„Vei fi o paria în acest birou. O să te îmbolnăvești de cap”. Andreea, angajata căreia firma i-a interzis să lucreze

În anul 2017 există încă discriminare la locul de muncă pe criterii legate de gen.

Tratarea corectă a angajaților/angajatelor este un drept fundamental în Uniunea Europeană, iar discriminarea persoanelor pe criterii de gen, vârstă, dizabilitate, origine etnică sau rasială, religie, convingeri sau orientare sexuală este ilegală.

Ce înseamnă egalitate de șanse la locul de muncă? Ea se referă la următoarele: la tratamentul egal în situaţia participării la un concurs pentru ocuparea unui post, la tratamentul egal la locul de muncă, la protecţia lucrătoarelor însărcinate şi a mamelor care alăptează şi la dreptul la concediu maternal şi paternal. 

Iată, mai jos, unul dintre miile de exemple de discriminare la locul de muncă. Numele femeii este schimbat, pentru a-i proteja identitatea. 

În anul 2017 există încă discriminare la locul de muncă pe criterii legate de gen.

Tratarea corectă a angajaților/angajatelor este un drept fundamental în Uniunea Europeană, iar discriminarea persoanelor pe criterii de gen, vârstă, dizabilitate, origine etnică sau rasială, religie, convingeri sau orientare sexuală este ilegală.

Ce înseamnă egalitate de șanse la locul de muncă? Ea se referă la următoarele: la tratamentul egal în situaţia participării la un concurs pentru ocuparea unui post, la tratamentul egal la locul de muncă, la protecţia lucrătoarelor însărcinate şi a mamelor care alăptează şi la dreptul la concediu maternal şi paternal. 

Iată, mai jos, unul dintre miile de exemple de discriminare la locul de muncă. Numele femeii este schimbat, pentru a-i proteja identitatea. 

Ne plângem de scăderea natalității în România, în timp ce unii angajatori se comportă cu angajatele care rămân însărcinate într-un mod deplorabil și fac tot posibilul să le transforme viața într-un iad atunci când decid să nască.

• Citiți și editorialul Loredanei Voiculescu, pe tema declinului demografic al României: una dintre cele mai mari probleme ale României pe termen lung este scăderea demografică. Până în 2050, fără o schimbare a politicilor demografice, populația României va ajunge la 14,5 milioane de locuitori, după cum indică un raport al Organizației Națiunilor Unite (ONU). 
  

Cazul Andreei, o angajată a unei firme importante pe piață românească

Andreea, director general, dar având și atribuţii suplimentare de director comercial în cadrul firmei, a avut parte de o surpriză extrem de neplăcută din partea angajatorului la întoarcerea din concediul de creştere al copilului. A fost supusă unui tratament umilitor, injust, degradant şi discriminatoriu. De ce? Pentru că la noi totul e posibil.

„Vii la muncă acum sau nu mai vii deloc”

În perioada concediului de maternitate, i s-a propus să revină la serviciu mai repede, dar să rămână oficial în concediul plătit de stat. Un fel de win-win situation, dar mai degrabă concentrat pe câștigul firmei. Andreea a refuzat oferta. Copilul avea o problemă de sănătate, suferea de reflux gastroesofagian, trebuia să ia un tratament medicamentos care îl agita, iar Andreea era extrem de obosită în urma nopților nedormite, plus a deplasărilor constante la medic. Firma nu a înțeles toate aceste motive, iar în perioada concediului de creştere a copilului, până la împlinirea vârstei de 1 an, Andreea a fost chemată la sediul firmei şi i s-a comunicat verbal decizia de desfiinţare a posturilor de management şi preluarea responsabilităţilor de către colegi.

Mai direct, Andreei i s-a comunicat că trebuie să-și caute un alt loc de muncă pentru că „poziţia ta de director general a ieşit din schemă” şi pentru că oricum nu a făcut o treabă bună, nu s-a interesat de serviciu de când stă acasă cu copilul, cu toate că alte colege care au născut au mai lucrat şi de acasă. I s-a spus că: „Poate nu derapau aşa de rău lucrurile dacă tu nu ai fi avut un copil şi ai fi continuat să lucrezi”.

Andreea a întrebat dacă nu este loc şi pentru ea în noile structuri, răspunsul a fost unul negativ, dar la solicitarea ei de a i se comunica în scris desfiinţarea postului (potrivit legii) nu a primit niciun răspuns. Cu toată reorganizarea firmei, colegii Andreei și-au păstrat funcțiile avute în urma unor înțelegeri de comun acord cu angajatorul. Pentru Andreea nu s-au găsit soluții.

A scris nenumărate cereri în vederea revenirii din concediul de creștere a copilului, dar degeaba. A scris și ITM-ului, care i-a recomandat să se prezinte la serviciu totuși, chiar dacă angajatorul nu i-a comunicat niciun răspuns. Așa că Andreea s-a prezentat la serviciu şi i s-a eliberat, după multe insistenţe, adeverinţa necesară acordării stimulentului de inserţie şi decizia de reintegrare. Firma părea să cedeze în fața argumentelor legale.

Întoarcerea la locul de muncă. Începutul sfârșitului, sfatul angajatorului: Vei fi o paria în acest birou. Este foarte apăsător să fie aşa. Înţelegi? Deci nu poţi să îţi permiţi să faci lucrul ăsta. Că te îmbolnăveşti de cap. E păcat.

Încă din prima zi de serviciu, într-o discuţie avută cu reprezentanţii angajatorului despre revenirea sa la serviciu, Andreei i s-au pus în vedere următoarele aspecte: îi va fi afectată reputaţia („e păcat ca angajatorii tăi care au contribuit la evoluţia ta profesională să te vorbească de rău. Pentru că o astfel de atitudine să ştii că nu creează deloc simpatie”); nu va ieşi nimic bun din această situaţie: („N-o să ai nimic de câştigat, crede-mă, din tot acest tărăboi”), iar nemulțumita va avea de îndurat cele mai ostile condiţii de lucru posibile, în special din punct de vedere psihic („Nu te va agrea nimeni aici pentru că voi avea eu grijă de lucrul ăsta. O să fac o adunare generală cu toată compania şi o să spun: Andreea nu mai are niciun post aici, se-nverşunează să se războiască cu noi, o vom parca la biroul trei şi nimeni nu are voie să vorbească cu ea, pentru că nu sunteţi subordonaţii ei. Şi am încheiat aici subiectul. Vei fi o paria în acest birou. Este foarte apăsător să fie aşa. Înţelegi? Deci, nu poţi să îţi permiţi să faci lucrul ăsta. Că te îmbolnăveşti de cap. E păcat.”)

Pasul următor sau cum să ne jucăm cu mintea angajatului: Andreea a fost obligată să stea o perioadă de cinci luni într-o sală de şedinţă

Avocatul angajatorului i-a spus că va fi ţinută în companie doar pentru că aşa se ambiţionează ea, dar că va fi concediată prin desfiinţarea postului la momentul la care se vor fi împlinit 6 luni de la revenirea în firmă. Apoi s-au întâmplat următoarele: Andreea a devenit singura angajată care nu beneficia de telefon, laptop/computer, fiind obligată la revenirea în unitate să le predea. Era singura angajată căreia nu i se permitea să citească ceva, să scrie, fiindu-i permis doar să deseneze pe şerveţele, pe paharul de cafea sau pe bucăţi de hârtie. Nu i se permitea să deţină o agendă şi să vorbească la telefon, repetându-i-se constant că singura sa atribuţie este de a nu face nimic şi că va fi concediată imediat de legea o va permite. Andreei i s-a restricţionat accesul în reţea, la sistemul de pontaj, la sistemul de zile libere, la intranet etc. Era singura angajată căreia nu i se permitea să lucreze!

Drept urmare, a fost singura angajată a firmei care nu și-a primit avansul și lichidarea în luna august și septembrie 2015, fără să i se dea vreo explicaţie pentru aceasta. Pentru că se încăpățâna să rămână, Andreea a fost obligată să stea o perioadă de cinci luni într-o sală de şedinţă, deşi înaintea intrării în concediul de maternitate avea un birou ca toţi ceilalţi colegi. Pe durata celor cinci luni de la revenire în care a stat în sala de şedinţă, a fost obligată să ţină mereu uşa închisă, deşi în primele zile de la sosire nu a funcţionat aerul condiţionat şi a fost foarte cald, sala de şedinţe nefiind prevăzută cu ferestre. Apoi, după cele cinci luni în care a fost obligată să stea cu uşa închisă, Andreea a fost obligată să ţină uşa deschisă pe parcursul întregii zile, subliniindu-i-se că trebuie să stea cu uşa deschisă în permanenţă.

I s-a interzis să folosească telefonul personal în timpul serviciului.

Ce e de făcut în astfel de cazuri?

Una dintre cele mai eficiente soluții pe termen lung e sindicalizarea. Românii au idei preconcepute despre sindicate, deși în Franța, Germania, Anglia și alte țări dezvoltate din UE acestea vin exact în ajutorul angajaților, fiind de altfel un foarte bun instrument de negociere a drepturilor acestora în raport cu angajatorii. De aceea, Asociația Conect (Relații Industriale) în parteneriat cu Solidar Suisse, CNS Cartel Alfa şi CNSLR Frăţia, Federația Sindicatelor din Comerț și Federația Sindicatelor din Construcții de Mașini „Înfrățirea”, prin intermediul Programului de Cooperare Elvețiano-Român a demarat o campanile denumită Servici’ ușor.

Campania își propune să aducă la cunoștință angajaților din România că au mai multe drepturi decât, probabil, își închipuie și că își pot îmbunătăți condițiile de la job dacă se solidarizează în sindicate. Mulți dintre noi s-au obișnuit deja cu ideea că atunci când te angajezi la o firmă din România e de la sine înțeles că o să faci compromisuri: ore suplimentare, sarcini în afara fișei de post, ture de noapte apărute din senin, muncă de sărbători, lucru fără pauze civilizate, remunerație discreționară etc. Campania își propune să contribuie la formarea unor tineri maturi, care știu că puterea e la ei și că orice nedreptate resimțită poate fi soluționată pe calea implicării în activitatea sindicală și a dialogului social. Mai multe detalii despre campanie pe www.serviciusor.ro si pe www.relatii-industriale.ro. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp