Peste câteva zile, guvernul Trump va anunța reforma taxelor individuale și de corporație

Scutirile la taxele pe venit sunt întâlnite la mai multe nivele în SUA. Din venitul global, individual sau de familie (gospodărie fiscală), se scad 4.050 de dolari pentru fiecare membru de familie sau persoană dependentă financiar.

Sunt total scutite de taxe pe venit organizațiile de caritate, bisericile și businessurile care operează fără a lua profit din valorile pe care le generează. La ultima categorie, cel mai bun exemplu sunt spitalele non-profit, care arată la fel ca cele pentru profit, folosesc același tip de personal medical și de aparatură, dar reinvestesc în extindere, dotare, salariile angajaților și cercetare toți banii câștigați, minus cheltuielile.

Tot pentru statutul de non-profit se califică alte organizații, ca cele de tip fraternitate, unele organizații politice, grupurile care acționează pentru protecția mediului, multe organizații culturale și de educație, fondurile de pensii personale și fundațiile de diverse tipuri. Mai sunt scutiți de taxe veteranii invalidați, oamenii din cler, fermierii din zonele defavorizate și misionarii.

Pentru a stimula economia locală, guvernele statelor și orașelor folosesc scutirile de taxe de proprietate, sau chiar de venit, pentru a atrage corporații și întreprinderi în aria lor.

Organizațiile scutite de taxe obțin acest statut printr-o procedură controlată de IRS (Internal Revenue Service) și completează anual declarațiile de venit, fără însă a plăti taxe.

Foto: Guliver Getty Images

Sistemul american este unul mixt: are taxe progresive pe venit și taxe fixe de consum (taxe comerciale), cu valori diferite de la stat la stat, cea mai ridicată fiind cea din statul Tennessee de 9,45%. Cele mai multe țări dezvoltate aplică de asemenea sistemul progresiv de taxare a veniturilor.

Peste câteva zile, guvernul Trump va anunța reforma taxelor individuale și de corporație, reformă pe care o califică "masivă, vastă și care este cea mai mare reducere de taxe din istorie". Odată cu scăderea taxelor este așteptată și o simplificare a codului fiscal și a procedurilor de completare a formularelor. 

Taxele progresive descurajează investițiile și spiritul antreprenorial. Când ajung la nivele greu de tolerat, ele produc o fugă a "bogaților", în căutare de țări de tipul "paradisurilor fiscale" și al "creierelor".

Sistemul progresiv este lăudat de cei care-l susțin pentru mai multe calități. El protejează pe cei cu venituri mici și asigură menținerea bugetului guvernamental, fiindcă acesta este obținut de la categoria de populație cu cea mai mare capacitate de a plăti. Politicienii știu că acesta este sistemul care asigură colectarea celor mai mari sume din taxe și nu vor să accepte alte variante. Cel puțin deocamdată, deși situația s-ar putea schimba când veniturile realizate din taxare vor coborî.

Prin sistemul progresiv de taxare se asigură o mai mare stabilitate social-politică, la care contribuie și reducerea inegalității de venit.

În fazele de declin economic, sistemul progresiv face ca procentajul taxat să scadă, paralel cu scăderea veniturilor anuale.

Neajunsurile sistemului progresiv sunt mai multe și ele încep cu neconstituționalitatea tratamentului diferit aplicat cetățenilor. Apoi, în cazul unei inflații, cei cu venituri mari vor avea de suportat o creștere rapidă a procentului taxat, cu toate că valoarea reală a câștigurilor va fi mai scăzută.

Taxele progresive descurajează investițiile și spiritul antreprenorial. Când ajung la nivele greu de tolerat, ele produc o fugă a "bogaților", în căutare de țări de tipul "paradisurilor fiscale" și al "creierelor". De mai multe decenii, medici, specialiști IT, cercetători și artiști părăsesc vecina Canadă, pentru a se stabili în Statele Unite.

Taxele fixe se aplică la orice venit peste un anumit plafon și ele percep același procentaj, indiferent de nivelul de venit. Ele au avantajul simplității, prin care s-ar putea elimina enorma armată de contabili specializați, la care oamenii apelează de nevoie, plătind costuri substanțiale.

Pe de altă parte, taxele fixe ar putea elimina cea mai mare parte a portițelor de scăpare și a excepțiilor pe care le folosesc economiștii și avocații și de care profită contribuabilii bogați și companiile mari. Din moment ce profitul nu este taxat cu un procentaj care crește mereu, paralel cu valoarea acestuia, întreprinderile ar fi stimulate să se extindă și investițiile ar fi încurajate.

Criticile aduse taxelor fixe sunt faptul că un astfel de sistem ar deplasa ponderea cea mai mare a taxării de la bogați la categoriile cu venit mic și mijlociu, că - prin eliminarea deducțiilor - ar defavoriza tocmai pe cei cu venit mic și că trecerea de la sistemul progresiv la cel fix ar transforma în șomeri un foarte mare număr de funcționari guvernamentali și de profesioniști ai taxelor.

Pe măsură ce tehnologia avansează vor dispărea și mai multe slujbe, mai ales cele care cer o calificare redusă. Angajații viitorului vor fi mult mai puțini și vor avea cunoștințe superioare. Deși în unele țări s-a inițiat programe de alfabetizare tehnică, un număr tot mai mare de oameni vor rămâne fără slujbe

Dar în epoca conemporană se văd deja mari schimbări legate de progresele rapide ale tehnologiei și se anticipează să apară consecințe social economice și mai mari, care vor ridica probleme noi.

Ca și sistemul de pensii, câștigurile fiscale ale statului depind direct de numărul de salariați. Vedem cum numărul celor care muncesc, se întrețin singuri și plătesc taxe scade continuu. De la raportul de 4-5 angajați pentru un pensionar s-a ajuns în multe țări la raportul 2:1.

Pe măsură ce tehnologia avansează vor dispărea și mai multe slujbe, mai ales cele care cer o calificare redusă. Angajații viitorului vor fi mult mai puțini și vor avea cunoștințe superioare. Deși în unele țări s-a inițiat programe de alfabetizare tehnică, un număr tot mai mare de oameni vor rămâne fără slujbe și cu șanse din ce în ce mai mici să găsească una. Cu cât vor fi mai mulți oameni în afara forței de muncă utilizate, cu atât va scădea venitul din taxe.

Este momentul, spune Bill Gates, un activ susținător al reformării taxelor din Statele Unite, ca sistemul de taxe să se desprindă de legătura lui obsesivă cu cecurile de plată și să adopte un nou sistem, mai echitabil și mai ales mai eficient decât cel practicat astăzi. Trebuie schimbată ponderea dată taxării muncii, cu taxarea capitalului.

Noul sistem, conceput de economiști universitari, dar care nu se bucură încă de simpatia politicienilor, este sistemul taxării progresive a consumului.

El are două componente: un procent fix de 10% de taxare a tutoror veniturilor care depășesc venitul de $ 10.000 pe an. Deși procentul de taxare este fix, acest sistem este parțial progresiv, pentru că face ca veniturile mici să fie taxate cu o valoare reală a taxei mai mică de 10%. Pe de altă parte, deși sumele încasate de la cei cu venituri mari sunt tot mai crescute, paralel cu creșterea veniturilor, procentul de taxare al celor mai bogați nu crește excesiv.

Al doilea component este cel al antrenării unor capitaluri mai mari la taxare.

Pentru înțelegere este obligatorie o demonstrație care folosește cifre.

Mai întâi explicarea modului de taxare a veniturilor. Cei care câștigă sub $ 10.000 pe an nu plătesc nici o taxă. La fel, primii $ 10.000 de dolari câștigați de cei cu venituri mai mari nu se taxează; taxa pe venit se aplică numai la sumele ce depășesc suma scutită de $ 10.000.

Dacă cineva câștigă $ 20.000 pe an, el va plăti taxele numai pentru $ 10.000, primii 10.000 fiind scutiți. La taxa de 10%, acest contribuabil va plăti taxe în valiare de $ 1.000. Suma de o mie de dolari, raportată la venitul anual de % 20.000 reprezintă un procent de taxe de 5% (în prezent ei sunt taxați la 15%). 

Contribuabilii cu venituri mici, vor plăti, prin această metodă, sume mult sub procentul de 10%. Mergând mai departe, cineva care are un venit anual de $ 30.000 va plăti taxe de $ 2.000 (10% din $ 20.000) care sunt 6,6% din venitul său anual (în prezent 15%). La un venit de $ 100.000 pe an, taxele ajung la 9% (în prezent 21,7%).

Și aici apare elementul de echitate: chiar la venituri din ce în ce mai mari, procentajele nu cresc enorm, ca în sistemul de taxe progresive pe venit, unde se ajunge la 39,6%. Astfel, la venitul anual de $ 200.000, procentul de taxe crește la 9,5%, la $ 500.000 se va ridica la 9,8%, la 10 milioane va fi de 9,9%.

Cei care au conceput sistemul taxării progresive a consumului sunt foarte edificați de excesele taxelor pe valoare adăugată, care se aplică de mai multă vreme în Europa și care sunt aplicate repetat, în diverse faze, ale circuitului economic. Ele nu există în Statele Unite.

A doua fază a procesului este reprezentată de taxarea consumului. Principiul de bază este acela că se taxează numai banii consumați. Dacă cineva îsi pune întregul venit, după plata taxei procentuale de 10%, în economii acei bani rămân netaxați. Acumularea de capital va fi atractivă pentru indivizi, cât și pentru întreprinderi. Orice sumă cheltuită, de la minima sumă pentru cumpărea unui ziar, până la cele mai scumpe achiziții de proprietăți, bunuri, industrii, companii se taxează. Toate veniturile ilegale sau nedeclarate nu pot scăpa taxării, fiindcă vor fi utilizate pentru achiziții. La taxele de consum vor contribui toți străinii, aflați legal sau ilegal pe teritoriul țării, toate companiile de comerț internațional, toate firmele străine. Antrenarea de capital către mecanismul de taxare va fi mult mai mare decăt cea expusă în prezent, când multe capitaluri rămân ascunse.

Cu aceasta, apare al doilea caracter al noului sistem: eficacitatea.

Cei care au conceput sistemul taxării progresive a consumului sunt foarte edificați de excesele taxelor pe valoare adăugată, care se aplică de mai multă vreme în Europa și care sunt aplicate repetat, în diverse faze, ale circuitului economic. Ele nu există în Statele Unite. Mai mult, taxele pe valoare adăugată au crescut continuu, sunt foarte ridicate în prezent (în medie 20%) și sunt descurajatoare pentru cumpărători.

O taxă rezonabilă pe capitalul consumat ar fi mai indicată decât taxarea pe valoarea adăugată (TVA).

Dintre toate taxele, acelea care sunt cele mai nocive pentru creșterea economică sunt cele pe venit/profit, pe tranzacții și pe câștigurile realizate pe piața de capital. Noul sistem le-ar elimina, aducând noutatea unor taxe mai inteligente și care sprijină și încurajează economiile, comerțul și investițiile, aducând totodată venituri mai mari pentru stat, indiferent de ce se întâmplă cu numărul de angajați.

O afirmație frecvent făcută și acceptată de cei mai mulți este aceea că taxele sunt prețul pe care îl plătim pentru a trăi într-o lume civilizată. Și majoritatea dintre noi este de acord cu nevoia cheltuielilor pe care statul le face pentru interesul general.

Dar sunt prea puține voci critice care s-au ridicat și se ridică împotriva cheltuielilor excesive făcute de politicieni, care duc la mari datorii naționale, cheltuieli care nu sunt - de multe ori - în folosul tuturor, ci doar al unora.

Laureatul premiului Nobel pentru economie, Milton Friedman (1912-2016) a spus: „Sunt în favoarea reducerii taxelor în orice circumstanțe, pentru orice motive și ori de câte ori e posibil. Motivul este acela că eu cred că nu taxele sunt marea problemă, ci cheltuielile (făcute de guvern - n.a.)”

Un exemplu este sistemul de asigurări sociale, o mare realizare a lumii moderne, care protejează pe cei bolnavi sau vulnerabili. Dar asistența socială transformată într-un mod de existență de un număr mare de oameni valizi nu mai este în interesul general. Deși au fost făcute sugestii ca asistații sociali valizi să presteze muncă pentru refacerea infrastructurii, pentru scopuri caritabile, pentru îngrijirea bătrânilor, acestea nu au fost aplicate decât sporadic sau deloc.

Un alt exemplu este cel al contribuțiilor reținute din salariu, pe toată durata unei vieți de muncă, a tuturor salariaților, fără excepție. Dar un individ poate să moară cu o zi înainte de a împlini vârsta de 65 de ani, deci înainte de a beneficia de pensia și de asigurarea de sănătate la care a contribuit 20-30 de ani. Nu am auzit niciodată exprimarea ideii că guvernul datorează de fapt familiei celui decedat vreo sumă din cele reținute din salariul său, care au fost plătite, dar nu au adus nici un beneficiu.

Apoi este lunga listă a cheltuielilor ridicole făcute de guvern, listă care este din când în când publicată și ne produce mereu stupefacția de a afla ce se petrece cu banii noștri. Revista National Review a publicat pe data de 2 decembrie 2015  câteva dintre cele mai incredibile utilizări ale banilor de taxe: suma de $ 285.000 pentru ca salariați ai departamentului de apărare să urmărească păsările, suma de $ 3,1 miliarde pentru vacanțele și călătoriile angajaților guvernamentali suspendați, suma de $ 150.000 pentru un studiu despre stresul produs de politică, suma de $ 48.500 pentru un studiu al fumatului în Rusia și altele.

Taxele americane sunt mari, penalizează câștigurile ridicate, nu sunt echitabile și dăunează dezvoltării economice. Tot ce știu să facă politicienii din ultimele generații este să cheltuiască din ce în ce mai mult și să taxeze la fel.

Laureatul premiului Nobel pentru economie, Milton Friedman (1912-2016) a spus: Sunt în favoarea reducerii taxelor în orice circumstanțe, pentru orice motive și ori de câte ori e posibil. Motivul este acela că eu cred că nu taxele sunt marea problemă, ci cheltuielile (făcute de guvern - n.a.). Guvernul cheltuiește aproximativ 40% din venitul național, fără a socoti cheltuielile indirecte, cum sunt acelea produse de reglementări. Pericolul este că procentajul cheltuielilor va crește continuu. Singura cale efectivă de a controla cheltuielile guvernamentale este controlul volumului de bani care ajunge la guvern. Calea de a face asta este scăderea taxelor.    

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp