Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Pe hârtie, e simplu: închizi tot câteva luni, școli, fabrici, economii. Dar în final, totul va avea un cost

covid - restrictii - (Foto: Brian Duffy / Alamy / Alamy / Profimedia)

Foto: Brian Duffy / Alamy / Alamy / Profimedia

Un lucru pe care l-am întâlnit des în legătură cu această pandemie e lejeritatea cu care unii vorbesc de timpul în care oamenii rămân închiși, sau își opresc viața în loc până trece pandemia și apoi ne continuăm cu toții viețile, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

E o mare lipsă de înțelegere a naturii umane și a modului în care funcționează societatea, ca sistem complex. Pe hârtie, da, e simplu: închizi tot câteva luni, chiar un an, apoi reîncepi. Școli, fabrici, economii.

Doar că viața reală nu funcționează așa; timpul ăsta care se oprește nu mai poate fi recuperat vreodată. Efectele încep, la nivel individual și la nivelul societății, imediat. Ele nu sunt vizibile, dar se întâmplă. Foarte mulți oameni dezvoltă afecțiuni psihice, care nu apar dintr-o dată, ci se acumulează ca o rană cronica, fără ca persoana afectată să știe măcar că i se va întâmpla ceva rău în câteva luni; lunile de inactivitate au un efect matematic asupra organismului prin reducerea mișcării și abuzul de junk food. Lipsa interacțiunii umane sapă insidios la temelia psihicului, cu efecte devastatoare; orele lipsă de la scoală se transformă în ani, poate decenii pierdute pentru milioane de copii.

Această deteriorare se întâmplă invizibil, dar se întâmplă la toate nivelele, pe toate planurile; nu toți oamenii își pot reveni după așa ceva; pentru cei care rămân fără un job sau fără compania în care au investit tot, spirala asta a deteriorării poate fi imposibil de oprit.

Mulți vor fi ok; cei mai rezilienți dintre noi vor avea disciplina să folosească această criza ca o altă oportunitate; dar societatea nu se poate salva dacă o parte suficient de mare din ea este lăsată să se topească, încet, în acea dezmembrare morală.

Pandemia are deci și alte efecte, pe lângă cel direct și văzut de toată lumea, al tragediei pierderii de vieți omenești. Lupta împotriva acestei devastări este una morală, iar statele au avut dreptate să închidă economiile, să impună carantina, pentru că asta a salvat vieți, care altfel nu ar fi avut nicio șansă.

Dar în final, există mereu un cost. Pandemia câștigă, pentru că natura este, încă, mai puternică decât voința umană. În încercarea noastră de a rezolva o problema, rămânem expuși altor pericole care derivă din chiar aceasta încercare. Într-un studiu foarte recent despre mutațiile virusului, oamenii de știință au avansat ipoteza că aceste mutații au apărut ca urmare a încercării de a folosi unele tratamente ca plasma sau unele medicamente pentru a salva viața unor bolnavi care s-au vindecat greu, dând șansa virusului să sufere acele mutații.

Singura șansă reală pe care o avem este să eradicăm cât mai repede acest virus. Este un imperativ global.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • nu va avea, are
    • Like 0


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult