Foto: Guliver Getty Images
În afara taxelor pe venit, detaliate în articolul precedent, cetățenii americani mai plătesc un număr de 97 de taxe anuale, vizibile, sau mascate.
Un exemplu de taxe ascunse sunt cele incluse în prețul benzinei (44 de cenți pe galon), al băuturilor alcoolice (3,5 - 22 de dolari pe galon), al biletelor de tren și de avion și al țigărilor (0,67 - 4,3 dolari pe pachet). Articolele foarte scumpe se taxează suplimentar, prin „taxa luxului".
Sunt apoi taxele pentru permise de circulație (mașini, motociclete, vehicule de excursie, avioane, bărci), taxele profesionale (practic în toate statele se cer și se taxează licențele profesionale), taxele de înregistrare a business-urilor, taxele pentru construcții, câini și alte animale, pentru permise de port armă, pentru permise de pescuit și vânătoare, pentru daruri de valoare mare, taxele incluse în prețul hotelurilor, taxele de circulație pe anumite autostrăzi, taxele pentru localitățile turistice, taxe de parcare, de reînnoire a pașapoartelor, taxele incluse în abonamentele telefonice și de tv, taxele de căsătorie, taxele pentru eliberare de acte și multe altele.
Dar cele mai mari trei taxe, în afara celor de venit, sunt taxele școlare, cele de proprietate și cele de moștenire.
Pentru școlile de stat, se percep taxe de venit prin moștenire (SDIT - school district income taxes) plătite de cei care moștenesc proprietăți imobiliare sau bani de la decedații din districtul școlar respectiv, sau procentele pentru educație extrase din taxele anuale de proprietate (SET - state education tax). Elevii și studenții care urmează școlile de stat nu plătesc taxe.
La toate categoriile de școli particulare, taxele anuale au atins valori foarte mari, care sunt prohibitive pentru multe familii, mai ales cele cu mulți copii (grădinițe și școli elementare 8.000-15.000 dolari / an, școli liceale 11.000 - 20.000 dolari / an, colegii și universități 18.000 - 60.000 dolari /an).
Taxele de proprietate se aplică la toate imobilele și terenurile și se calculează pe baza valorii estimate, care este de obicei de 25-30% din valoarea proprietății pe piață. Estimarea se actualizează la câțiva ani, iar taxa anuală este de 1-3% din valoarea estimată. Pentru proprietățile situate în orașe, taxele se percep dublu, pentru consiliul orașului și pentru comitat. Astfel un apartament modest ajunge să fie taxat cu aproximativ 1.000 de dolari pe an pentru fiecare din cele două autorități, unul de valoare mijlocie cu 3.000-4.000 de dolari de asemenea pentru fiecare, iar totalul anual pentru un apartament de lux depășește 10.000 de dolari.
Situația este foarte diferită de la stat la stat pentru moșteniri. Multe state au stabilit o sumă de excepție care nu se taxează și aceasta variază de la 1 la 5 milioane de dolari. Pentru valorile moștenite (imobile, busines-uri, conturi de bancă, bani primiți de la asigurările de viață) care depășesc baremul exceptat se aplică taxe de 11 -20%.
Gradul de rudenie între decedat și moștenitor contează foarte mult. Astfel, în statul Nebraska, rudele apropiate plătesc taxe de succesiune de 1% pentru valorile mai mari de 40.000 de dolari, rudele îndepărtate sunt taxate cu 13% pentru sumele mai mari de 15.000 de dolari și moștenitorii neînrudiți plătesc 18% pentru o moștenire în valoare mai mare de 10.000 de dolari.
Există și o taxă de moștenire federală, dar ea se aplică doar la moșteniri foarte mari, cele care depășesc valoarea exceptată de 5 milioane de dolari pentru fiecare moștenitor.
Taxele de succesiune, poreclite taxarea morților, sunt foarte rău privite de public, fiindcă cea mai mare parte, dacă nu întreaga valoare a moștenirilor a fost făcută de cel decedat cu bani deja taxați de guvernul federal și cel de stat. Succesiunea vine și taxează pentru a doua oară aceiași bani și pentru cei mai mulți aceasta este un abuz și un furt, ambele neconstituționale. De aceea în multe state au fost introduse excepțiile, impuse de referendumuri și intervențiile grupurilor cetățenești.
O noutate în propunerea de reformă a sistemului fiscal din România este conceptul de gospodărie fiscală. În mare, noțiunea se referă la un grup de oameni care locuiesc împreună și completează formele de taxe împreună.
Varianta de gospodărie fiscală din Statele Unite cuprinde familia de bază (părinți, copii), lărgită (bunici, socri, alte rude, copii adoptați), dar și persoane neînrudite, dacă ele sunt dependente de venitul capului de gospodărie pe durata întregului an. Deși majoritatea gospodăriilor fiscale sunt constituite într-o singură locuință, sunt acceptate excepțiile cu copii aflați la studii în alte orașe, sau membrii de familie care lucrează la distanță. Nu sunt admise situațiile în care soții divorțați continuă să locuiască împreună, de asemenea nu sunt considerați membri ai aceleiași gospodării fiscale partenerii sexuali, colegii de cameră, prietenii, copiii maturi care nu sunt dependenți financiar. Se acceptă însă condiția de membri ai aceleiași gospodării financiare pentru soții care locuiesc la adrese diferite.
Gospodăria fiscală românească
Într-o postare pe Facebook, ministrul Muncii, Lia Olguța Vasilescu, a dat detalii despre cum va fi gospodăria financiară în legea reformată a taxelor din România și aceste detalii trebuie privite ca informații de tipul unei prime variante, nu ca niște componente legale definitivate.
Partenerii necăsătoriți și soții divorțați care locuiesc împreună sunt - în proiectul fiscal românesc - acceptați. De asemenea, este acceptată includerea mai multor familii care au capi de gospodărie fiscală diferiți (ex. familiile fraților care locuiesc împreună).
Sunt excluse de la taxare salariile medicilor, specialiștilor IT și cercetătorilor, probabil cu scopul de a limita efectul de „fugă a creierelor", de asemenea câștigurile realizate pe piața de capital. Scopul ultimei excepții este mai greu de înțeles.
În aceste postări sunt detaliate mai multe excepții, reduceri și deducții din taxe.
Se anticipează dispariția ghișeelor de secție financiară, din moment ce taxele tuturor vor fi declarate și confirmate de consilierii fiscali, numiți de doamna ministru un fel de „medici fiscali ai familiilor".
Revenind la sistemul de taxe american, el este complicat, taxele sunt prea mari, o prea mare parte din populație nu plătește taxe și modelul existent nu respectă principiile de fairness și echitate.
În anul 1913, când taxele au fost înscrise în constituția țării, ele erau de 1-7% din venit, legea permitea numeroase deduceri a căror medie era de 98.425 dolari pe familie și codul fiscal avea 400 de pagini. Astăzi codul cu toate formele, anexele și instrucțiunile, are 74.608 pagini, numără 3,8 milioane de cuvinte, taxele federale sunt cuprinse între 10 și 39,6% iar deducerile care se pot aplica unei familii s-au restrâns la 12.600 de dolari.
O mare parte dintre persoanele fizice și totalitatea întreprinderilor sunt obligate să recurgă la serviciile contabililor specializați. Pe de altă parte, marile companii, care își pot permite să angajeze mulți avocați și consilieri, găsesc și folosesc portițe de scăpare, contribuind mult mai puțin decât cere legea la fondurile fiscale.
Economiștii au făcut de mult legătura între nivelul taxelor și vigoarea economiei: creșterea taxării încetinește ritmul de producție și creșterea economică și scăderea taxelor pe venit stimulează piața și dezvoltarea economică. Cele mai cunoscute exemple sunt anii 1963 și 1983, când președintele democrat John Fitzgerald Kennedy și respectiv președintele republican Ronald Reagan au redus taxele. În amândouă situațiile s-a înregistrat o relansare economică puternică și susținută.
Pe toată durata campaniei pentru alegerile prezidențiale din 2016, Donald Trump a făcut din reducerea taxelor pe venit ale cetățenilor și ale întreprinderilor economice unul din principalele puncte ale programului care i-a adus victoria.
Acum se așteaptă cu mare nerăbdare această măsură. Nu s-a precizat cât de mare va fi scăderea taxelor individuale, dar s-a făcut în mod repetat afirmația că profitul companiilor va fi taxat cu 20%, reducând cu 15% actuala taxare de 35%, una dintre cele mai ridicate din lume.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In primul rand ar trebui diferentiat intre cele doua (desi chiar si specialistii le amesteca frecvent). Impozitele sunt calculate pentru un venit si percepute la realizarea acestuia (in categoria venit intrand si profit, dividente, mosteniri, etc.) Taxele in schimb sunt percepute cu ocazia si in legatura cu prestarea unui serviciu public. Cel mai confuzant cred ca este TVA-ul, care, desi se numeste "taxa", de fapt este un impozit indirect pe circulatia marfurilor.
In cazul unui impozit, acesta nu e legat de o prestatie in contrapartida a statului, pe cand la taxe da. Practic, taxele au o destinatie specifica pe cand impozitul merge intr-un sac general al statului.
Acuma, noi ar trebui sa vorbim despre impozitul pe venit, care pana acum se calcula individual, iar acum se propune a fi calculat la comun pe "gospodarie"; fara sa amestecam aici taxe de autostrada, scoala si altele. Acestea din urma pot constitui doar deduceri din impozitul global, fara a avea vreo legatura cu el.
la noi circulatia marfurilor are un impozit/taxa , cel putin la micile intreprinderi (imm) , mascat si nu ii zice asa (cred ca e pe cifra de afaceri, care e ruda cu circulatia marfurilor)
1% impozit pe moștenire pentru copii ?!
Taxă pe galonul de benzină, într-o țară în care ești mort fără mașină ?!
Astea mi se par de o mare nesimțire pentru „țara tuturor posibilităților”...
Cand cumperi cumperi un Hammer nu te doare de taxa pe galonul de benzina. Americanii iubesc motoarele puternice. Cauta traffic cameras in US, uita-te dupa fotografii cu trafic pe autorute si vei vedea ce procent de pickup-uri si SUV circula pe highway-urile americane. Cum se face ca un mare procent de autovehicule este ocupat de masini cu motoare puternice, consumatoare de benzina?
Pretul benzinei in US este mai mic decat pretul benzinei in Romania. Daca ai impresia ca benzina romaneasca nu este taxata te inseli.
Canada de exemplu taxeaza posesorii de premise pentru motociclete deoarece riscul de accidente al acestora este superior. Daca ai puncte de penalitate pentru infractiuni rutiere platesti mai mult pentru taxa anuala de permis. Amenda este separate, taxele vin in plus. Sunt sigur ca reteta este imprumutata de la vecinii nostri din sud.
In cele din urma problema se pune daca ai de unde plati. Se pare ca americanii au posibilitatea de a plati birurile, asa mari cum par ele.