Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Pește fericit. La supermarket: „- Bagă, mă, mâna mai în spate, că acolo e pâinea caldă…”

aglomeratie - supermaket

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Aglomerație sâmbătă, înainte de Florii, în Carrefour, mai ceva ca în țarcul cu iepuri de Patagonia, de la Zoo Băneasa. În ochi ni se citeau tuturor plăcerile sălbatice ale viitoarelor plachii aburinde, tăvălite în sos de ceapă, borșuri lipovenești, fileuri la grill-uri americănești, storceaguri rusești, rasoluri dobrogene și prăjeli românești în mălai sau făină, cu mujdeiuri groase moldovenești sau ușurele oltenești.

Cu gândul la cerul gurii și cu nările fremătând de viitoarele desfătări ale limbii, ne aruncăm spre peștii tăvăliți în gheață, ca panterele pe puii de căprițe.

Împingând nădușiți un cărucior plin vârf cu mâncare pentru vreo juma de an, un cuplu de bombardieri se bulucește la coada pentru pește viu. El abia se poate abține la gândul peștelui aburind în farfurie: îi joacă de bucurie blugii skinny, care-i pârâie sub burta de cetaceu bine hrănit cu cefe de porc și șaorme cu de toate. 

Un pensionar agil se repede spre fileurile de novac, ca un Ștefan cel Mare în mijlocul turcilor. Din buzunar îi iese o sacoșă veche, luată de acasă, din sertarul cu pungi. O scoate și îndeasă în ea peștele, după care plonjează în mormanele de morcovi, ceapă și cartofi.

- Pardon, pardon, pardon, țipă angajații care cară printre clienți baxuri cu sute de kile de legume, condimente, fructe, iaurturi cu fructe, dulciuri sau conserve.

Din acvariul burdușit ne privesc cu ochi resemnați zeci de pești care își așteaptă sfârșitul vieții și împachetarea în pungi de plastic transparente

Îndesăm în cărucioare, ne înghesuim unii în alții.

- Bagă, mă, mâna mai în spate, că acolo e pâinea caldă, își îndeamnă consortul o gospodină care poartă o mască a cărei culoare incertă îi trădează vechimea considerabilă și cantitatea de germeni adunați în interior.

Soțul pipăie cu simț de răspundere fiecare pâine în parte, în speranța că va găsi cea mai proaspătă franzelă posibilă din Calea Lactee, apăsând vârtos ca să simtă cum trosnește coaja. Lângă el, o tanti face același lucru, verificând în amănunt cu degetele calitatea cojii fiecărei pâini. Își întind tacticos brațele până în spatele raftului și scot fiecare câte o pâine.

- Ia și usturoi, răcnește cu ură chiar în urechea mea un ditamai zdrahonul cu barba di quattro giorni, purtând șmecherește pantaloni suflecați la manște și șosetuțe din nailon din ăla ca dresurile de femei, ca să se vadă frumos gleznuțele cenușii și păroase.

Ceva mai încolo se vede o busculadă la rafturile de apă. Ca hienele în haită se aruncă pe baxurile de Bucovina, care scârțâie și chițăie în cărucioare.

Apa merge cu un zaibăr, să faci un șpriț floral, ca tot creștinul de Florii.

- Ia și un rozeu, eu beau rozeu la pește, strigă cu voce tabagică o Cruella între două vârste, mângâindu-și elegant gâtul ridat ca un sharpei.

M-aș duce acasă, iar m-a lovit durerea de cap și simt cu mă furnică nervii pe șira spinării. Mă duc la carne să iau un piept de pui, că ăștia mici ai mei ar mănânca numai șnițele și cartofi prăjiți.

- Cât e mielu’, mamaie, că nu văd? sâsâie un student către o doamnă aflată la coadă.

- Mamaie e mă-ta, mă! latră ea, lezată.

Deocamdată nu prea se cumpără miel.

Se mănâncă pește. Nu contează că doar cei care țin post au „dezlegare” la pește, pentru că în Duminica Floriilor li se permite să celebreze, punând pe masă nu doar legume, ci și pește. Noi mâncăm pești, așezați frumos pe grătare, lângă cârnați, mititei și cefe de porc.

Pește fericit!

Și La mulți ani, pe bune, de Florii, celor care azi își celebrează numele.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Traditiile stramosesti trebuie neaparat respectate. Cum sa nu mananci tu peste de Florii, chiar daca ai tinut sau nu post. Daca nu faci acest lucru, nu esti roman si nu este patriot, Eventual asortat pestele si cu o suduiala ca se misca greu casele de marcat.
    • Like 0
  • Domnule Postelnicu se pare ca stim cum se numeste unul din personagiile descrise de dumneavoastra ! Felicitari !
    • Like 0
  • Theodor Postelnicu Dixit: lua-mi-ai mielu la tranta , sa te vad cand bagi mana in spate la izmene si dai de kaka-t ( se vede ca n-ai fost pe front ) si le intorci pe dos in speranta ca se vor usca ,Mai bine vezi sa nu te insele nevasta si vezi daca e al tau copilul ! lasa naibi haleala , cand e la o adica , mananci napii din cacatul ursului , da' sa nu te haleasca el pe tine ! e misto la tastatura , dar sa te vad pe teren , cacatule !
    • Like 0
  • Domnule autor, pamfletul e destul de reusit, aș zice că este ca o fotografie. Doar că nu prea ajunge: despre tembelismul fapturii de-i zice “om” putem pamfletui fără limită și fără număr, însă, mai ales dacă am absolvit și filosofia, s-ar cere și vreo idee mai subtilă, mai absconsă… Nu aș da filosofia pe ziaristică, zău așa, căci pozele au limitele lor, vezi bine.
    • Like 0
  • 'Isi celebreaza numele' nu este in tomn cu restul textului. Eu as fi scris asa:

    De Florii, nu am nimic de urat pt cei cu nume de floare (florini, florine, vioreli, viorici, narcise, narcisi, margarete, violete, branduse, rostopasca, s.a.m.d.). Pana nu intelegi ce s-a intamplat acolo, ramai ne-urat de onomastica TA!
    • Like 0


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult