Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Poporul votează, judecătorii anulează? Ce înseamnă decizia Înaltei Curți a Angliei pentru Brexit

Pe 23 iunie, Regatul Unit decide, în urma unui referendum, să părăsească Uniunea Europeană. Referendumul, însă, are caracter consultativ, și este o anomalie într-o țară bazată pe suveranitate parlamentară înțeleasă în sens puternic. Noul prim ministru, Theresa May, anunță că va începe demersurile pentru părăsirea UE, prin declanșarea „articolului 50” din Tratatul de la Lisabona în primăvara anului viitor. Lira sterlină se prăbușește pentru scurt timp la cote nevăzute de 168 de ani. Pe 2 noiembrie, Înalta Curte de Justiție a Angliei decide că guvernul nu poate acționa unilateral, și are nevoie de aprobarea parlamentului pentru Brexit.

Amestecarea puterilor în stat

Pentru o țară care – în 1215! – cerea prin Magna Carta ca regele să renunțe la parte din puteri, idiosincraziile sistemului politic britanic pot fi surprinzătoare. Notabilă e absența unei constituții scrise, înțeleasă ca un singur document adoptat formal, eventual la o dată specifică, care a fost înlocuită în practică de legi și statute acumulate de-a lungul secolelor. Un etos adesea rezumat (de britanici) prin „muddling through”- adică, văzând-făcând. Decizia privind Brexitul, însă, relevă o zonă ambiguă, pentru care regulile nu sunt clare. Istoric, autoritatea monarhului a fost preluată de parlament, ale cărui decizii nu pot fi abrogate de către niciun alt organism. Odată cu aderarea la Comunitatea Europeană, însă, parlamentul decide în 1972 că legile europene se aplică și domestic. Iar asta e cheia de boltă a procesului actual.

Guvernul condus de Theresa May dorește să își folosească puterea executivă (așa-zisa „prerogativă regală”) pentru a declanșa articolul 50 în mod irevocabil. Dar asta implică anularea automată a drepturilor cetățenești garantate de UE (și care, deci, sunt garantate și de legile britanice). Iar o astfel de anulare a drepturilor, decide Înalta Curte, nu poate să se întâmple fără aprobarea parlamentului. În mod obișnuit, asemenea subtilități legale nu ar fi necesare – un guvern cu o majoritate în parlament (cazul de față al Partidului Conservator) are mai mult sau mai puțin autoritate nelimitată („o fuziune a puterilor”, cum o descria Walter Bagehot). Brexit-ul, însă, e un subiect polarizant și în interiorul partidelor – încât rezultatul unui vot parlamentar nu ar fi sigur.

Ce urmează?

Guvernul va contesta decizia în fața Curții Supreme în decembrie, insistând că Brexitul va fi declanșat până în martie anul viitor. O cronologie improbabilă, totuși, dată fiind unanimitatea deciziei Înaltei Curți, cât și termenii surprinzător de categorici în care a fost formulată. Într-un parlament în care în jur de 480 din cei 650 de membri ai Camerei Comunelor se declară pro-UE (cu o majoritate eurofilă și printre lorzi), situația ar părea clară – Brexitul se anulează. Însă – muddling through – e puțin probabil ca parlamentarii să își asume riscurile politice de a contrazice votul popular. Ca experiment mental, totuși: o situație în care parlamentul votează 51% anti-Brexit (același procent pro-Brexit în referendum) e o contradicție sau o expresie a idealului democratic?

Cum am petrecut sfârșitul UE

Mai degrabă, e de așteptat ca Parlamentul să insiste pentru o versiune „soft” a Brexit, în care mult-doritele restricții asupra imigrației vor fi sacrificate (sau relaxate) în favoarea unei forme de acces în piața comună. Mai există precedente în care guverne din Europa au ignorat rezultatele referendumurilor. Iar momentan lira sterlină a urcat la cote nemaivăzute de peste o lună. Însă, e bine să ne aducem aminte, piețele și casele de pariuri erau „liniștite” în noaptea de dinaintea referendumului (și sunt și în privința lui Trump).

Cvasi-unanimitatea comentatorilor politici nu e un barometru sigur în fața unei nemulțumiri populare în creștere față de clasa difuză, dar în mod cert nenulă a comentatorilor, experților și elitelor. Nu am nicio intenție de a susține fatalismul celor care deplâng „epoca post-adevăr” în care, zice-se că am trăi (prin comparație cu ce epocă mitică în care poporul era bine informat, iar liderii motivați de bune intenții și onestitate, mă întreb?). Remarc, doar, că votul pro-Brexit a fost surprinzător, iar posibilitatea unui Brexit „soft” datorită unei aparente „tehnicalități” legale – deși autonomia justiției britanice față de UE a fost parte din platforma campaniei Leave – fără îndoială va ascunde surprize. Când a fost numită prim-ministru, Theresa May a declarat, emfatic și tautologic, că „Brexit means Brexit”. Right now, no-one knows what that means.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • MihaiSt check icon
    Bre, nea Iancule, din materialul tau razbate un usor sentiment de ranchiuna amestecat cu satisfactia nataraului care vede cum situatia altora se inrautateste iar el incepe sa se simta bine in comparatie ei (vechea problema a caprei vecinului). Aici, in judetul UK, NIMENI nu accepta sa se treaca peste un vot care reprezinta vointa poporului. Aia care platim taxe la HM Revenue & Customs stim ca cei care au cerut votul in parlament sunt niste remoaners care isi vad interesele amenintate de iesirea din EU. Judecatorii au aprobat aceasta cerere pe motive pur legale, dar ... exista urmatoarele probleme: 1. Theresa May a anuntat clar ca "Brexit means Brexit" deci nu e cale de intoarcere. Ca atare, guvernul a facut deja apel la Curtea Suprema iar rezultatul poate fi o anulare a acestei decizii (deja reactia populara a fost imediata si fara echivoc iar cei 3 judecatori risca sa fie scalpati). 2. Chiar daca hotararea ramane, iar parlamentul (prin absurd) voteaza impotriva activarii Articolului 50, ramane varianta de dizolvare a parlamentului si alegerile anticipate. In acest caz, membrii de parlament care s-au opus activarii articolului 50 din circumscriptiile care au votat Brexit isi vor pierde locul in parlament fara doar si poate pentru ca au refuzat sa reprezinte vointa celor pe care i-au votat. Deci oricum ai lua-o, Brexit-ul va merge inainte. Ca lovitura de pedeapsa, scrie mata un material despre Gina Miller, "filantroapa" nascuta in Guyana care conduce grupul de initiativa care a cerut votul in parlament alaturi de firma de coafura Deir Dos Santos (spanioli stabiliti la Londra, sustinuti de 3 case de avocati dintre care una e formata tot din spanioli stabiliti la Londra, Mischon de Reya).
    • Like 0
    • @ MihaiSt
      Bre, nea Misu, din comentariul matale razbate un puternic sentiment de superioritate amestecat cu satisfactia omului care "stie".

      Mai incep o data, pe alt ton - ca de-aia le zice dezbaterilor alora "tip Oxford" si nu "tip Oravita". Nu inteleg "revelatia" legata de Dos Santos & co - exista interese puternice de afaceri in tabara pro-UE?! Evident ca sunt, si de aceea mi s-a parut exasperanta retorica catastrofala de pana la referendum: "Nu va masturbati, o sa orbiti!" (Remain); "O sa orbiti daca nu va masturbati!" (Leave).
      Or, tocmai pentru ca taxele mele sunt in joc - in aeroport in Gatwick ieri voiau sa imi vanda 1 euro pt 0.99 lire! - vreau sa vad o decizie pragmatica, negociata. Nu idei vagi despre "preluarea controlului' (boicotam Tesco daca ridica preturile cand scade lira!), nu Boris Johnson care ne zice ca 'we can have our cake and eat it'. Momentan, un Brexit "soft" pare sa ofere aceasta cale.

      Posibilitatile pe care le enumerati sunt reale, dar reactia populara - desi imediata, nu e fara echivoc. Cum ar putea fi, intr-o tara impartita aproape 50/50 asupra problemei? Desi, cand Daily Mail pune poze cu cei 3 judecatori in cauza si titlul "Dusmani ai poporului" pe prima pagina, poate trebuie sa ne pregatim de un altfel de Brexit - plecarea din Anglia.
      • Like 0
  • Probabil ca toata chestia asta se reduce la ceva banal, taxe vamale adica la bani ! Probabil ca multe multinationale din Europa si din Marea Britanie au facut presiuni asupra Inaltei Curtii si asupra Parlamentului britanic in legatura cu Brexitul.
    • Like 1
  • In loc sa va mirati cum ne-a fost anulat noua ILEGAL un referendum de suspendare (printr=o "erata" care a schimbat metoda de calcul DUPA referendum) va uitati la un referendum CONSULTATIV si la niste promisiuni verbale facute unor betivani si drogati , ca asta sunt o buna parte dintre britanici , restul sunt neinformati sau reactionari si nationalisti de moda veche ! Pot sa pariez ca vocea ratiunii va triumfa pana la urma si vor ramane !
    • Like 0
  • Apariția Teresei May la conducerea guvernului britanic nu mi-a spus mare lucru până nu i-am văzut discursul ținut în Birmingham și pot spune că mi-a produs aceeași repulsie pe care mi-o produce un...Ponta să zicem.
    Văd că nimeni nu mai suflă o vorbă despre artizanii rezultatului favorabil Brexit, un Farage și Johnson care s-au dat efectiv la fund imediat după omologarea rezultatelor scrutinului. Nimeni nu se întreabă de ce și nimeni nu pare preocupat de reacția a doi oportuniști care au luptat cu disperare să își propulseze cariera politică devenită anemică și în impas și tocmai când au obținut o victorie fantastică pentru ei au preferat să facă stânga-mprejur!
    • Like 1
    • @ Romulus Roman
      check icon
      Boris e ministru de externe, cum s-a dat la fund? Adică da, e cumva la fundul diplomației europene. :)
      • Like 0
    • @ Romulus Roman
      Pai, ce ar fi de spus despre BoJo si Nigel Farage? Aruncati-va tara in aer, cine nu si-o mai prinde e un fraier? La refrenul final al cantarii s-ar putea adauga si Jeremy Corbyn, care voia sa activeze articolul 50 a doua zi dupa referendum.
      • Like 0
  • Hm, ar fi demn de amintit faptul ca in legea britanica, referendumul are un rol consultativ, adica fara obligativitatea legala a respectarii rezultatului.
    • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      În ce document OFICIAL ai citit tu asta ???
      • Like 0
    • @ Romulus Roman
      Peste tot, inclusiv in Daily Mail care scrie: 'Desi referendumul este consultativ 'de jure', el a fost transformat in obligatie de facto de faptul ca parlamentul l-a permis, si de faptul ca politicienii au promis ca o sa ii respecte rezultatul.' Site-ul nu permite link-uri, dar cititi toti comentatorii de dreapta de pe 3 Nov. pana astazi (Richard Littlejohn, Katie Hopkins, et all) care de obicei nu au treaba cu faptele. Nici macar ei nu spun ca este legally binding (acest statut nu exista in legea engleza, spre deosebire de cea elvetiana, de exemplu), ci ca AR TREBUI sa fie.
      • Like 1
    • @ Romulus Roman
      Uite, scrie Daily Mail:
      "Legal experts point out that the referendum is not legally binding – meaning MPs could in theory ignore it, no matter how politically difficult. [...]
      But last night Bernard Jenkin, the Tory pro-Leave MP, said the referendum was clear-cut. [nu legally binding, nm]. No one has a mandate from the voters [adevarat, dar nu are treaba cu obligativitatea rezultatului] to keep us in the single market, and the same applies to free movement,’ he said."

      Mai departe, Wikipedia zice asa: "There are two types of referendum that have been held by the UK Government, pre-legislative (held before proposed legislation is passed) and post-legislative (held after legislation is passed). To date the previous three UK-wide referendums in 1975, 2011 and 2016 were all post-legislative. Referendums are *not legally binding*, so legally the Government can ignore the results; for example, even if the result of a pre-legislative referendum were a majority of "No" for a proposed law, Parliament could pass it anyway, because parliament is sovereign."

      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      check icon
      Care lege? Este adevărat că britanicii nu par a ști ce să facă acuma cu acest rezultat. Se pare într-adevăr că nu se așteptau să iasă 52~48 % pro Brexit, se așteptau să fie cumva invers. Așa păreau inițial sondajele, cu ceva luni înainte de referendum. Așa e cînd sari și nu studiezi un pic problemele și nu știi că orice sondaj de opinie poate avea o marjă de eroare. În cazul de față, nu atît marja de eroare a fost mare (sondajele au fost făcute profesionist), ci (inițial) numărul mare de persoane indecise ori de non-repondenți la sondaje care, una peste alta, indicau un procent peste 10 %. Asta e mult în cazul unui referendum/vot strîns, care oscilează cu 1-2 procente în jurul lui 50%. Cu 2 săptămîni înainte de referendum, era destul de clar că avem circa 2 % peste jumate în favoarea Brexit. Cei care spun că a fost o surpriză spun prostii. Așa e cînd te joci de-a democrația și te plictisești că n-a mai fost război în Europa de 70 de ani, pe unii îi apucă blazarea, vor ceva palpitant. Acuma au.
      • Like 0
    • @ Romulus Roman
      Referendumurile din Regatul Unit sunt extrem de rare, prin tradiție, datorită principiului suveranității parlamentare si a reprezentarii cetatenesti de la nivel de comunitate pana la parlament. trebuie amintit ca intrarea/iesirea in/din ue se poate face la nivel de comunitate (sat/comuna/oras/municipiu). cel mai aproape geografic de romania este elvetia si acolo puteti intalnii la intrarea in localitati placa care indica apartenenta acesteia la ue :). Dumneavostra doriti sa facem referire la "Political Parties, Elections and Referendums Act 2000" (http://www.legislation.gov.uk), unde se stipuleaza ca : Legal Referendumurile reprezinta consultari din punct de vedere juridic. Tehnic referendumurile sunt pre-legislative sau post-legislative. Parlamentul le poate trece cu vederea, pentru că parlamentul este suveran, la randul sau, din punct de vedere juridic, Guvernului poate ignora rezultatele. sistemul politic uk permite, accepta si intelege ca poporul poate schimba prin vot Guvernul (executiv) in masura in care doreste o noua directie in politica (acesta este motivul plecarii lui nigel farage) de aplicatie a legislatiei in vigoare, dar Parlamentul (legislativul) este garantorul principiilor de baza care guverneaza tara, uniunea, imperiul manifestandu-se legislativ si in consecinta poate face ultima formulare intr-un domeniu. evident ca exista posibilitatea rasturanarii sistemului politic prin revolutie populara si astfel natia face ultima formulare intr-un domeniu. intelegerea sistemului politico-economico-teritorial al carui conducator este Queen of the United Kingdom and the other Commonwealth realms Elizabeth II trebuie sa porneasca de la nivelul legislatei care guverneaza satele si sa urce pana la nivelul Commonwealth-ului si posesiunilor coroanei. este o poveste lunga de 1000 de ani :) despre care puteti afla ceva citind inscripia (Aranybulla) de pe piatra comemorativa (emlékmű) de langa orasul Székesfehérvár, Hungary, care comemoreaza colectia de legi din anul 1222, semnate la Runymede de regele Andrew II. legislatie de ultima ora in anii 1200, inspirata de Magna Carta Libertatum acceptata de King John of England la 1215. Andrew II dorea sa fie rege peste United Kingdom of Hungary, o copie a United Kingdom of England, inspirata de povestile cavalerii cruciati care traversau campia panonica. in principiu cu totii urmau conceptele politice orale care populau lumea normanda dupa invazia insulelor britanice in 1066.
      • Like 0
  • Cand scriam articolul de mai jos (si inca unul, la scurt timp), eram luat peste picior: http://adevarul.ro/international/europa/adio-brexit-nu-intamplaplus-efectele-pozitive-1_578177545ab6550cb8b65415/index.html
    • Like 0
    • @ Adrian Munteanu
      Ma rog, hyperlinkurile nu merg aici, in esenta spuneam, prin iulie, ca nu va exista niciun Brexit, tocmai pentru ca Parlmentul nu doreste acest lucru, si bine face...
      • Like 0
    • @ Adrian Munteanu
      Ba o sa se intample, si va spun si de ce - daca guvernul pierde apelul la Curtea Suprema, Conservatorii pot sa ceara alegeri anticipate, in care vor sterge pe jos cu Laburistii lui Corbyn. Chiar daca PLP-ul va avea o campanie electorala buna, si bazata puternic pe Remain (o pozitie pe care Corbyn nu a reusit sa o sustina cu mai mult de un sfert de gura la referendum in sine), e greu de imaginat ca un partid Laburist care atarna la 27-30% din preferinta de vot, cu un leader al carui nivel de incredere in cadrul publicului larg este cel mai scazut din istoria recenta a partidului, va reusi sa obtina o majoritate Remain in Parlament.

