Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Pe hârtie, e simplu: închizi tot câteva luni, școli, fabrici, economii. Dar în final, totul va avea un cost

covid - restrictii - (Foto: Brian Duffy / Alamy / Alamy / Profimedia)

Foto: Brian Duffy / Alamy / Alamy / Profimedia

Un lucru pe care l-am întâlnit des în legătură cu această pandemie e lejeritatea cu care unii vorbesc de timpul în care oamenii rămân închiși, sau își opresc viața în loc până trece pandemia și apoi ne continuăm cu toții viețile, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

E o mare lipsă de înțelegere a naturii umane și a modului în care funcționează societatea, ca sistem complex. Pe hârtie, da, e simplu: închizi tot câteva luni, chiar un an, apoi reîncepi. Școli, fabrici, economii.

Doar că viața reală nu funcționează așa; timpul ăsta care se oprește nu mai poate fi recuperat vreodată. Efectele încep, la nivel individual și la nivelul societății, imediat. Ele nu sunt vizibile, dar se întâmplă. Foarte mulți oameni dezvoltă afecțiuni psihice, care nu apar dintr-o dată, ci se acumulează ca o rană cronica, fără ca persoana afectată să știe măcar că i se va întâmpla ceva rău în câteva luni; lunile de inactivitate au un efect matematic asupra organismului prin reducerea mișcării și abuzul de junk food. Lipsa interacțiunii umane sapă insidios la temelia psihicului, cu efecte devastatoare; orele lipsă de la scoală se transformă în ani, poate decenii pierdute pentru milioane de copii.

Această deteriorare se întâmplă invizibil, dar se întâmplă la toate nivelele, pe toate planurile; nu toți oamenii își pot reveni după așa ceva; pentru cei care rămân fără un job sau fără compania în care au investit tot, spirala asta a deteriorării poate fi imposibil de oprit.

Mulți vor fi ok; cei mai rezilienți dintre noi vor avea disciplina să folosească această criza ca o altă oportunitate; dar societatea nu se poate salva dacă o parte suficient de mare din ea este lăsată să se topească, încet, în acea dezmembrare morală.

Pandemia are deci și alte efecte, pe lângă cel direct și văzut de toată lumea, al tragediei pierderii de vieți omenești. Lupta împotriva acestei devastări este una morală, iar statele au avut dreptate să închidă economiile, să impună carantina, pentru că asta a salvat vieți, care altfel nu ar fi avut nicio șansă.

Dar în final, există mereu un cost. Pandemia câștigă, pentru că natura este, încă, mai puternică decât voința umană. În încercarea noastră de a rezolva o problema, rămânem expuși altor pericole care derivă din chiar aceasta încercare. Într-un studiu foarte recent despre mutațiile virusului, oamenii de știință au avansat ipoteza că aceste mutații au apărut ca urmare a încercării de a folosi unele tratamente ca plasma sau unele medicamente pentru a salva viața unor bolnavi care s-au vindecat greu, dând șansa virusului să sufere acele mutații.

Singura șansă reală pe care o avem este să eradicăm cât mai repede acest virus. Este un imperativ global.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • nu va avea, are
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult