea și să își asume decizii nepopulare. Pentru că asta înseamnă tranziția ecologică, adoptarea unor măsuri care nu sunt pe placul unei părți a norodului. Trebuie să schimbi sisteme de producție, modul de viață al oamenilor și mai ales mentalități.

- Este importantă ideea privind predarea educației climatice în școli. Dar până la rețeaua de școli verzi și autobuzele electrice despre care ne vorbesc decidenții politici, aceștia trebuie să renunțe la politizarea instituțiilor publice cu oameni care nu au habar de acest domeniu (vezi cazurile de la Garda de Mediu sau de la Administrațiile Bazinale de Apă) și să acorde mai multă atenție transparentizării cheltuielilor în această direcție.

- Românii trebuie să învețe să colecteze selectiv, pe mai multe fracții, să nu mai cumpere toate hârburile de mașini din Europa (statul aici trebuie să vină cu măsuri ferme), să nu mai taie pădurile care generează oxigen, să nu mai ardă deșeurile pentru colectarea de fier vechi sau pentru a scăpa de gunoaie, să decarbonizare economia și să renunțe la investiții pe bază de gaze fosile în România, proiecte ce nu fac altceva decât să încetinească atingerea obiectivelor climatice pentru 2030 și 2050 ale UE, la care și țara noastră a aderat. Toate aceste probleme sunt de actualitate tocmai din cauza complicității din ultimele trei decenii a politicienilor.

- Până nu vom reuși să renunțăm la verbele la viitor de pe hârtie și nu vom pune mâna efectiv pe lopată ca să facem treabă, nu vom reuși să facem altceva decât să accelerăm consecințele crizei climatice, care nu așteaptă după noi. La momentul actual, spre exemplu, sectorul energiei regenerabile din România are nevoie în primul rând de un climat investițional stabil și o predictibilitate crescută a cadrului legislativ. Însă, desigur, nu e nevoie doar de mecanisme de suport, ci și de accelerarea investițiilor în modernizarea, extinderea și creșterea nivelului de digitalizare a rețelelor electrice, care în momentul de față nu mai pot prelua în mod adecvat capacități suplimentare de energie regenerabilă, precum și sprijinirea investițiilor în sisteme de stocare a energiei.

- Până nu vom reuși să renunțăm la verbele la viitor de pe hârtie și nu vom pune mâna efectiv pe lopată ca să facem treabă, nu vom reuși să facem altceva decât să accelerăm consecințele crizei climatice, care nu așteaptă după noi. La momentul actual, spre exemplu, sectorul energiei regenerabile din România are nevoie în primul rând de un climat investițional stabil și o predictibilitate crescută a cadrului legislativ. Însă, desigur, nu e nevoie doar de mecanisme de suport, ci și de accelerarea investițiilor în modernizarea, extinderea și creșterea nivelului de digitalizare a rețelelor electrice, care în momentul de față nu mai pot prelua în mod adecvat capacități suplimentare de energie regenerabilă, precum și sprijinirea investițiilor în sisteme de stocare a energiei.

- În 2021 România a stabilit că va renunța la cărbune până în 2032, un pas crucial pentru tranziția energetică. Din păcate este planificat ca o mare parte din cărbune să fie înlocuit cu gaz fosil, logică care contravine ideii de tranziție energetică și protecției climei, gazul fiind de asemenea o sursă de emisii de gaze cu efect de seră. Pe de altă parte, există planuri pentru investiții masive în regenerabile, însă acestea trebuie să fie susținute de dezvoltarea rețelei de transport, stocare și digitalizare, care se află la un nivel scăzut în România.

- Mai mult decât atât, investițiile în cercetare, dezvoltare și inovare sunt practic inexistente la nivel național, iar dezvoltarea acestui segment ar putea genera soluții concrete pentru o decarbonizare reală. Evident, în lipsa unui cadru legislativ și investițional predictibil și stabil, succesul procesului de decarbonizare este limitat.

- Trebuie să reținem că, în ciuda discursurilor încurajatoare, România se află pe locul 30 în Indicele de performanță al schimbărilor climatice (CCPI) 2021 elaborat de organizațiile de mediu Germanwatch, NewClimate Institute și Climate Action Network. În 2020, țara noastră ocupa locul 24.

Studiul spune că, în ciuda potențialului mare în sectorul energiei regenerabile din România, „politicile slabe de sprijin, combinate cu inconsecvențele legislative, continuă să contracareze o tranziție către o energie curată”.

De altfel, raportul plasează România pe locul 35 la nivel global la capitolul energie regenerabilă și pe locul 48 în ceea ce privește politicile împotriva schimbărilor climatice.

Totodată, studiul evidențiază faptul că România „nu se îndreaptă în direcția bună” când vine vorba de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a consumului de energie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Din articolul domnului Badea, cel mai mult mi-a atras atenţia al treilea paragaf, pentru că, oarecum, mă simt implicat. Dumnealui scrie că românii trebuie să înveţe să colecteze selectiv, pe fracţii. Corect! Dacă la şcoală, din clasa zero, doamna învăţătoare îi învaţă pe şcolari să pună hârtiile într-un coş iar PET-ul de la apa plată într-altul, se cheamă că cei mici vor dobândi o deprindere pe care, probabil, o vor avea toată viaţa.

    Dar ce ne facem când firma de colectare a deşeurilor nu ţine cont de asta? Rosalul, în cazul meu, stipulează în noul contract încheiat acum doi ani, că la colectarea selectivă preţul de ridicare a gunoiului este de 7,50 lei pe persoană, iar la cea neselectivă, de 12,00. Pentru materialele plastice, Rosal trebuie – conform contractului – să ne pună la dispoziţie saci speciali (nişte saci galbeni, de 60 l, imprimaţi cu sigla firmei), pe care nu i-am văzut decât o singură dată, la o săptămână după semnarea contractului. În rest, autospeciala venea (vine şi acum) după acelaşi program şi încarcă deşeurile „la comun”... cu preţul de 12 lei, bineînţeles. Şi o aritmetică simplă: la aproximativ 80 de case, cât numără cartierul, cu o medie de 3 persoane/ gospodărie, vedeţi cât încasează Rosalul nemeritat. Şi nu-mi vine a crede că noi am fi singurul cartier care beneficiază de „serviciile” Rosal.

    Pentru că domnul Badea spune că noi, generatorii de gunoi, nu îl colectăm selectiv, îl întreb (dumnealui fiind jurnalist, cu posibilităţi mai mari de informare decât mine) dacă autospecialele de colectare selectivă a gunoiului sunt monitorizate. Adică verifică cineva dacă gunoiul colectat selectiv este şi depozitat (apoi prelucrat) tot selectiv? Pentru că dacă ajunge la „groapa comună”... ’geaba voinţă!

    Şi fiindcă tot suntem la capitolul „colectare selectivă”, m-am mai lovit de o situaţie interesantă: deşeurile electrocasnice. După ani lungi de serviciu, vechiul aspirator şi-a dat obştescul sfârşit. Am vrut să-i fac o înmormântare frumoasă şi să-l duc la un centru de colectare. Singurul centru de acest gen din localitatea mea (destul de întinsă, care număra peste 300.000 de suflete la ultimul recensământ) este fix în partea cealaltă a oraşului faţă de locuinţa mea şi este deschis de luni până vineri între orele 08:00–16:00. Păi ce facem, tovarăşi? Îmi iau o zi din concediu ca să mă duc cu electrocasnicul la depozit? Bineînţeles că aspiratorul n-a avut parte de o înmormântare decentă şi a ajuns la „groapa comună”.

    Să mai scriu? Mai bine nu, pentru că sunt hipertensiv şi n-am voie să mă enervez...
    • Like 2
  • În plină criză a prețurilor la energie citesc aceleași lozinci penibile: cărbunele și petrolul sunt câh. Hai să continuăm să visăm la cai verzi pe pereți, fără să dăm 2 bani pe ncesitățile primare ale oamenilor, care săracii vor să ducă o viață normală, acum, nu în paradisul ecologist de mâine. Să vedem ce se întâmplă când marea masă de cobai va începe să se revolte. Activism fără limite. Când majoritatea se întreabă de ce prețul utilităților crește susținut, există unii care se lamentează că în clasamentul Indicelui de performanță al schimbărilor climatice (CCPI) România a coborât pe locul 30 de pe 24! E clar, e foarte grav! Nu putem tolera asemenea lipsuri în activitatea cetățenească, obștească. Hai cu autocritica.
    Eu mă întreb acești trepăduși, duși cu pluta, or avea familii, părinți care să le bată obrazul, un dram de umanitate în ei? Sau sunt simpli soldați, spălați pe creier, în slujba unei agende demente?
    Astfel aflăm, în stilul activiștilor comuniști fanatici, că actualele lipsuri nu se datorează excesului de politici verzi, (a căror principală grijă este să faulteze energiile esențiale, prea eficiente) ci tocmai faptului că s-a făcut prea puțin! Hai înainte cu revoluția verde! Nu contează daunele. Doar se știe, nu există revoluție fără victime!
    • Like 1


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult