Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

„Vei fi o paria în acest birou. O să te îmbolnăvești de cap”. Andreea, angajata căreia firma i-a interzis să lucreze

În anul 2017 există încă discriminare la locul de muncă pe criterii legate de gen.

Tratarea corectă a angajaților/angajatelor este un drept fundamental în Uniunea Europeană, iar discriminarea persoanelor pe criterii de gen, vârstă, dizabilitate, origine etnică sau rasială, religie, convingeri sau orientare sexuală este ilegală.

Ce înseamnă egalitate de șanse la locul de muncă? Ea se referă la următoarele: la tratamentul egal în situaţia participării la un concurs pentru ocuparea unui post, la tratamentul egal la locul de muncă, la protecţia lucrătoarelor însărcinate şi a mamelor care alăptează şi la dreptul la concediu maternal şi paternal. 

Iată, mai jos, unul dintre miile de exemple de discriminare la locul de muncă. Numele femeii este schimbat, pentru a-i proteja identitatea. 

În anul 2017 există încă discriminare la locul de muncă pe criterii legate de gen.

Tratarea corectă a angajaților/angajatelor este un drept fundamental în Uniunea Europeană, iar discriminarea persoanelor pe criterii de gen, vârstă, dizabilitate, origine etnică sau rasială, religie, convingeri sau orientare sexuală este ilegală.

Ce înseamnă egalitate de șanse la locul de muncă? Ea se referă la următoarele: la tratamentul egal în situaţia participării la un concurs pentru ocuparea unui post, la tratamentul egal la locul de muncă, la protecţia lucrătoarelor însărcinate şi a mamelor care alăptează şi la dreptul la concediu maternal şi paternal. 

Iată, mai jos, unul dintre miile de exemple de discriminare la locul de muncă. Numele femeii este schimbat, pentru a-i proteja identitatea. 

Ne plângem de scăderea natalității în România, în timp ce unii angajatori se comportă cu angajatele care rămân însărcinate într-un mod deplorabil și fac tot posibilul să le transforme viața într-un iad atunci când decid să nască.

  • Citiți și editorialul Loredanei Voiculescu, pe tema declinului demografic al României: una dintre cele mai mari probleme ale României pe termen lung este scăderea demografică. Până în 2050, fără o schimbare a politicilor demografice, populația României va ajunge la 14,5 milioane de locuitori, după cum indică un raport al Organizației Națiunilor Unite (ONU). 

Cazul Andreei, o angajată a unei firme importante pe piață românească

Andreea, director general, dar având și atribuţii suplimentare de director comercial în cadrul firmei, a avut parte de o surpriză extrem de neplăcută din partea angajatorului la întoarcerea din concediul de creştere al copilului. A fost supusă unui tratament umilitor, injust, degradant şi discriminatoriu. De ce? Pentru că la noi totul e posibil.

„Vii la muncă acum sau nu mai vii deloc”

În perioada concediului de maternitate, i s-a propus să revină la serviciu mai repede, dar să rămână oficial în concediul plătit de stat. Un fel de win-win situation, dar mai degrabă concentrat pe câștigul firmei. Andreea a refuzat oferta. Copilul avea o problemă de sănătate, suferea de reflux gastroesofagian, trebuia să ia un tratament medicamentos care îl agita, iar Andreea era extrem de obosită în urma nopților nedormite, plus a deplasărilor constante la medic. Firma nu a înțeles toate aceste motive, iar în perioada concediului de creştere a copilului, până la împlinirea vârstei de 1 an, Andreea a fost chemată la sediul firmei şi i s-a comunicat verbal decizia de desfiinţare a posturilor de management şi preluarea responsabilităţilor de către colegi.

Mai direct, Andreei i s-a comunicat că trebuie să-și caute un alt loc de muncă pentru că „poziţia ta de director general a ieşit din schemă” şi pentru că oricum nu a făcut o treabă bună, nu s-a interesat de serviciu de când stă acasă cu copilul, cu toate că alte colege care au născut au mai lucrat şi de acasă. I s-a spus că: „Poate nu derapau aşa de rău lucrurile dacă tu nu ai fi avut un copil şi ai fi continuat să lucrezi”.

Andreea a întrebat dacă nu este loc şi pentru ea în noile structuri, răspunsul a fost unul negativ, dar la solicitarea ei de a i se comunica în scris desfiinţarea postului (potrivit legii) nu a primit niciun răspuns. Cu toată reorganizarea firmei, colegii Andreei și-au păstrat funcțiile avute în urma unor înțelegeri de comun acord cu angajatorul. Pentru Andreea nu s-au găsit soluții.

A scris nenumărate cereri în vederea revenirii din concediul de creștere a copilului, dar degeaba. A scris și ITM-ului, care i-a recomandat să se prezinte la serviciu totuși, chiar dacă angajatorul nu i-a comunicat niciun răspuns. Așa că Andreea s-a prezentat la serviciu şi i s-a eliberat, după multe insistenţe, adeverinţa necesară acordării stimulentului de inserţie şi decizia de reintegrare. Firma părea să cedeze în fața argumentelor legale.

Întoarcerea la locul de muncă. Începutul sfârșitului, sfatul angajatorului: Vei fi o paria în acest birou. Este foarte apăsător să fie aşa. Înţelegi? Deci nu poţi să îţi permiţi să faci lucrul ăsta. Că te îmbolnăveşti de cap. E păcat.

Încă din prima zi de serviciu, într-o discuţie avută cu reprezentanţii angajatorului despre revenirea sa la serviciu, Andreei i s-au pus în vedere următoarele aspecte: îi va fi afectată reputaţia („e păcat ca angajatorii tăi care au contribuit la evoluţia ta profesională să te vorbească de rău. Pentru că o astfel de atitudine să ştii că nu creează deloc simpatie”); nu va ieşi nimic bun din această situaţie: („N-o să ai nimic de câştigat, crede-mă, din tot acest tărăboi”), iar nemulțumita va avea de îndurat cele mai ostile condiţii de lucru posibile, în special din punct de vedere psihic („Nu te va agrea nimeni aici pentru că voi avea eu grijă de lucrul ăsta. O să fac o adunare generală cu toată compania şi o să spun: Andreea nu mai are niciun post aici, se-nverşunează să se războiască cu noi, o vom parca la biroul trei şi nimeni nu are voie să vorbească cu ea, pentru că nu sunteţi subordonaţii ei. Şi am încheiat aici subiectul. Vei fi o paria în acest birou. Este foarte apăsător să fie aşa. Înţelegi? Deci, nu poţi să îţi permiţi să faci lucrul ăsta. Că te îmbolnăveşti de cap. E păcat.”)

Pasul următor sau cum să ne jucăm cu mintea angajatului: Andreea a fost obligată să stea o perioadă de cinci luni într-o sală de şedinţă

Avocatul angajatorului i-a spus că va fi ţinută în companie doar pentru că aşa se ambiţionează ea, dar că va fi concediată prin desfiinţarea postului la momentul la care se vor fi împlinit 6 luni de la revenirea în firmă. Apoi s-au întâmplat următoarele: Andreea a devenit singura angajată care nu beneficia de telefon, laptop/computer, fiind obligată la revenirea în unitate să le predea. Era singura angajată căreia nu i se permitea să citească ceva, să scrie, fiindu-i permis doar să deseneze pe şerveţele, pe paharul de cafea sau pe bucăţi de hârtie. Nu i se permitea să deţină o agendă şi să vorbească la telefon, repetându-i-se constant că singura sa atribuţie este de a nu face nimic şi că va fi concediată imediat de legea o va permite. Andreei i s-a restricţionat accesul în reţea, la sistemul de pontaj, la sistemul de zile libere, la intranet etc. Era singura angajată căreia nu i se permitea să lucreze!