      Acelasi lucru poate fi spus despre Liberal Democratii lui Tim Farron, care sunt toti Remain, care au fost decimati in parlament la alegerile trecute, si nu au castigat nici macar un by-election de atunci. In sistemul First Past the Post, nici nu prea au cum; putin probabil sa isi creasca prezenta in Parlament.

      SNP-ul are deja tot ce poate avea (adica toata Scotia). In Anglia si Tara Galilor nu se va vota pentru ei, si singurul lucru care se poate intampla pentru Nicola Sturgeon & Co este ca vor mai lua niste fotolii de la PLP - din Remain, in Remain, nici un castig.

      Apoi, cei din tabara Remain a conservatorilor - printre care si Theresa May - au facut deja pasul inapoi, si nu pot sa revina la pozitia anterioara referendumului. In plus, referendumul nu avea o miza pesonala petru MPs, alegerile generale insa, da. Foarte putini curajosi se vor ivi care sa voteze altceva decat Brexit means Brexit, luand o alta pozitie publica decat aceea a unui partid care conduce zdrobitor in sondaje.

      Ar mai ramane, deci, speranta in Camera Lorzilor, insa nu stiu daca ati urmarit isteria generalizata a tabloidelor (Sun, Telegraph, Daily Mail, Daily Express) in ultimele trei zile, in care, practic, judecatorii Inaltei Curti au fost transformati in tinte de tir. Nu stiu daca in Lords, unde majoritatea pentru Remain era deja fragila exista o pofta nebuna de a fi tarat prin noroi; de asemenea, dat fiind faptul ca Brexit ar trebui sa treaca prin ambele camere, un Commons care voteaza pentru si Lords care voteaza impotriva ar declansa nu numai un scandal monstru, dar si o criza constitutionala fara precedent in ultimii cincizeci de ani.

