Dacă i-aș spune bunicii mele că am depresie probabil ar crede că am fost deocheată și mi-ar da cu agheazmă în vârful frunții. foto: Profimedia

Și cel mai periculos e că te obișnuiești așa. Îți spui că așa e viața, că trebuie să te adaptezi. Până într-o zi când realizezi că nu te mai bucuri de nimic. foto: Yuriy Seleznev / Alamy / Profimedia

O companie cu angajați în burnout și multiple surse de stres organizațional active este de fapt o companie cu o boală ascunsă, cu o criză nevăzută care stă să izbucnească oricând acei angajați ajung ei înșiși atât de bolnavi încât nu mai pot munci. O criză care costă mult mai mult pe termen lung și care poate costa chiar viitorul acelei companii. Chiar dacă angajații care suferă sunt înlocuiți, un sistem astfel bolnav va crea mereu epuizare. Foto - Andriy Popov/ Panthermedia/ Profimedia

După ce am aflat – și am acceptat - că există, n-am vrut să cred că mi se întâmplă mie. Nu am vrut să cred și pentru că îmi lipseau informații. Așa că mi-a luat mult să cer ajutorul de care aveam nevoie.

Cercetările efectuate de Deloitte arată că 77% dintre lucrători au experimentat măcar o dată simptome de burnout la locul de muncă actual. În 2021, Mental Health UK a dezvăluit că 46% dintre lucrători s-au simțit „mai predispuși la niveluri extreme de stres” în comparație cu anul precedent, Foto - Tom Merton/ Caia Image/ Profimedia

Recent, am întâlnit la sala de sport o persoană foarte tânără (sub 30 de ani), care, după un scurt dialog, mi-a mărturisit că nu mai lucrează de câteva luni, că și-a „luat” un an sabatic și că alegerea lui a fost cauzată de un burnout. Foto: Simon Kadula / Panthermedia / Profimedia

Din experiența mea clinică, oamenii care sunt cu adevărat cu un picior în burnout nici măcar nu realizează la ce riscuri se expun. Sunt atât de prinși în dinamica lor de supraresponsabilizare, deprimare, reprimare, conștiinciozitate, perfecționism (și multe altele!), încât nu se pot scoate singuri din acest fond mlăștinos. (Foto: Profimedia)

Într-o intervenție, prietenii m-au dus în vacanță cu cortul undeva la munte, unde nu aveam semnal. Am intrat, literalmente, în sevraj.

De ce în secolul depresiei evităm să cerem ajutor și de ce ar fi bine să o facem, cum recunoaștem semnele unei afecțiuni și în ce măsură putem să ne ajutăm apropiații? De ce în secolul depresiei evităm să cerem ajutor și de ce ar fi bine să o facem, cum recunoaștem semnele unei afecțiuni și în ce măsură putem să ne ajutăm apropiații? (Foto: Hanna Kuprevich / Alamy / Alamy / Profimedia)

Un medic rezident în vârstă de 28 de ani care lucra în secția ATI a Spitalului Județean din Timișoara a fost găsit decedat în locuința sa. Potrivit reprezentanților spitalului, din primele informații, ar fi vorba despre sinucidere. (Foto: Inquam Photos/ Virgil Simonescu)