Drept urmare, a fost singura angajată a firmei care nu și-a primit avansul și lichidarea în luna august și septembrie 2015, fără să i se dea vreo explicaţie pentru aceasta. Pentru că se încăpățâna să rămână, Andreea a fost obligată să stea o perioadă de cinci luni într-o sală de şedinţă, deşi înaintea intrării în concediul de maternitate avea un birou ca toţi ceilalţi colegi. Pe durata celor cinci luni de la revenire în care a stat în sala de şedinţă, a fost obligată să ţină mereu uşa închisă, deşi în primele zile de la sosire nu a funcţionat aerul condiţionat şi a fost foarte cald, sala de şedinţe nefiind prevăzută cu ferestre. Apoi, după cele cinci luni în care a fost obligată să stea cu uşa închisă, Andreea a fost obligată să ţină uşa deschisă pe parcursul întregii zile, subliniindu-i-se că trebuie să stea cu uşa deschisă în permanenţă.

I s-a interzis să folosească telefonul personal în timpul serviciului.

Ce e de făcut în astfel de cazuri?

Una dintre cele mai eficiente soluții pe termen lung e sindicalizarea. Românii au idei preconcepute despre sindicate, deși în Franța, Germania, Anglia și alte țări dezvoltate din UE acestea vin exact în ajutorul angajaților, fiind de altfel un foarte bun instrument de negociere a drepturilor acestora în raport cu angajatorii. De aceea, Asociația Conect (Relații Industriale) în parteneriat cu Solidar Suisse, CNS Cartel Alfa şi CNSLR Frăţia, Federația Sindicatelor din Comerț și Federația Sindicatelor din Construcții de Mașini „Înfrățirea”, prin intermediul Programului de Cooperare Elvețiano-Român a demarat o campanile denumită Servici’ ușor.

Campania își propune să aducă la cunoștință angajaților din România că au mai multe drepturi decât, probabil, își închipuie și că își pot îmbunătăți condițiile de la job dacă se solidarizează în sindicate. Mulți dintre noi s-au obișnuit deja cu ideea că atunci când te angajezi la o firmă din România e de la sine înțeles că o să faci compromisuri: ore suplimentare, sarcini în afara fișei de post, ture de noapte apărute din senin, muncă de sărbători, lucru fără pauze civilizate, remunerație discreționară etc. Campania își propune să contribuie la formarea unor tineri maturi, care știu că puterea e la ei și că orice nedreptate resimțită poate fi soluționată pe calea implicării în activitatea sindicală și a dialogului social. Mai multe detalii despre campanie pe www.serviciusor.ro si pe www.relatii-industriale.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • articolul trateaza o situatie delicata dar nu am inteles finalul. era o reclama la acea organizie de sindicat? pentru ca intr-o astfel de situatie dusa spre hartuire exista varianta unui avocat care te poate ajuta sa dai firma in judecata si nicicum sa stai 6 luni da accepti astfel de magarii.
    Si da cunosc caz concret in companie multinationala in care CFO-ul a intrat in CIC si s-a intors fara nici un fel de discutii pe post iar persoana agajata temporar s-a intors la postul anterior. In alta situatie - manager HR- persoanei angajate temporar i s-a incheiat contractul de drept iar mamica s-a intors din nou fara probleme pe post iar in alta situatie i s-a propus alta pozitie pentru ca erau multumiti de rezultate. Comentariile pe care le-am citit sunt profund discriminatorii si pleaca din start de la premiza ca daca o femeie manager face o pauza de 1-2 ani pt cresterea copilului i se dezintegreza creierul si devine incompetenta??? Doamne fereste! Maxim
    devine mai eficienta pentru ca are mai multe prioritati de jonglat. Intr-o astfel de situatie cred ca cel mal bine se apeleaza la un avocat.
    • Like 2
  • Florin check icon
    Articolul e corect, dar doar in sensul in care natalitatea e descurajata prin astfel de atitudine. Atitudinea poate fi catalogata ca antisociala. In rest, de ostilitate ne lovim toti, si barbatii si femeile. Problema atitudinii fata de femei, care sunt fortate sa nu faca un copil sau sa vina mai repede din concediul de maternitate (prevazut de lege) trebuie reglementata si rezolvata de stat. Dar treaba asta vine nu din faptul ca femeile sunt discriminate neaparat pentru ca sunt femei, ci din faptul ca firma are niste costuri suplimentare, pe care e clar ca ar trebui sa si le asume, fara tratament ostil asupra femeii. Problema meritocratiei se rezolva prin educatie si spirit civic. Eu am o vorba : "nu esti binevenit, pleaca". Am pus-o in aplicare de vreo doua ori si mi-a folosit...
    • Like 3
  • dati numele companiei ca nimeni sa nu mai mearga sa se angajeze la ei...
    mi se pare corect ca toata lumea sa afle ce firma e aceea care trateaza oamenii asa
    • Like 5
    • @ Angela Cornall
      ...nu compania.....managerul ( mai bine zis....patronul......
      • Like 1
  • Nu pot să cred că în secolul acesta încă mai avem astfel de discuții. Este discriminare de gen fără echivoc. E genul de atitudine: dragă, cine te-a pus să te faci directoare? Taci și înghite. Nu-ți convine? La cratiță!
    Să citim și ce e cu discriminarea de gen: http://www.workplacefairness.org/sexual-gender-discrimination
    Să le luăm pe rînd.
    1. Drepturile nu sunt negociabile.
    2. Am observat că în România - patronii (scuze, dar sunt puțini manageri) au această mentalitate că-i fac angajatului un bine că-i dau un loc de muncă. Nu, nu funcționează așa. Angajatul lucrează pentru tine, iar tu produci/oferi bunuri sau servicii cu valoare adăugată care-ți aduc bani în firmă. Ah... că plătim impozite mari pe salarii etc. Nu e vina angajatului. Angajatul este remunerat pentru o muncă prestată. SRL-urile nu sunt societăți de binefacere. Multora așa le place să creadă, dar e fals.
    3. Manager sau femeie de serviciu – fiecare angajat are dreptul la concediul de maternitate/paternitate.
    4. Ai nouă luni la dispoziție să pregătești un om care să-ți țină locul pe perioada concediului. E o practică comună.
    5. Indemnizatia de maternitate este suportata integral de FNUASS. Aceasta este platita salariatei de catre angajator, care ulterior isi recupereaza banii de la Casa de Asigurari de Sanatate. Singura contributie pe care o plateste angajatorul este CAS-ul, calculata ca 10.5% din 741 de lei, raportat la numarul de zile lucratoare din luna pentru care se acorda indemnizatia (vezi si modelul de calcul al indemnizatiei de maternitate). (http://www.drepturile-gravidelor.ro/consiliere/cine-plateste-indemnizatia-de-maternitate)
    Asta ca să nu mai avem dubii și să vorbim aiurea că pe angajator îl costă mai mult. Ne mai informăm și noi.
    6. Dacă angajezi o altă persoană pe acest post, îi spui de la început că are un contract de X luni. Ce e neclar în: Ghiță/Georgeta, postul ăsta e disponibil pentru o perioadă de 12 luni.
    Suntem umiliți zilnic în România de autorități. Să ne mai simțim umiliți și șantajați de către angajatori doar pentru că ne dorim un copil, mi se pare efectiv că ne merităm țara. Tot ceea ce se obține printr-o astfel de atitudine este să determinați femeile să se teamă, să nu se simtă în siguranță și să urască compania pentru care lucrează. Ghiciți cam cât de productive vor mai fi? Da, așa mă gândeam și eu.
    Dacă în loc de Andreea, era vorba de Andrei. Aaa... Andrei nu și-ar fi laut niciodată concediu, pentru că e bărbat, nu?
    • Like 3
  • Trebuie sa dea compania in judecata, au mai jost cazuri si companiile au platit amenzi usturatoare pentru discriminare, hartuire la locul de munca, nerespectarea drepturilor omului. De exemplu, cazul "tocatorului de hartii" de la Assystem. Numai ca trebuie nu numai amendarea companiei ci si solicitarea de daune morale.
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult