Foto: Guliver Getty Images
În timp ce PSD se luptă să modifice legile Justiției, tot PSD, alături de toate celelalte partide parlamentare, sapă temeinic fundamentele justiției sociale, atâta cât a mai rămas ea în România. Recent, 274 de deputații, de la toate partidele, au votat o lege prin care dreptul la ajutor social încetează dacă beneficiarul venitului minim garantat refuză un loc de muncă. Unul singur! Actualmente, actuala legislație dă dreptul acestor persoane sa refuze de 3 ori ocuparea unui loc de muncă.
Consensul transpartinic împotriva „putorilor” pornește de la o problemă reală – piața muncii din România e disfuncțională. Sectoare întregi se confruntă cu deficite de forță de muncă, iar anunțurile cu „Angajăm personal” sunt pe toate gardurile și toate buticurile. Să ne uităm, însă, un pic la structura pieței muncii pentru a înțelege mai bine cum stau lucrurile și care sunt cauzele acestui deficit.
În aprilie anul curent, rata șomajului înregistrat era de 3,6%, iar numărul șomerilor înregistrați era de 313.000. Dintre aceștia, doar 57.000 erau șomeri indemnizați, restul de 255.000 neprimind nici un fel de indemnizație (și care cel mai probabil sunt toți beneficiari de venit minim garantat). Această rată scăzută a șomajului ascunde însă o altă realitate – avem 1.8 milioane de persoane care muncesc ca lucrători pe cont propriu sau lucrători familiali neremunerați, dar care sunt considerate persoane ocupate în statistici. Majoritatea acestora sunt extrem de săraci, cu nivel de educație scăzut și care muncesc fie în propria lor gospodărie, fie practică agricultura de subzistență.
Deci, avem dintr-o lovitură 2 milioane de români – șomeri, lucrători pe cont propriu și lucrători neremunerați în propria gospodărie – care nu au un contract de muncă și care sunt săraci lipiți pământului, fără multe exagerări. De ce nu se angajează aceștia? Veți spune că sunt asistați sociali, huzuresc pe banii statului și de aceea refuză un loc de muncă. Datele ne arată însă că din cei jumătate de milion de beneficiari de venit minim garantat, doar 325.736 de persoane erau adulte și apte de muncă (majoritatea dintre ei fiind, cel mai probabil, aceeași cu șomerii ne indemnizați).
De ce nu se rezolvă, prin forța pieței libere, acest paradox, în care deficitul de forță de muncă coexistă cu un segment larg de oameni apți de muncă, săraci, sub-ocupați ? De ce nu se întâlnește cererea cu oferta, așa cum ne spune manualul de economie ?
Un alt mit ne spune că românii sunt leneși. Găsirea unor defecte intrinsece și tonul moralizator sunt instrumentul cel mai la îndemână din punct de vedere psihologic atunci când suntem în fața unor situații complexe. Răspunsurile simpliste nu ne ajută însă să avansăm.
Datele de la Inspecția Muncii ne arată că în luna mai anul curent, peste 54% din contractele de muncă din sectorul privat erau pe salariul minim. Tot salariul minim este oferit și în sectoarele cu cel mai accentuat deficit de forță de muncă – hoteluri, restaurante, comerț. Să muncești pentru 1162 lei pe lună e rentabil doar în câteva situații – jobul e în localitatea în care ai domiciliul sua foarte aproape,nu implică costuri de transport sau relocare și nu ai posibilitatea de a pleca la muncă în străinătate din cauza vârstei, sănătății, etc. Situațiile astea două se regăsesc arar în practică – de multe ori, locurile de muncă disponibile nu sunt în localitate de domiciliu, transportul e anevoios și scump, iar pentru cei tineri și sănătoși e mai avantajos să plece 3-4 luni pe an în Germania sau Spania, unde câștigă câteva mii de euro, decât să muncească pe aceeași sumă tot anul în România. Din punctul acesta de vedere, putem spune da, românii sunt leneși pentru că nu acceptă să hămălească ca proștii, 10 ore pe zi, pentru 200 de euro pe lună.
De fapt, suntem în fața unui eșec al pieței libere, în care cererea nu se întâlnește cu oferta, angajatorii refuză să renunțe la profiturile cu multe zerouri, iar forța de muncă refuză să muncească 12 luni în loc de 3 pe aceiași bani. Și ca de fiecare dată când piața liberă ajunge într-o fundătură, își îndreaptă privirea rugătoare către Stat. Iar când statul se află în slujba capitalului, și nu a forței de muncă, se întâmplă ceea ce vedem zilele astea în România, o sfântă alianță transpartinică dintre stat și capital.
Să facem un exercițiu de imaginație și să ne închipuim cum ar arăta lucrurile dacă patronii ar oferi mâine salarii de 700 de euro, să zicem, pentru un ospătar sau o recepționeră. Am mai avea deficit de forță de muncă? O să spuneți că patronii români nu își permit asemenea salarii. Categoric, unii nu își permit. Totuși, prețul unei nopți de cazare în multe hoteluri din România e aproape de cel al unui hotel în Italia sau Germania. Impozitul pe profit e mai mic decât în multe state UE, rata de ocupare în București e superioară multor capitale europene. Și, totuși, salariile sunt cum sunt – de mizerie. De ce hotelierii din Italia pot plăti salarii de 1000 de euro angajaților, iar în România nu se pot plăti nici măcar 5-600 euro?
De fapt, suntem în fața unui eșec al pieței libere, în care cererea nu se întâlnește cu oferta, angajatorii refuză să renunțe la profiturile cu multe zerouri, iar forța de muncă refuză să muncească 12 luni în loc de 3 pe aceiași bani. Și ca de fiecare dată când piața liberă ajunge într-o fundătură, își îndreaptă privirea rugătoare către Stat. Iar când statul se află în slujba capitalului, și nu a forței de muncă, se întâmplă ceea ce vedem zilele astea în România, o sfântă alianță transpartinică dintre stat și capital.
Legea care prevederi suspendarea ajutorului social la refuzul unui loc de muncă e doar unul din elementele servite pe tavă de Stat Capitalului. Ce urmărește această lege e să distrugă fragila plasă de siguranță pe care ți-o dă un amărât de venit minim de 142 de lei pe lună, cât e venitul minim garantat pentru o persoană, slăbind puterea de negociere a forței de muncă. Accepți ce îți ofer sau crapi – iată filosofia aflată la baza acestei legi! Nu spune nimeni că beneficiarii de venit minim nu trebuie încurajați să muncească, problema e că în orice țară UE această condiționalitate legată de acceptarea unui loc de muncă e rezonabilă, nu frizează absurdul, ca la noi – poți refuza de câteva ori, nu ești obligat să accepți job-uri la mai mult de o oarecare distanță de localitatea de domiciliu etc.
Evident că legea respectivă, chiar dacă e odioasă, nu va rezolva problema deficitului de forță de muncă decât în mod absolut marginal. Tocmai de aceea, Statul, aliat de încredere al patronilor, nu se limitează la această lege și vine cu noi și noi favoruri. Olguța Vasilescu anunță că se intenționează plata unei subvenții de 500 de euro lunar (2.250 lei) angajatorilor care vor angaja șomeri sau beneficiari de ajutor social pentru perioade de până la cinci ani! Astfel, dacă un angajator oferă un salariu de 1900 de lei, plus contribuția asiguratorie pentru muncă, de 2,25%, la finalul lunii angajatorul respectiv reușește să mai pună deoparte vreo 200 de lei, primiți astfel cadou de la stat. Așa afaceri să tot faci!
Totuși, statul nu se oprește aici! În aceeași săptămână în care a votat legea referitoare la beneficiarii de ajutor social, Camera Deputaților a adoptat o altă lege - legea internship-ului. Conform acesteia, angajatorii pot lua interni care să lucreze în firmele lor pentru doar jumătate din salariul minim actual. Pentru suma de 581 un intern va trebui să muncească full time, timp în care nici măcar nu i se vor aplica prevederile codului muncii, contractul de internship eludând prevederile legislației muncii. Și ca să rezolvăm cu totul problemele capitalului, Ministrul Teodorovici anunță că intenționează să facă demersurile necesare pentru ca prevederea referitoare la salarizarea angajaților străini la nivelul salariului mediu pe economie să dispară din legislație. Și atunci, să vezi dumping social și cum vor angaja patronii români nepalezi și sirieni pe salariul minim.
Dezechilibrul de pe piața muncii se datorează în primul și în primul rând salariilor foarte joase din sectorul privat. E un blocaj real și care nu va putea fi soluționat în mod eficient până când salariile din România nu vor fi cât de cât competitive față de cele din UE. Ce face Statul acum e să tragă de timp și să găsească soluții temporare la probleme structurale. Adevărata „mină de aur” nu sunt cei 300 de mii de șomeri și beneficiari de venit minim, ci restul, un milion și jumătate de lucrători casnici și pe cont propriu, care nu primesc ajutoare, indemnizații, dar care refuză să se angajeze pentru că e mai avantajos să se ocupe de vaca și porumbul din gospodărie, să muncească 2 luni în Anglia decât să trudească pe un salariu minim la 60 de kilometri de casă. Nici una din pomenile făcute de stat capitalului nu îi pot activa pe aceștia. Și totuși, abia când îi vom integra pe aceștia pe piața muncii vom face un pas înainte din subdezvoltarea în care ne aflăm. Altfel ar fi stat lucrurile dacă, de exemplu, Ministerul Muncii ar fi acordat această subvenție lunară de 500 de euro doar angajatorilor care oferă salarii mai mari de salariul mediu, spre exemplu. Dar interesul Statului nu e să ajute forța de muncă, nici să susțină prin măsurile luate un model de dezvoltare care să ne scoată din paradigma păguboasă a competitivității bazate pe salarii mici. Interesul lui e să salveze profiturile clientelei de partid, firmele primarilor, afacerile cumetrilor și, nu în ultimă instanță, o ideologie de sorginte neoliberală, care a infectat toate partidele. Această ideologie, care ne spune că o țară membră a UE poate fi competitivă în secolul 21 practicând politica salariilor mici e cea care ne-a adus unde suntem – o piață a forței de muncă dezechilibrată, o rată de creștere a migrației care ne situează pe locul doi în lume, după Siria. E o ideologie care sabotează dezvoltarea țării.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In articol ni se spune:
1. "Această rată scăzută a șomajului ascunde însă o altă realitate – avem 1.8 milioane de persoane care muncesc ca lucrători pe cont propriu sau lucrători familiali neremunerați, dar care sunt considerate persoane ocupate în statistici. Majoritatea acestora sunt extrem de săraci, cu nivel de educație scăzut și care muncesc fie în propria lor gospodărie, fie practică agricultura de subzistență."
Ce inseamna "extrem de saraci" si "agricultura de subzistenta" ? Daca ai o gradina de 100m2 pe care o cultivi, tai unul sau doi porci pe ani, mai ai cateva gaini si cam cum e cazul pe la tara o casa te incadrezi in una din aceste categorii sau nu ?
2. "Deci, avem dintr-o lovitură 2 milioane de români – șomeri, lucrători pe cont propriu și lucrători neremunerați în propria gospodărie – care nu au un contract de muncă și care sunt săraci lipiți pământului, fără multe exagerări."
Din nou, ce inseamna "saraci lipiti pamantului", se incadreaza o persoana care detine bunurile descrise mai sus in aceasta categorie sau nu ? De ce se face presupunerea ca nici unul din cei 1.800.000 care muncesc ca lucratori pe cont propriu nu doreste sa faca asta ? Poate ar fi mai indicat ca autoarea sa faca un studiu pe tema asta si sa prezinte rezultatele, eventual persoanele sa fie categorisite pe anumite criterii gen aptitudini, sex, grupe de varsta, zone geografice, etc... Ar ajuta mai mult la intelegerea situatiei si ar usura poate oferirea de ajutor real acestor persoane.
3. "Un alt mit ne spune că românii sunt leneși. Găsirea unor defecte intrinsece și tonul moralizator sunt instrumentul cel mai la îndemână din punct de vedere psihologic atunci când suntem în fața unor situații complexe. Răspunsurile simpliste nu ne ajută însă să avansăm. "
6. Daca lucrurile sunt atat de simple in a avea o firma si angajari, de ce nu fac lucrul acesta cei care le plang de mila angajatilor, pentru a da un exemplu de cum se fac lucrurile si de a "salva" o parte din angajatii de care se profita.
Poate romanii nu sunt lenesi dar cred ca nu se poate afirma ca au simtul datoriei si cultura muncii pe care o are un neamt, si aici ma refer la majoritate. Afirmatia mea nu se bazeaza pe un studiu de asemenea, este mai mult o parere; totusi dupa 2 razboaie modiale pierdute sa te ridici si sa fii liderul economic al Europei, nu fara ajutor, spune ceva despre cultura lor. Si de fapt mai cred ca succesul Transilvaniei si Banatului si bazeaza mult pe influenta germana si austro-ungara si pe faptul ca n-au avut de-a face asa mult nici cu fanarioti nici cu turci.
Apoi, fara sa generalizez, nu se poate ignora nici faptul ca in timpul inundatiilor erau oameni care se aflau la birtul satului - si asta chiar recent, acum un an parca a fost un reportaj in care ministrul de interne, Carmen Dan, merge intr-o astfel de zona si ajunge si la birtul satului care, ca sa vezi, era plin; nu pot sa fac presupunerea ca acei oameni erau asistati social; indiferent de asta atitudinea lor spune ceva. Deci, poate ar fi mai util ca autoarea sa propuna o metoda prin care se poate face diferenta intre buna si reaua credinta.
4. "Tot salariul minim este oferit și în sectoarele cu cel mai accentuat deficit de forță de muncă – hoteluri, restaurante, comerț. Să muncești pentru 1162 lei pe lună e rentabil doar în câteva situații – jobul e în localitatea în care ai domiciliul sua foarte aproape,nu implică costuri de transport sau relocare și nu ai posibilitatea de a pleca la muncă în străinătate din cauza vârstei, sănătății, etc. Situațiile astea două se regăsesc arar în practică – de multe ori, locurile de muncă disponibile nu sunt în localitate de domiciliu, transportul e anevoios și scump, iar pentru cei tineri și sănătoși e mai avantajos să plece 3-4 luni pe an în Germania sau Spania, unde câștigă câteva mii de euro, decât să muncească pe aceeași sumă tot anul în România. Din punctul acesta de vedere, putem spune da, românii sunt leneși pentru că nu acceptă să hămălească ca proștii, 10 ore pe zi, pentru 200 de euro pe lună."
Aici as avea doua obiectii, unul de ordin moral si cateva mai pragmatice. De ce o persoana aflata in situatia descrisa de autoare (e mai avantajos sa nu faci nimic decat sa faci ceva) nu-si pune intrebarea daca este moral sa fie intretinuta de societate (stiu, se va spune ca suma este foarte mica) in loc sa se intretina singur asumandu-si un castig relativ mai mic ? Nu cred ca societatea este cea care poarta vreo vina pentru situatia in care se afla ... nu neg ca pot exista cazuri in care soarta nu e tocmai favorabila insa tot nu gasesc o rezolvare in a alege sa nu faci nimic.
Oare daca se duce la munca nu exista si beneficii: 1) contributie la pensie, mica dar mai bine decat deloc 2) contributie la nivel de societate prin taxe 3) castiga experienta, are sansa de a invata ceva si isi creste sansele pe viitor la un job mai bun sau va avea prioritate in fata unuia care nu are experienta 4) intra intr-o retea de oameni de la care poate afla despre alte job-uri(ma refer in special la cei care fac naveta de la tara in orase mai mari si care oricum sunt mai active decat locul de bastina)
Nu inteleg pe de o parte de ce este incurajat statul pe loc; pe de alta parte de ce trebuie sa asteptam ca conditiile sa fie intru-totul favorabile pentru a face ceva. Italienii din sudul Italiei au emigrat in masa la inceputul secolului in SUA din cauza saraciei; oamenii care chiar vor sa faca ceva se pot duce in alte locuri in tara sau strainatate. Nu stiu daca supozitia ca aceste persoane nu au putut pleca tine, caci din nou, nu se prezinta nici un studiu.
5. "Accepți ce îți ofer sau crapi – iată filosofia aflată la baza acestei legi!"
Cine e raspunzator pentru faptul ca cel ce a ajuns la job se afla intr-o situatie stramtorata ? De unde asteptarea asta ca cealalta parte sa-mi inteleaga problemele si eventual sa aibe rabdare cu mine ? Din punct de vedere moral s-ar putea discuta mult, in morala mea difera de morala lui X, Y ... si asa mai departe.
6. Faptul ca 54% sunt angajati pe salariul minim spune doar ca majoritatea romanilor ramasi in tara sunt slab pregatiti sau necalificati pentru piata muncii.
7. Problema cea mare a socialistilor este redata foarte bine de Orwell care a cochetat cu socialismul pana a realizat ca "the socialists don't love the poor but they hate the rich".
Originalul: "The truth is that, to many people calling themselves Socialists, revolution does not mean a movement of the masses with which they hope to associate themselves; it means a set of reforms which 'we', the clever ones, are going to impose upon 'them', the Lower Orders. On the other hand, it would be a mistake to regard the book-trained Socialist as a bloodless creature entirely incapable of emotion. Though seldom giving much evidence of affection for the exploited, he is perfectly capable of displaying hatred—a sort of queer, theoretical, in vacuo hatred—against the exploiters."
Wikiquote: The Road to Wigan Pier
1) Accepți ce îți ofer sau crapi – iată filosofia aflată la baza acestei legi!-.. asa si ? .. daca ai trecut degeaba prin scoala, din partea mea poti sa crapi linistit.. statul si-a aruncat banii pe tine pentru a promova un prost cu diploma.
2) Ministrul Teodorovici anunță că intenționează să facă demersurile necesare pentru ca prevederea referitoare la salarizarea angajaților străini la nivelul salariului mediu pe economie să dispară din legislație. Și atunci, să vezi dumping social și cum vor angaja patronii români nepalezi și sirieni pe salariul minim.. vezi pct 1 ;) ... daca reuseste un nepalez sau cine stie ce mama dracu natie sa faca ceva mai bine ca tine care n-a trebuit sa fugi de pume,leoparzi,elefanti sau mortii lor ce animane mai sunt pe acolo ( pe langa corturile in care stateau), atunci chiar iti meriti soarta..
3) Altfel ar fi stat lucrurile dacă, de exemplu, Ministerul Muncii ar fi acordat această subvenție lunară de 500 de euro doar angajatorilor care oferă salarii mai mari de salariul mediu, spre exemplu... serios:))? .. daca asistatul ala social ar fi fost capabil sa castige singur mai mult de mediu pe economie, nu ar mai fi fost asistat social...Q..E..D.
si ma opresc aici pentru ca am chestii mai bune de facut cu timpul
Sau in domeniile unde e criza de forta de munca, un bonus la salariul minim pe economie pentru angajat (de la stat ma refer), ca sa nu lucreze ala pe 1100 de lei, sa scoata si el un 1500, ca atunci o sa vina omul la munca.
Nu vreau sa discut despre domeniul la care ma pricep, nu are sens (oricum cei care habar n-au vor sti sa dea lectii intotdeauna) dar va intreb de ce oare hotelierii straini care au investit aici nu au descoperit pana acum secretul lui Polichinelle atat de simplu devoalat aici de dumneavoastra? Sau de ce nu vin toti cei ce demasca cu atata manie proletara patronii hrapareti sa faca ei treaba mai bine, dand exemple de moralitate nesimtitilor acestia? Ca e atat de simplu totul, din cate citesc aici.
PS Nu comentez deloc chestiunea de fond a articolului, aceea a intreruperii ajutorului social dupa refuzul unui singur loc de munca. Doar felul in care gaseste autoarea solutiile miraculoase manipuland date si informatii pentru a ajunge la concluzia prestabilita.
Comparati mere cu pere din neatentie, sau posibil din reavointa
Acestea fiind spuse nici nu cred ca greseste chear atat de mult cum sugerati , comparand salariile brute , care reflecta mult mai bine cat cheltuieste angajatorul cu un angajat . Salarul mediu brut in tursm in Roma e de 3600 euro , iar in Romania 2687 lei , deci pentru Bucuresti sa zicem ca atinge 3500 lei (760 euro) , deci e de aprope 5 ori mai mic . Din ce spuneti , dupa rata de ocupare si preturi , ar trebui sa fie cam la o treime. Nu prea e cazul .Ceea ce e cam in concordanta cu un lucru stiut si care arata fara echivoc problema: raportul dintre venitul capitalului si cel al muncii in Ro e cam 60%-40% , iar in UE e 40%-60% (aproximativ).
Surse :
http://www.averagesalarysurvey.com/rome-italy
http://www.bihon.ro/salarii-nete-de-la-peste-6-600-de-lei-la-mai-putin-de-1-600-de-lei/2037687
http://www.monitorulcj.ro/economie/38575-cat-de-mare-e-diferenta-de-salarii-intre-bucuresti-si-provincie#sthash.br5koA8V.dpbs
Nu pot intelege cum cineva poate gândi că o asemenea lege poate sa ajute pe cineva. Pana si patronii se vor bucura cel mult pe timp mediu de o aseemnea "subventie" si apoi o să-și închidă afacerile. Nicio afacere nu are nevoie de subvenții ca sa supraviețuiască corect, orice subvenție e o dovadă de slăbiciune a respectivei firme.
Asta e România, patria inegalitatii, în care nimeni nu simte ca trăiește decit dacă are cit mai mulți mai prejos decit el, la care sa se uite cu dispreț. Și nu este nici o speranță ca se va schimba vreodată ceva. Dovada cea mai bună este modul cum toate partidele au votat acum legea în cauză, așa cum era și de aşteptat, de altfel. Daca-si închipuie cineva ca se va schimba ceva atunci cind PSD-ul - cică un partid de stinga - va pleca de la putere, nu știe pe ce lume trăiește. Vor veni niște panarame, chipurile de dreapta, care vor face tot posibilul sa accentueze inegalitatea de la noi, care e de fapt principala problemă a modului cum e așezată patria noastră descreierata. Și va fi mereu la fel, vom ramine o nație de stapini și sclavi, șmecheri și fraieri, proști și deștepți, o adunătură de animale turbate, care abia așteaptă prima ocazie, ca sa sară unele la gitul altora.
hai sa-ti spun ceva bossulet, sa inteleaga si neuronul ala prost al tau .. eu personal 'sustin" sa se faca salariul minim 2000 ron NET.. sa va vad atunci pe voi astia multi si prosti cum o sa va mai pastrati locul de munca atunci cand chiar trebuie sa produceti in draci.......
singura mea problema e ca statul imi fura 45+% din salariu ca sa tina astfel de mizerii acasa.. si cu asta nu-s de acord. in rest, poti face oricand agricultura de subzistenta si sa traiesti din ce iti lasa gaina, vaca,porcul..s.a.m.d;)..