      Ce cred insa ca se poate intampla este faptul ca fortarea unei discutii serioase a ce inseamna, de fapt, Brexit, in parlament, va dilua mult pozitiile, uhm, din categoria Ministrii Brexit Spun Lucruri Traznite (Liam Fox si David Davies sunt ba hilari, ba de-a dreptul ciudati). Poate ca va fi un Brexit in name only...Dar, cu siguranta, se va intampla.
      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Plecati de la o premisa gresita, aceea ca Tory doresc iesirea...doar o parte o doresc...deci nu tine rationamentul...
      • Like 1
    • @ Adrian Munteanu
      Nu, dimpotriva - spun numai ca cei care nu o doresc nu vor mai avea acelasi curaj sa se exprime, data fiind pozitia doamnei May. Ganditi-va numai la faptul ca doar un singur MP Tory a iesit din linie ca sa salute rezultatul de la Inalta Curte.
      • Like 0
    • @ Maria Zamfir
      Dacă tu compari scena politică din UK cu cea din România...m-am lămurit pe ce îți fondezi punctişorul de vedere .
      • Like 0
    • @ Romulus Roman
      Cred ca raspundeti altcuiva, sugerez lui Catalin Ionut Dimache, care scrie: Încep să semene din ce în ce mai mult cu românii, britanicii ăștia! :)) Eu nu am mentionat nici asemanari, nici deosebiri intre cele doua sisteme.
      • Like 0
  • Nu ar trebui să surprindă pe nimeni atitudinea autorităților britanice. Însăși aderarea UK la UE a avut loc mai târziu și mult mai greoi decât a celorlalte state occidentale.
    ***********
    Ca să mai adaug o ciudățenie proprie englezilor, "House of Lords" este în același timp Curtea Supremă de Justiție și camera superioară a Parlamentului...
    ***********
    În ciuda faptului că Lege fundamentală a UK este de fapt o colecție de acte disparate, totuși se s-a dovedit a fi cea mai respectată lege fundamentală din Europa.
    *********
    Ca fapt divers, nu e prima dată când Perfidul Albion reacționează încet: incriminarea penală a violului între soți a avut loc abia în anul 1991.
    ********
    Votul din UK arată ceea ce intuiam de multă vreme: democrația directă funcționează foarte bine doar în cazurile în care corpul elector are o minimă educație politică-juridică-economică.
    ***********
    Concluzie: nu ar fi nicio surpriză ca Parlamentul englez să invalideze rezultatul referendumului consultativ și să dispună prin Lege rămânerea în U.E.
    • Like 1
  • check icon
    Brexit poate fi analizat din multe unghiuri. Unul este din perspectiva aventurierului David Cameron care, după succesul cu referendumul privind independența Scoției, s-a avîntat în alt referendum, avînd rolul principal de a-și întări puterea. Altă perspectivă ar fi că principalii actori politici ar fi evaluat că ieșirea din U.E. ar avea efecte benefice pe termen lung [?!]. Strict juridic, problema este complicată din mai multe unghiuri și ea. Un prim aspect este clivajul regional semnificativ: Scoția (62%), Londra metropolitană (59%) și Irlanda de Nord (55%) au optat pentru U.E. Diferența de 2 %, luată global, este și ea problematică, deoarece multe informații aruncate pe piață, să spun așa, mai ales de UKIP, erau pur și simplu false. Sau, mai clar spus, „noi mințim ca să ieșim”. Dna May ar vrea, dacă pricep eu bine, dacă e să iasă din U.E., un fel de situație de tip „nu sîntem de iure membri ai U.E., dar dorim să avem aceleași avantaje ca și cum am fi”. Cam așa negociase Cameron: „rămînem membri ai U.E.. dar dorim un statul special, deoarece sîntem o țară specială”. De acord, U.K. nu este echivalabilă, ca putere de negociere, cu Estonia, România ori Ungaria. Mai departe, cred că știu eu mai bine ce trebuie făcut.
    • Like 0
    • @
      Cred că tu nu ai reușit să deslușeşti încă înțelesul formulării "hard Brexit", ori aici e cheia opoziției puternice la ce vrea să facă May.
      • Like 0
    • @ Romulus Roman
      Cred ca daca dvs. stiti ce vrea sa faca May, ar trebui sa informati si publicul din Marea Britanie. Ar fi un mare scoop editorial, pentru ca nimeni altcineva, in afara de dvs. stie ce vrea sa faca guvernul Marii Britanii din Brexit.
      • Like 0
  • george check icon
    Nu redactam NEW-YORK.
    Imi cer scuze.Se va citi "nu redactam NIU-YORK".
    • Like 0
  • george check icon
    E adevarat ca nu e gresit susi.In limba romana se scrie cum se aude.Trebuie auzit si scris corect.Dar tot atat de adevarat e ca daca stii cum se scrie corect in limba respectiva scrii asa cum scriu proprietarii cuvantului.Cine a spus si s-a incetatenit asta, ca se scrie ca la mama lui, nu a avut in vedere caracterele asiatice, sau altele altfel decat cele latine.
    Ca urmare stim NEW-YORK, citim niu-iorc, dar nu redactam NEW-YORK.
    Altfel stau lucrurile in Rusia unde se pronunta vasington, se scrie cu caractere slave vasington.Nu s-ar putea intercala caractere latine.(sunt exceptii in tratate docte unde se scrie citatul in limba de origine).
    Mai sunt exceptii cand nu exista sunetul in limba respectiva cu corespondent scris.De ex.tot la rusi nu exista ge sau gi si se spune je ji.
    Asa ca nu se poate incrima ca acest baiat de sala a scris susi in loc de sushi.Ca de fapt japonezii nu scriu sushi, ci au semnele lor.Sushi nu e decat o transcriere a ceeace a inteles utilizatorul ca poate exprima mai bine sunetele de origine.
    Nu sunt prof.de romana, dar imi dau si eu cu parerea.Zic.
    • Like 0


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult