Nu credeam, pe când tot fixam „borne de hotar”, că la această aniversare –un deceniu de la admiterea noastră în U.E. – nu vom fi și în zona euro. Bornele au tot fost însă mutate…până când am renunțat să mai prezicem vreun orizont. Acum, nici noi, nici cehii, nici polonezii, niciun alt aspirant la moneda unică nu mai mizăm pe vreo dată fixă.
Vom intra atunci când vom fi pregătiți. Ce înseamnă să fim pregătiți? Când au intrat grecii, după ce au stat un an pe tușă, examenul nu era prea complicat. Când pe prima dintre bornele proiectate de noi, fiind încă excesiv de optimişti, am înscris anul 2012, examenul se rezuma doar la criteriile de convergență nominală. Nu le-am îndeplinit şi… am mutat borna. Acum îndeplinim toate cele cinci criterii nominale. Dar nu mai e de-ajuns. În anii ce au urmat s-au adăugat și alte probe, fără să se fi închis cercul. Și se vor mai adăuga. Era, deci, firesc să ne fi așteptat – după ce au fost adăugate mai multe probe noi, măsurabile în cifre – să apară și probe… măsurabile în idei. În idei economice, care să genereze cifre „de trecere”.
Acum, când populismul e în floare şi în Europa, generând un curent anti-UE, nu ne mai surprind presupuneri de genul: „Ei inventează noi criterii de admitere, ca să ne ţină la periferia Uniunii Europene”. Putem judeca şi aşa. Numai că a judeca înseamnă a căuta, a cerceta şi a ne convinge pe bază de probe certe şi nu pe închipuiri. Dar în niciun caz nu putem să ignorăm adevărul că, în împrejurările actuale, în toată lumea se extinde masa critică a instituțiilor publice, a cercurilor de afaceri, academice sau politice preocupate de marcarea rolului ideilor, alături de factori de producție cum sunt capitalul, munca, știința, antreprenoriatul în asigurarea unei creșteri economice sustenabile. Urmarea fiind restructurarea, într-o nouă paradigmă, a legăturii între cultură și economie, între cultură și civilizație.
De aici și insistența instituțiilor Uniunii Europene de a pune accent pe educația economică, cu variantele specifice – cultura financiară, cultura juridică, cultul pentru munca bine făcută, cultul pentru respectarea cuvântului dat și stipulat în contracte – în alcătuirea seturilor de probe pentru admiterea în zona euro. Din această perspectivă, în cursul anului trecut, la nivelul celor 28 de țări-membre, au fost făcute evaluări ale preocupărilor și rezultatelor în domeniul educației financiare. Și cum locul ocupat de țara noastră, dezonorant, exprimă exclusiv indiferența societății românești față de această cerință majoră, pentru că resurse avem, este cert că se impune întâi și întâi o schimbare de atitudine.
Societatea noastră, în bună parte, nu crede încă în forţa ideilor. Mai auzim încă, la noi, voci care perseverează în a susţine că n-are sens să ne omorâm cu educația economică, fiindcă nu ne aduce nici noi locuri de muncă și nici creșteri de venituri. Acestor voci, care cântă fals, le-aş aminti o întâmplare de acum vreo şapte decenii, dar al cărui tâlc este actual. Imediat după război, dincoace de „cortina de fier”, se șușotea pe seama unei evidente diferențe de tratament din partea Moscovei. În situația dată, Stalin se întreba dacă n-ar fi cazul să strângă şurubul în Polonia. Un sfetnic a îndrăznit să-i spună că… Papa s-ar putea supăra. Replica a fost una dintre acelea care îl defineau pe generalisim: „Papa?!... Câte divizii are Papa?!”. Și în Polonia şurubul a fost strâns… dar nu chiar atât de tare ca în România sau ca în multe dintre ţările aflate atunci în „lagărul comunist”. Stalin ştia că Papa n-are divizii, dar mai ştia şi că fluxurile de idei ce pleacă de la Vatican pot să miște lumea. Ei bine, și educația economică poate să miște lumea. Și chiar o mișcă.
Sigur, educaţia economică nu este evaluată în locuri de muncă noi sau în bani în plus la salarii. Ar fi prea puţin. În ţările în care se bucură de programe gândite cu inteligenţă şi unde în planul întâi este plasată educarea… educatorilor, o vedem cum mişcă viaţa economică, cum face PIB-ul sustenabil şi cum aduce bunăstare. Iată, deci, motivul pentru care – după ce, în setul de probe pentru admiterea în zona euro, criteriilor de convergență nominală (inflație, deficit bugetar, datorie publică, dobânzi pe termen lung, curs de schimb) le-au fost adăugate criterii de convergență reală (cel dintâi fiind PIB-ul pe locuitor la paritatea standard a puterii de cumpărare) fără să se fi închis însă cercul virtuos – vine acum o nouă serie de criterii, legată de educația economică. Dimensiunea culturală închide cercul.
Astăzi, când a devenit stringentă nevoia de a conferi prestanţă, anvergură şi eficienţă educaţiei economice, în aceeaşi măsură este stringent şi recursul la istorie. Pentru că istoria ne învaţă că numai comunitățile umane înțelepte, adunând laolaltă elite şi mase educate să răspundă la provocări, pot să dea naștere unor acte dinamice în stare să le schimbe radical viaţa. Dinspre rău spre bine. Această judecată îi aparţine lui Toynbee. Iar istoricul englez nu a aruncat vorbe la întâmplare. A analizat zeci de civilizații, de la cea sumeriană până la cea occidentală modernă, conchizând că multe popoare și populații au eşuat tocmai pentru că s-au delăsat şi au căzut pradă împrejurărilor nefaste. Civilizațiile care au înfruntat provocările, folosindu-și mintea ca materie primă a dezvoltării durabile, au ajuns să fie stăpâne pe mediu, pe resurse şi pe stilul lor de viaţă.
Comentariul următor: Ce spune „gura lumii” despre consumul şi investiţiile familiale pe datorie. Și ce arată analizele de piață.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1. Fii stăpân unic (proprietar 100% adică) pe casa ta și pe pământul tău.
2. Nu fă NICIODATĂ credit la bancă, ca persoană fizică.
A acuza pe Ghita ca nu are educatie economica este simplu dar nefondat. Daca aderarea la Euro se va face dupa cat este sau nu este de pregatit Ghita ea nu va avea loc niciodata. Pentru ca nu Ghita este problema oricat de mult ati insinua-o dvs.
Nu inteleg scopul mesajului dvs. Eu sunt sigur ca romanul de rand se va adapta la orice situatie mai repede decat sperati dvs. Nu stiu cum se vor manifesta cei din rangurile superioare, ei au mai mult de adaptat :-) Ma indoiesc insa ca nu vor reusi, vor intra rapid intr-o zona noua de confort: "daca pana acum indesam in buzunar 100.000 lei constiinta-mi spune ca pe viitor trebuie sa-mi indes in buzunare 100.000 Euro, sa nu ma incurc, mama ei de aritmetica.
România, Ungaria, Cehia și Polonia nu au aderat la zona euro, așadar, din cauza actorilor politici, din motive diferite. Polonia urma să adere în 2010 sau în 2011, dar criza a descurajat-o; Cehia nu a aderat din cauza «euroscepticismului» larg răspândit în era Klaus, acum discută serios despre eurozonă și ei. Bulgaria pare a fi mult mai pregătită să adere, cel puțin dacă ne gândim că are curs valutar fix, 1,96 leva la euro. Sigur, nu ar fi suficient să împarți totul la 2, mai trebuie și unele ajustări, anul trecut s-a dorit să se facă un pas, dar oamenii au ieșit în stradă, iar guvernul a cedat.
Despre toate acestea dl Vasilescu nu ne spune, povestește povești. Păcat. Analiza este superficială, incompletă și, mi-e teamă, cum să mă exprim elegant, mincinoasă.
..
P.S.Nu credeam ca niste "copi"deplorabile ale lui Isar si Piperea s-au furisat si pe acest site...