Sari la continut

Până unde pot băncile şi clienţii să întindă coarda creditării

Un timp, începând din 2009, creditarea a bătut pasul pe loc. De ce? Un răspuns la îndemâna tuturor: „Din cauza crizei!” Răspunsul cel mai comod. Dar mai e şi un alt răspuns, mai apropiat de adevăr, legat de încredere. Pentru că şi creditorii – băncile! –, şi solicitanţii de credite – populaţia, companiile! –, au trecut şi printr-o gravă criză de încredere. Acum, când criza se stinge, şi băncile, şi companiile, şi populaţia au nevoie ca de aer de recâştigarea încrederii pierdute. Încrederea devine – pentru cine o poate impune şi o poate proba – activul cel mai de preţ.

Dacă, din masa mare de debitori ai băncilor, de peste 7 milioane, numai 340.000 s-au împrumutat pentru investiţii imobiliare, găsim aici explicaţia puterii de plată extrem de scăzute a societăţii noastre. Merită să consemnez însă, în contrapartidă, că oricât de restrânsă… creditarea pentru locuinţe a devenit o bună şcoală de educaţie economică. Creditul imobiliar arde etape, o tânără familie nu o mai ia „de la lingură”, cumpără mai întâi casa. De fapt, îşi începe viaţa cu viitorul. „Visul american” – se spune adesea. De ce nu, însă, visul european? Ori visul românesc? Oamenii iau credite, îşi cumpără case şi învaţă să ţină cont de timp, să acumuleze bonităţi, tocmai ca să-şi permită „răsfăţul” de a cumpăra casa visată. Asta e o cale, cea mai grea. Cealaltă cale e să te mulţumeşti cu ce ai, să renunţi la luptă. Fiecare e liber să aleagă. 

Accentul cade, acum, pe moralitate. E, într-un fel, o întoarcere în istorie. Ne vin, dintr-un trecut îndepărtat, lecţii memorabile despre rolul moralei în tranzacţiile cu mărfuri ori cu bani. Ne place să spunem că, în economia de piaţă, contractul ideal e o strângere de mână. Am citit, cândva, că negustorii arabi de blănuri din secolul al XIV-lea, care făceau comerţ în nordul Asiei, cu populaţiile din zona „Tărâmului Întunericului”, recurgeau deseori la înţelegeri tacite, al căror liant era morala. Localnicii lăsau marfa într-un loc ştiut, noaptea, apoi se retrăgeau pentru ca dimineaţă să vină cumpărătorii şi să aleagă. Dacă marfa nu fusese aleasă, era semn de refuz, aşa că urma ori o nouă ofertă, ori se renunţa la târg. Nimeni nu păcălea pe nimeni. Regula era încrederea. Din nefericire însă, în vremurile moderne, această expresie frumoasă, care bineînţeles este în esenţă una etică – contract încheiat prin strângere de mâini – a ieşit din uz. Acum, se impune să fie repusă pe rol. Pentru că dincolo de contractul de credit – scris, semnat, parafat, respectând normele de drept – viaţa ne-a învăţat cât de importantă este etica bancară. Sau cât de gravă poate să fie încălcarea normelor morale.

Când sunt încălcate norme de drept – prin fals în acte publice de exemplu – e infracţiune şi intervine legea. Simplu. Fără prea multe nuanţe. Când sunt încălcate însă normele morale, avem de-a face cu stări complexe de o mare diversitate. Bunăoară, compania „îşi ajută” angajatul mărindu-i salariul pentru trei – patru luni, îi dă o adeverinţă, totul e legal, iar după ce salariatul îşi ia creditul îi reduce salariul. Fără să ia în calcul riscul ca, la un moment dat, salariatul „ajutat” în acest fel să nu mai aibă cu ce plăti creditul şi să-şi piardă casa. O faţetă a imoralităţii – şi chiar a iresponsabilităţii faţă de viitorul lui şi al familiei – o arată cel ce solicită creditul şi aduce la bancă un astfel de act. Căci el primeşte salariul mărit câteva luni, îşi ia creditul şi apoi, ani la rând, se va lupta să-l plătească din salariul adevărat. Cum imoral este şi cel care dă creditul în astfel de condiţii. Banca are bani şi vrea să-i împrumute. La urma-urmei, e o chestiune de performanţă pentru un funcţionar bancar să dea cât mai multe credite. Dar el este obligat să respecte cu stricteţe normele de creditare din bancă. Iar aceste norme spun că atunci când ai de-a face cu o cerere de credit, trebuie să te uiţi ce venit net are solicitantul, din care să scazi facturile la telefoane, la întreţinerea locuinţei, la chirie, plus alte datorii. Inclusiv subzistenţa. Abia de la suma rezultată începe discuţia despre ce credit poate fi acordat. 

Bunăoară, compania „îşi ajută” angajatul mărindu-i salariul pentru trei – patru luni, îi dă o adeverinţă, totul e legal, iar după ce salariatul îşi ia creditul îi reduce salariul. Fără să ia în calcul riscul ca, la un moment dat, salariatul „ajutat” în acest fel să nu mai aibă cu ce plăti creditul şi să-şi piardă casa. O faţetă a imoralităţii – şi chiar a iresponsabilităţii faţă de viitorul lui şi al familiei – o arată cel ce solicită creditul şi aduce la bancă un astfel de act.

Adrian Vasilescu

Dacă – în loc să-şi respecte obligaţiile şi să-l ajute pe solicitant să primească un credit care să nu-l împovăreze sau să nu-i acorde creditul, pentru că actele lui spun că n-ar putea să-l returneze – funcţionarul bancar închide ochii şi-i dă clientului cât cere… pune în stare de risc şi banca, şi clientul. Fără îndoială, banca e interesată să îi dea solicitantului un credit cât mai mare, să îl îndatoreze pe cât mai mult timp. Clientul, la rândul lui, este interesat să se îndatoreze pe mai mult timp şi să ia un credit cât mai mare, dacă vrea să îşi cumpere ceva, o casă, o maşină, un teren. Dacă n-are bonităţile necesare îi rămâne speranţa ca banca să închidă ochii.

Dar când clientul va intra în încetare de plată, banca nu va mai închide ochii. Va veni să-l execute… Şi cine, dacă nu banca – prin echipe specializate, formate din macroeconomişti, jurişti, sociologi, psihologi – are obligaţia să-i explice clientului, dacă el vrea un credit mai mare decât îl ţin curelele, la ce se înhamă. Sau dacă nu-i dă creditul, de ce nu i-l dă. Analizând, bancă şi client, cu sinceritate, până unde poate fi întinsă coarda creditării.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Tovarășu', ați pompat prețurile mult prea repede și n-ați prins decât 300.000.
    Cealaltă cale e să lupți cu sistemul comunisto-socialisto-bancar și să-ți împlinești visurile ocolind toți țeparii.
    • Like 0
    • In fine ajungem sa ne intelegem :-), gasesc mesajul corect, bine intentionat si mai mai ales educativ pentru cei de doresc realizarea unor dorinte pentru care nu intoatdeauna au sumele de bani necesare.
      Ceea ce ar trebui sa inteleaga cel care imprumuta este ca bancile nu sunt niste organizatii nonprofit. Daca bancile si-ar propune sa actioneze ca o organizatie nonprofit ele au disparea imediat.
      O banca trebuie privita ca un partener de afaceri. Daca in Romania exista probabil posibilitatea de a imprumuta o suma de bani de la membrii familiei, prieteni, etc in occident cand ai nevoie de bani te duci la banca. Romanii folosesc expresia frate, frate dar branza-i pe bani.
      Pentru cei care critica bancile am o intrebare? Sunteti capabili sa oferiti sume generoase de bani pe termen lung, fara dobanda, fara garantii ca suma va fi returnata? Daca da am sa va dau adresa unde sa trimiteti cecurile :-). Daca nu atunci va rog nu criticati bancile. Nu trebuie sa abuzati de banci, la datorii se adauga dobanzi . Folositi-va de banci cu intelepciune. Daca nu aveti o matusa care se numeste Tamara, plina de gologani si dornica de a imparti averea cu dvs atunci cel mai importatnt sprijin financiar il veti obtine numai si numai de la banca. Suma necesara, dobanda si toate celelalte conditii sunt stabilite de comun acord si sunt negociabile.
      Am o singura remarca. Cand se cere un imprumut acordarea acestuia nu se face pe baza salariului net din ultimile luni. Exista o istorie de credit, angajatii bancii stiu cat am castigat anul trecut, acum doi ani, ce datorii am, ce alte credite am. Verifica datele pe care le pun la dispozitie si acceseaza intreaga mea istorie de credit. Au date despre profilul meu psihologic, au idee despre cum reactionez si de ce. Se intmpla sa am dezacorduri cu angajatii bancii, am avut mici surprize. Am platit pentru lectia primita :-( si continui sa fiu partener al bancii.
      • Like 1
      • Pentru cine are "dragoste de intelepciune" si e pasionat de domeniul acesta, articolul domnului Vasilescu e foarte bine scris si argumentat. Pentru mine a fost o placere sa-l citesc. E o sursa de reflectie despre noi insine si despre societatea in care traim pentru ca discutia despre etica si incredere se aplica nu numai bancilor ci si altor domenii.

        Vina e si a clientului. Daca nu iti permiti, nu iei imprumut. Altfel te minti pe tine insuti, in primul rand. Minciuna are consecinte neplacute.
        • Like 1
        • @ Dan Prisacaru
          Dacă bănca știe că omul nu poate să-și plătească datoria la ei, de ce i-au mai dat împrumutul?
          • Like 1
        • @ Trexer
          pt. ca banca nu pierde niciodata, d'aia iti ia garantii. adica pierde doar cand vrea/are interes, vezi cele xxx cazuri de credite "neperformante" etc. dar stai linistit, pulimea nu se incadreaza la ele, acolo trebuie sa ai "morala" (udrea) de care vorbeste stimabilul domn Vasilesuc si ceilalti fantastici, Isarecsu etc. e la fel de cand e lumea, fraierii (adica noi) si smecherii (adica ei). noi suntem programati de mici cu "morala" lor si din acel moment totul e previzibil. ecuatia e simpla, vrei sa ai bani (multi)? fa ca ei, studiaza animale ca Basescu, Dragnea, bancherii astia de ne tin prelegeri, invata ca in jurul tau sunt doar furnici, nu oameni si intr-un final o sa reusesti. la fel e peste tot in lume doar ca la noi e treaba mai primitiva (evidenta).
          • Like 3
        • @
          O viata mai simpla fara banci: cheltui mai putin decat castigi si nu imprumuti nimic de la banca. Asa nu ai de ce sa te plangi, banca nici nu exista pentru tine. :-)
          • Like 1
        • @ Dan Prisacaru
          Răspunde-mi la întrebare, fără să te comporți ca un nesimțit.
          • Like 0
        • @ Trexer
          E gresit a asocia sentimente si intentii cu un mesaj.

          Nu am cum sa ghicesc ce gandesc angajatii bancilor.

          Pot insa sa-mi modific viata ca sa stau departe de banci cand consider ca nu e in interesul meu. Sfatul de mai sus e ceea ce fac eu in viata reala, adica: evit bancile de cate ori pot si traiesc in limitele propriilor venituri. Reducandu-mi dependenta de altii imi cresc mie insumi posibilitatea de a trai ca un om liber.

          Nu trebuie sa-mi petrec timpul fiindu-mi frica de posibilitatea de a nu plati urmatoarea rata la banca. Imi folosesc timpul citind filozofie, educandu-ma pe mine insumi, invatand lucruri interesante, traindu-mi viata cum vreau eu si nu cum vor altii (in cazul asta bancile).
          • Like 0
      • Bietele banci, nu mai are lumea incredere in ele...
        Dupa ce pacalesti clientii este normal sa nu mai ai clienti. Si pentru ca BNR protejeaza bancile in loc sa protejeze clientii, mai scade increderea si in dl. gubernator precum si in vesnicii sai asistenti.
        • Like 2
        • @ Eduard Nafornita
          Crede-ma ca n-ai vrea sa vezi cum arata o societate fara banci. Este usor sa critici, bancile, spitalele, scolile, institutiile de stat, toate sunt de rahat. Daca vrei sa traiesti fara ele da a fuga in Afganistan. Acolo elefantii au aripioare roz :-) Nu uita sa trimiti fotografii :-)
          • Like 1
        • @ Gar Gaune
          Bănci găsești în vest, unde comisioanele și dobânzile sunt omenești. În România se lucrează în afara legii cu acceptul BNR. Altfel n-ați pierde atâtea procese și n-ați umbla la politruci să vă amâne legea insolvenței persoanelor fizice.
          • Like 0
      • Problema este ca bancile nu au bani. Bancile si-au impus propriile reguli intr-un stil mafiot ( aici ma refer la folosirea puterii soft ) astfel incat sa poata functiona fara nici un risc si fara bani fizici. Bancile incep sa detina bani fizici, printr-un mecanism sofisticat, ilegal si imoral, odata cu primul credit acordat si nu pun, nici nu au de ce, accent pe atragerea de depozite ( uitati-va la dobanzile practicate pentru depozite ). BNR, ca majoritate bancilor centrale, vegheaza cu cerbicie la protejarea normelor profund imorale si ilegale impuse de banci si nu la protejarea clientilor bancilor. In procesul de perpetuare a neo-sclaviei bancile reprezinta cea mai importanta veriga.
        Sa ne spuna dl. Vasilescu Adrian si cei din conducerea BNR cate credite au contractat in nume personal si in ce conditii, sa invatam si noi.
        • Like 4
        • @ Voicu Nicolae
          «Sa ne spuna dl. Vasilescu Adrian si cei din conducerea BNR cate credite au contractat in nume personal si in ce conditii, sa invatam si noi.» Nu ne va spune asta, evident, iar cele ce ne spune și vrea să-l credem sunt povești ori banalități.
          • Like 1
        • @ nickadyudrea@gmail.com
          Era o intrebare retorica !
          • Like 0
      • Fascinanta perspectiva autorului sau a BNR, ca nu este foarte clar.
        Scopul, misiunea si ratiunea de a exista a BNR este sa participe la cresterea economiei si a bunastarii cetateanului - in teorie. In realitate, inclusiv in documentele de functionare ale BNR, aceasta se preocupa de inflatie.
        Pac - schizofrenie si ipocrizie! Urmarea este un sistem abuziv, incoerent, clientelar, amatorist, inuman, subiectiv, lingusitor si corupt sistemic.
        In realitate, bancile globale cu sucursale in Romania, undeva la Londra, isi stabilesc politicile de creditare/finantare. In demersul asta iau la puricat clientela, creditele performante si cele neperformante. Astfel, daca o persoana doreste sa-si achizitioneze un bun de valoare mare, pe termen lung, trebuie sa aiba venitur care sa-i permita rambursarea. Cetateanul majoritar (peste 80% din populatie) are un venit lunar care, dupa ce i se scad cheltuielile curente, permite rambursarea creditului. Ex: 1 persoana cu venit de 2000Euro, are nevoie pentru chirie, hrana si alte chestii de cca. 1000Euro. O rata de 1000 Euro inseamna un credit pe 30 de ani de 500.000Euro. Deci totul este OK si stabilit. Bancile astea, reprezinta, cu exceptia a doua banci, toate ancile din Romania. Ele vin si aplica in Romania politicile lor de creditare stabilite la Londra pentru Europa, America de Nord etc. Problema uriasa este ca in Romania, dupa ce se scad cheltuielile curente, mai raman 10Euro pentru majoritatea de 80% din Romania si cu suma asta nu se pot plati nici comisioanele la banca. Deci in Romania, pe fondul impotentei BNR de a impune norme de creditare racordate la realitatea noastra, sistemul de creditare este inexistent,ineficient, elitist si nerentabil. Sefii sucrursalelor din Romania sunt niste ptoi fara autoritate in sistem si ori nu inteleg sau nu ii intereseaza, ori nu au capacitatea de propune produse de creditare adaptate Romaniei.
        Pe cale de consecinta BNR nu-si justifica nici macar existenta si politrucii din managementul BNR sunt acolo exclusiv pentru privilegiile pe care le ofera posturile lor si in nici un caz pentru bumastarea populatiei sau pentru cresterea economica.
        Cum se explica ca camata, prevazuta ca infractiune in cosul penal, sanctioneaza oferirea cu imprumut de catre oricine nu are un aviz al BNR si BNR da aviz la orice pentru o garantie de 1 milion de euro? Sunt IFN-uri avizate de BNR care percep DAE de 2000%. Inainte camataria era definita ca oferirea de bani imprumut la o dobanda peste dobanda de referinta a BNR. Astazi camata este legalizata prin avizele BNR. Autorul vorbeste de incredere. Vorbeste.
        Cum se explica ca activitatile de lesing sunt activitai reglementate de BNR. Leasingul operational este un contract de imprumut cu optiune de cumparare. Care ar putea fi argumentele logice, juridice, economice si sociale care justifica obligarea firmelor de leasing sa detina, bineinteles contra cost, un aviz de la BNR?
        Cum explica BNR si indivizii din BNR ca exista debitori care isi platesc ratele fara nici o problema cu toate ca, mai ales acuma dupa cresterea costurilor creditului, ei, dupa formulele BNR sunt insolvabili? Cum isi explica marii specialisti de la BNR ca debitori perfect solvabili intra in imposibilitate de plata?
        Cum crede distinsul vorbitor, ca un sistem bancar si produsele de creditare pot sa functioneze, in conditiile in care pentru toate dosarele de creditare, deciziile de acordare se iau exclusiv de un numar restrans de functionari din Bucuresti? In provincie, nici directorii de banci, nu pot acorda credite nici macar pentru achizitia unui frigider. Totul se face la Bucuresti. In provincie functionarii nu sunt altceva decat tastaturi umane.
        Cum poate cineva sa creada ca sistemul bancar va finanta economia?
        In realitate toata tara cu toate resursele ei este accesibila numai strainilor cu bani sau hotilor din politica si interpusilor lor.
        Exista oportunitati de achizitii care se autosustin. Daca bancile acorda credite in baza veniturilor sau a unor garantii imobiliare, aceste oportunitati se pierd. Bancile nu au capacitatea sa evalueze veniturile viitoare pe care o achizitie le poate aduce si astfel valoarea de piata a multor bunuri de diminuata de ineptia sistemului patronat de BNR (care se comporta ca o patroana de bordel fata mare).
        Cui convine sistemul?
        • Like 1
        • @ epolis
          „Urmarea este un sistem abuziv, incoerent, clientelar, amatorist, inuman, subiectiv, lingusitor si corupt sistemic.”. Aveți dreptate, mai puțin epitetul „incoerent”. Politica BNR a fost și este coerentă: să ascundă mișmașurile bancare de după 22 dec. 1989, inclusiv (și mai ales) faimoasele „conturi ale lui Ceaușescu”, de fapt conturile PCR-ului și ale Securității. Acele conturi au alimentat multe din șmecheriile anilor ’90 și ulterior. De ce credeți că a rămas Isărescu acolo de 27 de ani nemișcat (a fost o tentativă în 1998)? Păi de aia, ca să fie coerență și unitate în jurul Partidului și Statului.
          • Like 0
      • 1. cum sa ai incredere intr-o institutie care scoate bani la imprimanta din nimic, in timp ce omul de rand munceste ?
        2. De ce nimeni nu poate lua credit direct de la BNR (care are imprimanta magica) in afara de bancile comerciale ?
        3. De ce doar bancile au voie sa dea bani imprumut cu dobanda, si oricine altcineva e camatar si trebuie bagat la inchisoare daca face EXACT ce fac bancile ?
        4. De ce bancile ofera privilegii celor care au deja bani (dobanda unui depozit), in timp ce pe cei saraci ii stoarce de fiecare leu (dobanda la creditul pe apartament, luat ca sa se mute de la parinti) ?
        un filmulet educativ poate va raspunde la aceste intrebari:
        https://www.youtube.com/watch?v=tGk5ioEXlIM
        • Like 1
        • @ Merceanu Doru
          Gogu
          Toti banii moderni sunt "imprimati din nimic". Asta e modelul economic actual si are avantajele lui.

          Pentru mine intrebarea principala este: De ce bancile sunt partase doar la castig, nu si la risc? De ce trebuie ca pentru a lua credit pentru o casa, trebuie sa garantezi cu DOUA?
          De ce atunci cand vine criza statul sare sa salveze bancile comerciale, in timp ce aia care sunt datori la banca raman datori in continuare?
          • Like 0
        • @ Gogu
          in primul rand, bani = aur, argint si alte resurse finite. Hartiile tiparite de banca sunt substitut de bani reali. Se numesc moneda fiduciara!
          in al 2-lea rand, banii moderni sunt cei criptografici precum BitCoin, LiteCoin si altele, care nu pot fi falsificati fara numar asa cum fac bancile centrale !
          De ce statul salveaza bancile cand dau faliment in timp ce bancile ii lasa boschetari pe cei care nu mai pot plati creditul ? buna intrebare !
          • Like 1
        • @ Merceanu Doru
          Gogu
          Cryptocurrencies sunt o idee buna si se apropie de cea a banilor reali mentionati de tine mai mult decat fiat currencies. Iar blockchain care e in spatele lor e un concept care poate schimba multe alte lucruri, nu doar platile ci si contractele, meseria de notar, cadastru, etc. Multe tari incep sa ii accepte... insa e greu de spus daca vreuna din monezile deja existe va deveni banul viitorului sau nu. Cel mai mare volum il reprezinta bitcoinul insa bitcoinul e conceputa ca deflationista, nu prea e potrivita ca moneda de schimb pentru plati curente (seamana oarecum cu aurul ca principiu, nu cumperi bilet la film cu lingouri plus ca fiind deflationista nu prea te incurajeaza s-o cheltui in general, fimul o sa coste exprimat in btc mai putin maine decat azi) si capacitatea retelei de a gestiona tranzactiile e un bottleneck. Deocamdata pare sa fie mai potrivit pentru garantare, sau tezaurizare decat pentru plata propriu zisa. Plus ca din pacate exista un risc semnificativ sa se centralizeze, de cand au aparut asic-urile miningul nu mai e la fel de distribuit si incepe sa fie concentrat in cateva maini care teoretic pot capata controlul total.
          Insa cel putin mie unuia mi-ar placea ca o cryptocurrency complet descentralizata sa devina moneda mainstream. Una in care reteaua sa poata face platilor, si care sa fie calculata usor inflationista din start si in mod transparent nu cum vor unii smecheri si sa fie controlata de o retea complet descentralizata si nu de o entitate (mai ales una politica).
          • Like 1
        • @ Merceanu Doru
          gabi
          Inteleg ca dobanda obtinuta la un depozit este un privilegiu in timp ce dobanda perceputa pentru un imprumut este o "stoarcere". Daca este asa si dvs gasiti asta ca fiind o practica imorala (probabil asta vreti sa spuneti), se poate sa ma imprumutati pe mine si sa nu incercati sa obtineti "priviliegii" ? Eu o sa imi cumpar ce am chef sa imi cumpar si cu returnatul o sa incerc sa nu ma obosesc foarte tare, daca imi bateti obrazul va arat postarea dvs de mai sus si va rog sa nu ma stoarceti in vederea obtinerii de privilegii
          • Like 1
        • @ Gogu
          Au si bancile partea lor de risc, de aceea platesc asigurari astronomice. Bancile pot avea aniu buni sau mai putini buni., pot avea pierderi si pot da faliment. Mie-mi suna a risc.
          Am incredere in bancile private care activeaza de zeci de ani, cele controlate de stat pot fi manipulate politic.
          Eu mi-am cumparat casa faca a garanta cu o alta casa pentru ca nu aveam o alta :-) Banca a verificat istoria mea din ultimi ani si mi-au ofetit o suma cu care as fi putut cumpata doua case. Am platit 25% din valoarea casei si am imprumutat 75% de la banca, cu mult mai putin decat mi-au oferit.
          • Like 0
        • @ gabi
          Subscriu :-) Eu le dau adresa unde sa trimita banii si pe urma-i impartim :-) N-am nevoie sa stiu cine esti sau unde locuieti, am eu un feeling ca o sa trimit suma pe care o meriti la adresa buna :-)
          • Like 0
      • Ca să vă răspund la întrebarea din titlu:
        Până unde vor cei care tipăresc banii.
        Crizele economice au fost create tot din excese de credit fără acoperire, ceea ce creează o bulă de consum, care la un moment dat se sparge, de aici criza valoarea garanțiilor scade vertiginos, șmecheri cumpără ieftin și creează un blocaj în rularea activelor până le crește valoarea și ciclul se repetă, deoarece totul este o schemă piramidaĺă, acoperită de tipărire de hârtii (bani) fără valoare reală.
        • Like 0
        • Alți autori de pseudo-texte nu aveți? Acest domn Vasilescu, expresia comunismului victorios la orașe și la BNR, este unicat în redacția dv.? Acuma serios, mai tot ce a scris este fie banal pînă la plictis, fie incorect, fie inodor, fie insipid...
          • Like 2
          • Ah. Abia acum ați constatat? Domnule Vasilescu, cu tot respectul, dar fix băncile domniei voastre au fost cauza acestei practici. Care nu-i de-acum, ci ăhăhăhă, din preistoria anilor nouăzeci. Cînd regulamentele de creditare eclozate de dinozaurii bancari nu permiteau debitorului să invoce alte venituri decît cele din salariu. Da, vorbesc din experiență proprie („Doamnă”, mi-a spus ofițerul de credit de la BCR, aproape că plîngea, „eu v-aș da creditul cu amîndouă mîinile, chiar dacă ar fi din banii mei, că mi-ați demonstrat cu declarațiile de venit că sînteți în stare să faceți bani, nu stați într-un salariu care azi poate să fie, mîine să nu fie, dar nu pot, nu mă lasă regulamentul!”). Chiar dacă între timp au apărut vulturi hoitari mai tineri, care-au relaxat regulamentul de creditare, practica s-a înșurubat în matricea românului. Extrageți-o dumneavoastră dacă mai puteți. Serve you right, ca să mă exprim mai barbar.
            • Like 1
            • @ Smaranda Nistor
              Aveți dreptate, VAsilescu este ultimul care are dreptul să dea sfaturi, dar o face. De ce? Fiindcă poate. Se scurg greu informații din acest sistem mafiot bancar. Cei care doresc să afle mai mult, pot urmări recentul interviu de la Euronews cu Roberto Saviano. Între altele, a spus acolo că, dacă judecăm după sumele imense de bani negri, Marea Britanie este cea mai coruptă țară din lume, mai ales prin „paradisurile fiscale” din Gibraltar și Guernsey. Creditele în CHF, știm astăzi, au fost o șmecherie plănuită: oameni cu venituri modeste nu puteau lua atunci credite în lei, dar puteau în CHF!
              https://ro.wikipedia.org/wiki/Roberto_Saviano
              http://www.euronews.com/search?query=roberto%20saviano

              http://www.euronews.com/2017/04/03/the-uk-is-the-most-corrupt-country-in-the-world-anti-mafia-journalists-saviano
              • Like 0
            • @
              Nu-l socotesc mafiot. Și nici pe domnul Vasilescu neîndreptățit să dea sfaturi. I-am atras doar atenția s-o lase mai încet cu „morala” pe scări.
              • Like 0
            • @ Smaranda Nistor
              «I-am atras doar atenția s-o lase mai încet cu „morala” pe scări.» Credeți că veți reuși? Mă scuzați că intervin, sper că nu deranjez.
              • Like 0
            • @ nickadyudrea@gmail.com
              Cred că domnul Vasilescu este o persoană rațională. Și îmi place că a pomenit despre „moralitate” într-o discuție despre bănci și debitori. De regulă, dezbaterile de felul ăsta se căznesc să rămînă într-un spațiu steril al „argumentației strict economice”. De parcă economia ar fi matematică sau fizică sau chimie. Tot ce presupune decizie umană are conținut moral. Ca să vă răspund totuși la întrebare: da, cred că domnul Vasilescu citește comentariile noastre. Mai ales dacă opiniile noastre nu concordă cu ale dumnealui. Că nu va ține seama de ele în discursul public, asta-i altă poveste. Ține de morala interioară :)
              • Like 1


          Îți recomandăm

          Evaluarea Națională

          Majoritatea discuțiilor dintre câțiva părinți care se întâlnesc ajung, indiferent de unde încep, în același punct: la școală. „Noi o să îl înscriem la școala din cartier de care aparținem. Mi s-a părut cât de cât ok”, zic în treacăt și primesc la schimb o întrebare: „Și ce faci dacă, după aia, ajunge la un liceu din Titan?”. „Păi un liceu din Titan am terminat și eu...”, încerc să parez

          Citește mai mult

          Eugen Teodorovici

          Premierul Mihai Tudose l-a demis pe fostul ministru al Finanțelor, Eugen Teodorovici, din funcția de consilier, după ce cu o zi înainte, acesta spusese că un stadion la Teleorman, așa cum vrea ministrul Dezvoltării, „nu se justifică”, și că Biserica ar trebui să plătească impozite.

          Citește mai mult