Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Petronela Rotar: „Asistența psihologică ar trebui să fie obligatorie pentru angajații din sistemul medical”

burnout dr - Foto: Hanna Kuprevich / Alamy / Alamy / Profimedia

Foto: Hanna Kuprevich / Alamy / Alamy / Profimedia

  • 5 aprilie: „Un medic de la Spitalul Județean Timișoara s-a sinucis. Bărbatul lucrase la ATI suport COVID-19”
  • 25 aprilie: „O doctoriță de la o clinică privată din Constanța a fost găsită moartă în camera de gardă. Anchetatorii iau în calcul ipoteza sinuciderii pe fondul depresiei”

Sunt doar două dintre titlurile cu care am fost bombardați în presă în ultima vreme și care ne-au îngrozit. În ultimii ani însă dăm din ce în ce mai des fie peste astfel de subiecte, fie peste opusul lor: medici complet lipsiți de empatie, care se poartă oribil cu pacienții ori aparținătorii acestora.

„Este rezultatul unei igiene emoționale precare”, spun specialiștii. Într-un interviu acordat site-ului de știri brasov.net, psihologul și psihoterapeutul în formare Petronela Rotar vorbește despre rușinea cadrelor medicale de a cere ajutor specializat, ajungând astfel să fie răpuse de presiunea și durerea cu care se întâlnesc zilnic la locul de muncă.

„Le este teamă de stigma și de felul în care este privit omul care merge la psiholog în țară la noi”, spune Petronela. În ce se traduce asta? În clacări pentru ei – din ce în ce mai mulți ajungând să se sinucidă, dar și în clipe de coșmar pe care fiecare dintre noi, ajuns pacient sau aparținător, le trăim odată ce intrăm în contact cu sistemul medical din România.

Consilierea psihologică ar trebui să fie obligatorie pentru angajații din sistemul medical, crede scriitoarea. Pe lângă consumul emoțional uriaș de care ei suferă de la începutul pandemiei, oricum nu au o viață ușoară nici în restul timpului - mai ales cei care lucrează cu bolnavi în stadii terminale și se iau zilnic la trântă cu moartea. Iar suprasolicitarea lor se răsfrânge tot asupra pacienților, care ajung să fie tratați de cele mai multe ori robotic, fără pic de empatie ori înțelegere.

Nimeni din conducerea Ministerului Sănătății nu a vorbit însă vreodată despre asta. Niciun plan de reformă nu conține până acum astfel de intenții, măcar pe hârtie. Nici măcar în clinicile private nu sunt disponibile astfel de servicii pentru personalul medical, ci doar pentru pacienți. Dar continuăm să ne mirăm când vedem că ne pleacă medicii și asistentele în alte țări, continuăm să ne înfuriem și scârbim când suntem tratați ca niște obiecte în spitale și continuăm să ne îngrozim când aflăm de medici care se sinucid ori pur și simplu se prăbușesc din cauza sindromului de burnout nu doar fizic, ci și psihic. Pentru că ei pur și simplu nu au unde să pună și ce să facă cu emoțiile și stările pe care le primesc zilnic de la zecile de pacienți cu care se întâlnesc.

Însă deși poate cei mai de blamat, din păcate medicii nu sunt singurii care evită să-și rezolve problemele emoționale, afectându-i în același timp și pe cei din jurul lor. De ce în secolul depresiei evităm să cerem ajutor și de ce ar fi bine să o facem, cum recunoaștem semnele unei afecțiuni și în ce măsură putem să ne ajutăm apropiații? Vezi aici interviul complet. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult