Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Sistemul american nu e „foarte simplu”, doamnă Lia Olguța Vasilescu. Iată cum plătim taxele în SUA

Taxe SUA

Foto: Guliver Getty Images

În aceste zile, atenția publicului românesc este captată de anunțurile oficialilor guvernamentali despre modifcarea sistemului de impozitare, care va intra în practică la începutul anului 2018. S-au dat publicității multe detalii despre viitoarele schimbări din domeniul fiscalității și s-au făcut numeroase comentarii, unele dintre ele informative și clare, altele mai puțin limpezi. Dintre ultimele se detașează afirmația doamnei Lia Olguța Vasilescu, ministru al muncii, care a fost citată spunând: E foarte simplu. E sistemul american, dacă vreți...Ca să scoți din economia neagră toți banii posibili. De unde încasăm ca să mărim salariile...păi o să fiscalizăm totul. 

Sistemul fiscal prezent în România constă în taxe de 16% pentru veniturile individuale și pentru profiturile corporațiilor. O reducere de la 16% la 10% este anunțată pentru toate taxele, dar aceasta nu va scoate bani din economia neagră, așa cu spune doamna Vasilescu. Pentru taxarea veniturilor ilegale sau nedeclarate, taxa de consum (TVA) este instrumentul principal și ea este anunțată să rămână neschimbată, la nivelul de 19%.  

Pentru elucidarea publicului român, voi face un rezumat al sistemului de taxare din Statele Unite, la care voi adăuga unele comentarii și comparații.

Pentru început, o precizare: sistemul fiscal românesc, atât cel prezent, cât și cel propus pentru anul viitor, se deosebește fundamental de cel american: cel românesc se bazează pe o taxă fixă a veniturilor, asociată cu o taxă de consum fixă (TVA - taxa pe valoare adăugată), pe când sistemul fiscal din USA (federal și al statelor care percep taxe pe venit) este conceput pe principiul taxării progresive. În Statele Unite nu există taxa pe valoare adăugată, dar se aplică taxe comerciale la majoritatea produselor și ele variază de la cele mai reduse (1,76% în Alaska), până la cele mai ridicate (9,45% în Tennessee, 9,26% în Arkansas). În statele Alaska, Florida, Nevada, Dakota de Sud, Texas, Washington, Wyoming, New Hampshire și Tennessee nu se percep taxe pe venit plătibile statului. Taxele comerciale sunt decise de fiecare stat, sunt încasate de guvernele statelor și nu ajung la vistieria federală.

Taxele pe venitul din anul precedent se plătesc în perioada 1 ianuarie - 15 aprilie, dar cele mai multe documente și dovezi necesare se obțin la sfârșitul lunii februarie. În ultima zi, oficiile poștale rămân deschise până la miezul nopții și se formează lungi șiruri de mașini în fața lor. Ca să grăbească lucrurile, funcționari poștali trec de-a lungul cozilor de automobile și colectează în coșuri mari plicurile cu declarațiile de taxe. Dacă nu apare pe plic ștampila poștei cu data limită, te paște o amendă.

Mulți își completează formele de taxe singuri, dar și mai mulți apelează la contabilii specializați. Viața acestora devine un coșmar în ultimele săptămâni dinainte de 15 aprilie, când sunt asaltați de clienții panicați.

În propunerile de modificare ale sistemului de taxare, expuse în presă de reprezentanți ai guvernului român, este anunțată și crearea unui corp de 35.000 de specialiști fiscali, care să ajute populația la completarea formelor de taxe, fie ele individuale, sau de gospodărie fiscală. Dar întrebarea logică este: de ce e nevoie de ajutorul specialiștilor fiscali, dacă taxa pe venit rămâne în continuare o taxă fixă? Este cumva proiectul de reformă fiscală din România, în partea lui ascunsă, o trecere încă neanunțată la sistemul progresiv?

În anul 2016, guvernul american a încasat 6,53 trilioane de dolari (3,27 de trilioane taxe pe venit federale, 1,94 de trilioane taxe pe venit plătite statelor și 1,32 de trilioane taxe pe venit plătite orașelor sau comitatelor de reședință). Banii de taxe au fost colectați de la 98,5 de milioane de cetățeni, iar 35% din toți cetățeni, aceia cu venituri mici (mai puțin de $ 10.500 pe an pentru un individ sau mai puțin de $ 20.700 pentru un cuplu) nu au plătit taxe deloc. 51,6% din totalul încasat provine de la 2,7% dintre contribubabili, aceia care au un venit mai mare de $ 250.000 pe an, iar 38% din banii realizați au fost plătite de 1% din contribuablili, aceia care au declarat un venit de familie mai mare de $ 400.000 pe an.

Sistemul progresiv la taxele federale pe venit se aplică astfel: cei care au un venit anual de 1-25 de mii de dolari plătesc 1,7%, apoi procentele cresc la 5,2% (pentru un venit anual de 25-50 de mii de dolari), 8,7% (50-100 de mii), 12,6% (100-200 de mii), 19,5% (200-300 de mii), 26,1% (300-400 de mii) și 39,6% pentru venituri de peste $ 400.000.

Taxele pe venit plătite statelor, de asemeni în sistem progresiv, variază de la cele mai mici în New Mexico (1,7-4,9%) la cele mai ridicate în California (1-13,3%). La fel taxele pe venit percepute de orașe și comitate, care iau și taxele pe toate proprietățile (imobile, terenuri, ferme, magazine etc), percep taxe de înscriere anuală pentru automobile, motociclete și ambarcațiuni, taxează moștenirile și licențele profesionale.

În Statele Unite, taxarea veniturilor a început cu anul 1862, prin Act of Revenue, semnat de președintele Abraham Lincoln, prin care Uniunea Statelor Americane obținea fondurile necesare pentru războiul civil împotriva Confederației Statelor Sudice, care se desprinseseră din uniune.

În anul 1913, congresul american a votat amendamentul constituțional # 16, prin care congresul primea puterea de a emite legi fiscale și de a încasa taxe pe venit de la populație și de la corporații industriale, agricole și financiare.

Guvernul democrat condus de președintele Franklin Delano Roosevelt a introdus, pentru prima dată, serviciul de securitate socială, sistemul de pensii și taxele cecului de plată în anii '30, motivate de marea criză economică.

Reținerea din fiecare cec de plată al unui angajat, sub numele de FICA (Federal Insurance Contribution Act), a 7,65% din suma de plată reprezintă contribuția pentru pensia de asigurări sociale de 6,2% și contribuția pentru asigurarea de sănătate Medicare, ambele cu începere de la vârsta de 65 de ani. Angajatorul plătește guvernului 6,2% din salariul angajatului pentru viitoarea lui pensie, astfel că guvernul federal primește 14,4% pentru viitoarele pensii ale tuturor angajaților, la fiecare plată salarială.

FICA sunt un fel de taxe „ascunse”, fiindcă salariații primesc numai diferența de 92,35% din salariul menționat în contract.

La sfârșitul fiecărui an, fiecare cetățean completează declarația de taxe, care constă într-o formă de două pagini, binecunoscutul formular 1040.

În prima lui parte sunt enumerate și apoi însumate veniturile: salariul, pensia, sau profitul, apoi alte venituri din slujbe secundare, din chirii, din cadouri bănești, din dividende, din venituri realizate în alte țări, din pensii alimentare, premii, dobânzi și distribuții de la bănci sau firme de investiții.

Din suma totală se scad pierderile înregistrate de business, cheltuielile profesionale, cele medicale, contribuțiile date organizațiilor de caritate, contribuțiile la acele forme de pensie privată care permit depuneri netaxate și suma de $ 4.050 pentru fiecare membru al familiei.

Părinții pot face daruri copiilor dependenți de până la suma de $ 12.000 pe an pentru fiecare copil. Orice sumă mai mare de acest barem se taxează ca un venit.

Câștigurile de capital (profitul investițiilor, cel rezultat din vânzări, sau cel moștenit) se taxează cu 20%. Excepție fac moștenirile protejate prin trust-uri juridice.

După ce se scad din veniturile totale cele de mai sus, rezultă venitul taxabil, la care se aplică taxa găsită în tabelele anexate instrucțiunilor de completare a declarației de taxe. Rezultă fie că cel care completează formularul are de plătit în plus, fie că a plătit taxe în exces și i se va returna diferența.

Cetățenii au obligația de a păstra documentația folosită la calcularea taxelor pentru minimum cinci ani și există posibilitatea ca departamentul federal al taxării (IRS - Internal Revenue System) să facă o verificare, fie prin sondaje întâmplătoare, fie când apar suspiciuni de fraudă.

O formă mai simplificată se completează pentru taxele de stat, în acele state care percep taxe pe venit.

Așa cum am spus, sistemul de taxare a veniturilor din Statele Unite este unul de taxe progresive: cu cât câștigi mai mult, cu atât plătești mai multe taxe. Sistemul progresiv apare la taxele percepute la fiecare cec de plată, la taxele de venit individuale plătite guvernului federal, ca și la cele plătite statelor și autorităților locale (comitat, oraș).

Pentru susținătorii acestui sistem, care se situează în segmentele de stânga ale politicii, argumentele sunt că el favorizează oamenii cu venituri mai mici, forțează „bogații” să plătească „contribuția lor dreaptă pe care o datorează societății” și atenuează inegalitatea de venituri din sistemul economic de tip capitalist.

Numai că având un venit anual de $ 250.000, de la care începi să plătești sume foarte mari de taxe, nu te face deloc unul dintre „bogații” societății americane contemporane și ideea de „egalitate economică a membrilor societății”, de origine socialistă, pedepsește meritele și dă avantaje nemeritate celor care, prin calitățile lor mai limitate, sau prin neparticiparea la efortul de muncă, sunt profitori ai legislației de acest tip.

Sistemul progresiv se sprijină pe conceptul care demonizează înavuțirea, chiar dacă cel care ajunge să aibă un venit mare și-a petrecut o mare parte a vieții în rândurile celor cu venituri limitate, până să ajungă la nivelul de „bogat”. Așa e cazul profesioniștilor (medici, avocați, finanțiști, tehnologi de mare performanță) care petrec lungi perioade de studii, încep cariera cu lefuri modeste, dar ajung - târziu - la venituri mult deasupra mediei. La fel antreprenorii care dezvoltă un produs, sau un sistem de comercializare, care bate competiția, așa cum sunt patronii firmelor digitale, ale comerțului online și ale noilor forme de comunicații.

Prin taxarea progresivă, guvernul unui stat democratic ajunge să trateze total diferit două categorii de cetățeni, care ar trebui să aibă aceleași drepturi: pe cei situați la cele două extremități ale scalei de venit.

Sunt sociologi care sunt de acord că inegalitatea marcată de venit nu este ceva de dorit, dar exprimă clar opinia că aceasta nu poate și nu trebuie să fie corectată prin sistemul fiscal progresiv, ci prin alte inițiative de intervenție economică.

La afirmația că taxarea egală ar duce la stagnare economică, mai mulți economiști au răspuns că progresul economic înregistrat de toate statele europene foste comuniste, dintre care cele mai multe au adoptat, după abandonarea sistemelor de economie centralizate, taxarea fixă, contrazice această critică.

În fine, într-o formă oarecum cinică, doamna Margaret Thatcher, fosta prim ministră a Marii Britanii, cunoscută conservatoare și adeptă a sistemului economic capitalist, a spus unui oponent: nu uitați că istoria ne arată că săracii au devenit și mai săraci de câte ori bogații au devenit mai puțin bogați.

Prezentul sistem de taxare a veniturilor din România, cu taxa fixă de 16% și încă și mai mult cel anunțat de a fi scăzut la procentajul de 10% este superior taxelor pe venit din Statele Unite (1,7 - 39,6%).

Taxa comercială de 19% (chiar dacă face unele excepții la unele categorii de bunuri taxate în formă redusă de 5 și respectiv 9%) este, după părerea mea, excesivă și inferioară taxelor comerciale din USA (1,4-9,45%). Deși taxa pe valoare adăugată are meritul că aplică taxarea veniturilor ilegale sau nedeclarate, nivelul ei ridicat o face să fie o povară mare, mai ales pentru familiile cu venit mic, care cheltuiesc cea mai mare parte a veniturilor pentru întreținere.

Dar dacă taxele românești vor fi modificate în viitor prin menținerea nivelului ridicat al TVA și prin perceperea unui procent progresiv de impozit pe venit, așa cum s-ar putea bănui din anunțarea acelui „corp de consilieri financiari” de 35.000, atunci apare temerea că situația salariaților nu se va îmbunătăți, chiar dacă se vor face măriri de salarii.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • N check icon
    paralela incompleta pentru ca nu se spune nimic despre taxele salariale de la noi si anume ca inseamna ~44% =(total cheltuiala firma - salariu net)/total cheltuiala firma :)

    + tva 19%

    daca ar vrea sa faca niste taxe suportabile ar trebui sa reduca partea de costuri cu salariile si atunci s-ar diminua considerabil munca la negru si s-ar putea fiscaliza mult mai mult...
    • Like 0
  • Unii ati scris ca in State e mai mic impozitul pe venit si ca situatia se schimba doar daca ai peste 200k venit.Ei, nu e chiar asa, articolului contine niste procente gresite: https://www.irs.com/articles/2016-federal-tax-rates-personal-exemptions-and-standard-deductions
    Deci toata lumea pleaca de la 10% peste 30k platesti 25%!

