Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Pește fericit. La supermarket: „- Bagă, mă, mâna mai în spate, că acolo e pâinea caldă…”

aglomeratie - supermaket

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Aglomerație sâmbătă, înainte de Florii, în Carrefour, mai ceva ca în țarcul cu iepuri de Patagonia, de la Zoo Băneasa. În ochi ni se citeau tuturor plăcerile sălbatice ale viitoarelor plachii aburinde, tăvălite în sos de ceapă, borșuri lipovenești, fileuri la grill-uri americănești, storceaguri rusești, rasoluri dobrogene și prăjeli românești în mălai sau făină, cu mujdeiuri groase moldovenești sau ușurele oltenești.

Cu gândul la cerul gurii și cu nările fremătând de viitoarele desfătări ale limbii, ne aruncăm spre peștii tăvăliți în gheață, ca panterele pe puii de căprițe.

Împingând nădușiți un cărucior plin vârf cu mâncare pentru vreo juma de an, un cuplu de bombardieri se bulucește la coada pentru pește viu. El abia se poate abține la gândul peștelui aburind în farfurie: îi joacă de bucurie blugii skinny, care-i pârâie sub burta de cetaceu bine hrănit cu cefe de porc și șaorme cu de toate. 

Un pensionar agil se repede spre fileurile de novac, ca un Ștefan cel Mare în mijlocul turcilor. Din buzunar îi iese o sacoșă veche, luată de acasă, din sertarul cu pungi. O scoate și îndeasă în ea peștele, după care plonjează în mormanele de morcovi, ceapă și cartofi.

- Pardon, pardon, pardon, țipă angajații care cară printre clienți baxuri cu sute de kile de legume, condimente, fructe, iaurturi cu fructe, dulciuri sau conserve.

Din acvariul burdușit ne privesc cu ochi resemnați zeci de pești care își așteaptă sfârșitul vieții și împachetarea în pungi de plastic transparente

Îndesăm în cărucioare, ne înghesuim unii în alții.

- Bagă, mă, mâna mai în spate, că acolo e pâinea caldă, își îndeamnă consortul o gospodină care poartă o mască a cărei culoare incertă îi trădează vechimea considerabilă și cantitatea de germeni adunați în interior.

Soțul pipăie cu simț de răspundere fiecare pâine în parte, în speranța că va găsi cea mai proaspătă franzelă posibilă din Calea Lactee, apăsând vârtos ca să simtă cum trosnește coaja. Lângă el, o tanti face același lucru, verificând în amănunt cu degetele calitatea cojii fiecărei pâini. Își întind tacticos brațele până în spatele raftului și scot fiecare câte o pâine.

- Ia și usturoi, răcnește cu ură chiar în urechea mea un ditamai zdrahonul cu barba di quattro giorni, purtând șmecherește pantaloni suflecați la manște și șosetuțe din nailon din ăla ca dresurile de femei, ca să se vadă frumos gleznuțele cenușii și păroase.

Ceva mai încolo se vede o busculadă la rafturile de apă. Ca hienele în haită se aruncă pe baxurile de Bucovina, care scârțâie și chițăie în cărucioare.

Apa merge cu un zaibăr, să faci un șpriț floral, ca tot creștinul de Florii.

- Ia și un rozeu, eu beau rozeu la pește, strigă cu voce tabagică o Cruella între două vârste, mângâindu-și elegant gâtul ridat ca un sharpei.

M-aș duce acasă, iar m-a lovit durerea de cap și simt cu mă furnică nervii pe șira spinării. Mă duc la carne să iau un piept de pui, că ăștia mici ai mei ar mănânca numai șnițele și cartofi prăjiți.

- Cât e mielu’, mamaie, că nu văd? sâsâie un student către o doamnă aflată la coadă.

- Mamaie e mă-ta, mă! latră ea, lezată.

Deocamdată nu prea se cumpără miel.

Se mănâncă pește. Nu contează că doar cei care țin post au „dezlegare” la pește, pentru că în Duminica Floriilor li se permite să celebreze, punând pe masă nu doar legume, ci și pește. Noi mâncăm pești, așezați frumos pe grătare, lângă cârnați, mititei și cefe de porc.

Pește fericit!

Și La mulți ani, pe bune, de Florii, celor care azi își celebrează numele.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Traditiile stramosesti trebuie neaparat respectate. Cum sa nu mananci tu peste de Florii, chiar daca ai tinut sau nu post. Daca nu faci acest lucru, nu esti roman si nu este patriot, Eventual asortat pestele si cu o suduiala ca se misca greu casele de marcat.
    • Like 0
  • Domnule Postelnicu se pare ca stim cum se numeste unul din personagiile descrise de dumneavoastra ! Felicitari !
    • Like 0
  • Theodor Postelnicu Dixit: lua-mi-ai mielu la tranta , sa te vad cand bagi mana in spate la izmene si dai de kaka-t ( se vede ca n-ai fost pe front ) si le intorci pe dos in speranta ca se vor usca ,Mai bine vezi sa nu te insele nevasta si vezi daca e al tau copilul ! lasa naibi haleala , cand e la o adica , mananci napii din cacatul ursului , da' sa nu te haleasca el pe tine ! e misto la tastatura , dar sa te vad pe teren , cacatule !
    • Like 0
  • Domnule autor, pamfletul e destul de reusit, aș zice că este ca o fotografie. Doar că nu prea ajunge: despre tembelismul fapturii de-i zice “om” putem pamfletui fără limită și fără număr, însă, mai ales dacă am absolvit și filosofia, s-ar cere și vreo idee mai subtilă, mai absconsă… Nu aș da filosofia pe ziaristică, zău așa, căci pozele au limitele lor, vezi bine.
    • Like 0
  • 'Isi celebreaza numele' nu este in tomn cu restul textului. Eu as fi scris asa:

    De Florii, nu am nimic de urat pt cei cu nume de floare (florini, florine, vioreli, viorici, narcise, narcisi, margarete, violete, branduse, rostopasca, s.a.m.d.). Pana nu intelegi ce s-a intamplat acolo, ramai ne-urat de onomastica TA!
    • Like 0


Îți recomandăm

Studenți la calculator

Din când în când mai schimb vorbe la o cafea, la sfârșit de săptămână, cu studenții sau foștii studenți cu care am lucrat în diverse momente ale vieții. Fac asta de ani de zile și încă îmi face plăcere. La început, când încercam să ne cunoaștem mai bine, eram convinsă că stăpânesc bine limba română. Aveam impresia că știu nuanțe, subtexte, ritmuri. Până într-o zi, acum câțiva ani, când unul dintre ei a spus: „Mamăăă, ce vibe soft are mesajul ăsta, dar totuși e on point.” Și-atunci am realizat că trebuie să mai învăț.

Citește mai mult

Fady Fady Chreih | Reginamaria.ro

De la etajul 17 al unei clădiri emblematice din Nordul Bucureștiului, orașul pare mai verde și mai ordonat. Fady Chreih, CEO-ul Rețelei private de sănătate Regina Maria, îmi povestește, într-un interviu pentru platforma republica.ro, despre cum s-a transformat o afacere locală lansată în toamna lui 1995 într-un motor al unei schimbări culturale- a redefinit ce înseamnă să fii pacient, medic și angajator într-o Românie care se caută încă pe sine și face eforturi să găsească răspunsuri la întrebări dificile în istoria sa de după 1990. În 20230, Regina Maria vizează afaceri de 1 miliard de euro, dublu față de astăzi.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

O funcție atât de importantă, cum este cea de prim-ministru, este ocupată de o persoană care este numită oficial de președintele României, în principiu la propunerea partidelor politice reprezentate în Parlament. Spun în principiu, deoarece o persoană din zona non politică ar putea fi numită de președintele țării și eventual votată de partidele reprezentate în Parlament. Foto: Profimedia

Citește mai mult

fermierul din Sânbenedic

Într‑o Românie în care încă ne mai întrebăm cum rămâne cu agricultura noastră, poveştile oamenilor care se încăpăţânează să construiască ceva aici, la noi acasă, capătă valoare. La Republica am tot scris despre antreprenori, despre profesori, despre doctori, despre tineri plecaţi şi întorşi, încercând să arătăm că se poate. E și cazul lui Adi Lupean, ne arată tuturor că se poate.

Citește mai mult