    Intrebarea autorului: Dar întrebarea logică este: de ce e nevoie de ajutorul specialiștilor fiscali, dacă taxa pe venit rămâne în continuare o taxă fixă?
    Ajutor special ai nevoie pentru ca sunt o gramada de tipuri de deductii, nu pentru ca taxarea e progresiva, intrebarea asta nu are sens. Chiar autorul da o gramada de exemple intr un alt paragraf cate chestii se pot deduce. Daca ai firma, ti ai vandut casa, ai rate, ai copilul la gradinita, toate astea afecteaza ventirule si ce poti deduce... Nu vreau sa apar aici pe nimeni, scopul ar fi sa nu fim dezinformati din cauza anumitor greseli din articol...
    • Like 0
  • Era de așteptat să vină cu noi sisteme de taxare, nu poți crește salariile la infinit și să scazi taxele, fără alte compromisuri. Dar dacă tot se dorește introducerea sistemului american de taxare, măcar sa fie așa, nu o "cârpeală", cum o descriu cei din PSD. Nu doar impozitul progresiv e baza acelui sistem. Sisteme de taxare progresivă există și în alte țări. Acele taxe colectate la nivel federal și care rămân statului ar fi interesant sa se transpună in taxe colectate la nivel de județ.
    • Like 0
  • Hai nea Martin ca ai zăpăcit-o pe savanta se renume mondial cu rezumatul asta . Pai crezi ca tovarașa Olguța habar are ce vorbește ? Ea a dat-o pe asta cu sistemul american ca știe foarte bine ca prostimea din România crede ca in USA totul e perfect .
    • Like 1
  • check icon
    Sincer, ma asteptal la altceva de la acest articol;
    Nu m-a "lamurit" su nimic, iar, daca doream statistici, cred ca ma puteam uita singur pe net.
    Sunt atatea date acolooooo
    Si eu sunt unul care pune cap la cap toate datele, pentru a-si forma o opinie;
    • Like 0
  • Ar trebui taxate mult mai mult mostenirile peste o suma de la care iti poti asigura un trai bun si eventual sa-ti poti deschide o firma de dimensiuni mici. De multe ori banii respectivi raman blocati in mainile unor persoane incompetente dar care prin mijloacele financiare de care dispun isi pot angaja persoane foarte calificate care ajuta la pastrarea acelei mosteniri in cele mai multe cazuri. Din punctul meu de vedere daca ar fii taxate mult mai mult mostenirile mari si foarte mari, banii respectivi ar trebui reinvestiti in persoanele cu potential sub forma de burse. Nu cred ca este inechitabil cu cei instariti pentru ca au avut parte de cea mai buna educatie, cel mai bun sistem de sanatate si posibilitatea unui stil de viata sanatos, au avut un avantaj in viata si este norocul lor, dar daca nu pot sa valorifice acel avantaj inseamna ca nu-l merita.
    • Like 0
    • @ Dan Culea
      check icon
      Este ca e grea logica?
      Ca si literatura/gramatica dealtfel :-)
      • Like 1
    • @ Dan Culea
      in felul asta, statul impiedica acumularea de capital; care poate fi productiv; societatea ramine pururi saraca; nu se poate stat bogat cu oameni saraci! nu e grija statului competenta proprietarului privat; statul trebuie sa se intereseze de competenta si corectitudinea slujbasilor sai. Aici e buba.
      • Like 0
  • Meshter check icon
    Cateva probleme de logica si generalizari neadecvate in articol.
    De pilda, spuneti ca "inegalitatea marcată de venit nu este ceva de dorit, dar exprimă clar opinia că aceasta nu poate și nu trebuie să fie corectată prin sistemul fiscal progresiv, ci prin alte inițiative de intervenție economică". Ei bine, care sunt acestea? Nu ne puteti lasa in suspans cu o asemenea afirmatie, pentru ca e foarte important sa stim, daca exista aceste variante.
    Urmatorul paragraf insa este si mai dubios: fostele state socialiste au crescut nu neaparat datorita taxarii egale, ci mai degraba faptului ca erau foarte inapoiate to begin with. Un caz asemanator este China, care are o crestere fenomenala, si care bineinteles nu e datorata Partidului comunist chinez nu? (vedeti, si noi putem juca acelasi joc).
    Mult mai serios este faptul ca inegalitatea financiara marcanta (si indexul GINI arata ca USA e una dintre cele mai inegale tari dezvoltate), mai ales dupa caderea blocului vestic, a redus mult mobilitatea sociala: daca ma nasc sarac, am foarte mici sanse de reusita, cauzele principale fiind educatia si anturajul in care ma gasesc, fara voia mea.
    Sugerati chiar ca de fapt, SUA ar trebui sa aplice o taxare cu a Romaniei. Intr-adevar, daca am un small business si sunt taxat mai putin, pot sa folosesc surplusul in investitii, sa adaug noi joburi, sa imi educ mai bine echipa de meseriasi, etc. Dar daca sunt de pilda un programator sau medic cu experienta, ce anume fac cu surplusul? Nu foarte multe pentru altii, nu? O sa-mi iau o casa mai mare, mai multe vacante, un Merc sau chiar doua, abonament la club privat de golf, si copiii mei nu au de ce sa-si faca vreodata griji. Asadar, not much "trickle down" in acest caz, nu?
    In final, raspundeti teoriei formelor fara fond ale Olgutei cu una la fel de simpla, cel putin implicata: nu Romania trebuie sa taxeze ca USA, ci viceversa! Desigur, ar fi mult prea simplu. Ar fi mai bine ca specialistii sa se ocupe de aceste "detalii", desi cateodata nici ei nu au solutia perfecta.
    • Like 1
  • Problema mai mare e ca nu s-a zis nimic despre IVG in campanie. Lumea a votat pentru ceva, acum are parte de altceva. Asta e stilul PSD. De-aia se intrebau toti de unde fac rost de bani, dar ei stiau fara sa spuna. Toata lumea va face contabilitate si fiecare familie va deveni IMM cu dosare acte semnaturi bibliorafturi etc. Brusc viata s-a complicat exponential. Orasenii ca orasenii dar ce face lumea la tara? Si oricum cine nu platea pana acum nu va plati nici de acum inainte. Poate mai urmeaza noi giumbuslucuri ca abia au castigat alegerile, au tot timpul. Asta e numai deschiderea.
    • Like 3
  • Se vorbeste PREA MULT cum platim si prea putin sau deloc cati bani se aduna si mai ales CUM SUNT CHELTUITI!
    • Like 2
    • @ Ticu Ursache
      Vai, cum sa-i intrebi cum ii cheltuiesc... Si sa dea si socoteala, daca apar fraude sau cheltuieli prostesti... Incalci "democratia"... devii "stat paralel"... Ia vedeti cu excursia aia finantata de Primaria Bucuresti, in Grecia...
      • Like 0
  • check icon
    Deocamdată, nu asistăm la niște discuții serioase pe tema impozitelor și a diverselor sisteme de impozitare. Acest articol pare primul scris la modul serios aici în republica.ro, dar nu este, de fapt, despre sistemul românesc, ci prezintă destul de complicatul sistem american. Este utilă o asemenea comparație, numai că mă îndoiesc de faptul că România va urma un drum similar. Ideea că dacă scazi impozitul de la 16% la 10% reduci economia neagră este, cred, o simplă iluzie: cu cât pui mai mulți funcționari într-un sistem, cu atât pierderile sunt mai mari, iar sumele negre și ele mai mari. România are, de ani, mari probleme cu acest sistem ultra-birocratic, închistat și imbecil. Orice sistem, oricât de bun, american sau suedez sau japonez... va claca în fața acestui sistem birocratic românesc. Primul pas este curățirea acestui sistem, abia apoi începi să faci modificări. Este o părere.
    În ciuda unor clamări entuziaste că s-a redus birocrația etc.., lucrurile – deși ceva mai bune decât, să zicem, în urmă cu 10 ani – sunt închistate. Deși are cea mai mare viteză de internet din Europa, România continuă să fie un stat anchilozat, birocratic, bazat pe hârtii și pe ștampile. Aceasta înseamnă consum inutil de materiale, de energie (inclusiv umană), deci randament scăzut. Nivelul de trai din România nu poate crește cu asemenea risipă pe toate planurile, este IMPOSIBIL.
    • Like 3
    • @
      Asta e "sistemul" care la infrant pe dl presedinte Emil Constantinescu si cu care sa "batut" dl Basescu (si ce batalii a mai purtat domnia-sa cu el :) ).
      • Like 0
    • @
      check icon
      Ei, haideți, d-le Oh, nu ne luați chiar pe toți drept niște idioți care nu am trecut prin școala elementară. Mai ușor un pic.. Și comparațiile astea sunt aiurea, dar, fie, dacă vă satisfac, satisfacție fără alcool să fie.
      • Like 0
    • @ Ovidiu Gura
      check icon
      Da, săracu’ Băsescu, cred că s-a chinuit tare de tot...
      • Like 0


Îți recomandăm

Stinge lumina!

Consumerismul nostru a lucrat în compensare. Ne-am cumpărat frigidere mari și le-am burdușit cu mâncare. Ne-am vârfuit cărucioarele la supermarket, cumpărând produse la ofertă de care nu aveam nevoie și care ni s-au stricat în cămară. Ne-am construit clădiri de sticlă pe care le-am luminat feeric, așteptându-ne ca factura la curent s-o plătească sfântul CEO. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Carlos Moreno

„Logica e simplă de fapt - cu cât se construiesc mai multe drumuri pentru mașini, cu atât vom avea mai multe mașini, iar cu cât vom construi mai multe piste pentru biciclete, cu atât vom avea mai multe biciclete, de asemenea, cu cât vom face mai multe spații pentru oameni, cu atât va veni mai multă lume să facă activități”, spune Carlos Moreno. (Foto: ARCEN)

Citește mai mult

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult