Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Poveste (în care mă fac) de râs

soarece

Foto: Panthermedia / Profimedia

După ce am scris povestea despre vaccin, cineva mi-a pus o întrebare, în care își exprima nelămurirea. Zicea că vaccinul antitetanos și antirabic sunt administrate după ce te tai sau te înțepi cu ceva ruginit sau după ce ești mușcat de un câine, deci teoria mea cu apărarea cetății înainte de a intra în contact cu agentul patogen - dușmanul - nu este valabilă.

A trebuit să explic iar și să demonstrez că e același principiu de apărare. O fac și pentru dvs, aici.

Și un vaccin și altul se administrează și preventiv în copilărie, dar nu dau imunitate pe viață. Turbarea sau rabia e provocată de un virus la fel ca SARS-CoV-2, iar tetanosul de o bacterie. 

Deci ești mușcat de un animal, calci într-un cui sau te tai într-o tablă ruginită. Știm că imediat trebuie să fugim la dispensar pentru vaccin, care trebuie făcut cât mai repede. De ce? E o cursă contracronometru. Chiar dacă ai intrat în contact cu virusul, el are o perioadă de incubație - un timp până se înmulțește, ajunge în sânge și provoacă boala - și oamenii de știință știu asta. Doctorii îți administrează vaccinul, cu virusul inofensiv, imediat după o posibilă infectare direct în sânge, iar corpul omenesc dă alarma și imediat începe să se apere fabricând anticorpi, acei soldați minusculi cu rol de apărare. Când se termină perioada de incubare, corpul e deja pregătit de apărare. Anihilează toți virușii sau bacteriile...

Așa cum știți și cred că ați auzit de cazuri rare de oameni, ce au murit de turbare sau tetanos, pentru că nu au făcut vaccinul sau l-au făcut prea târziu. Au mers la dispensar, după ce au apărut semnele bolii, bacteriile sau virușii deja invadaseră corpul și vaccinul nu a mai putut ajuta la nimic. Nu are rost să explic că moartea și de tetanos și de rabie este cumplită.

...

După ce am dat explicațiile despre vaccin, m-am dus în grădină să adun alte resturi vegetale și strujenii de porumb. Bătea un vânt ce îți săruta rapid pielea, după ce trecea prin toate hainele, dar mi-am propus să îl ignor. Am adunat cu furca mai întâi buruienile cosite și le-am dus la grămada de gunoi din dosul șurei. Am încercat să fac la fel și cu mănunchiurile de strujeni rămase grămezi din loc în loc pe ogor, dar nefiind legați, cădeau din furcă. Am început să îi car cu brațul. Mă aplecam, îi înconjuram bine cu brațele, îi strângeam la piept și îi duceam de-a târâita până la grămada de gunoi. Mai aveam două mănunchiuri și terminam. Aveam praf în ochi, în nas și pe haine. Tot de haine îmi atârnau bucăți de pănuși de la îmbrățișatul strâns al snopilor. Voiam să termin și să vin în casă să mă spăl. M-am aplecat spre penultimul snop. L-am strâns tare la piept. Dau să mă îndrept de șale, cu el în brațe, când am simțit ceva moale, cald și viu că mi s-a strecurat pe deschizătura de la gât a bluzei și curgea iute și fierbinte spre pieptul meu. Țip, arunc strujenii cu viteza luminii și încep a mă dezbrăca cu aceeași viteză, în timp ce simțeam cum creatura îmi umblă prin sân. Era undeva pe aproape de... de... Sare bluza tip pelerină, închisă doar cu un nasture în față, direct peste strujenii aruncați. Scot pe cap și arunc și următoarea bluză. Dacă era un concurs de viteză la dezbrăcat îl câștigam sigur! Creatura s-a încâlcit în sutienul meu și am crezut că o prind acolo, dar a evadat și o simțeam coborând pe pielea mea transpirată mai tare de frică, decât de efort. Dau să arunc și tricoul. Nu mai judecam prea bine. Cred că mi-aș fi aruncat toate hainele de pe mine și rămâneam în grădină aproape în costumul Evei, de ar fi zis vecinii că am înnebunit de la vaccin, dacă nu mă ajuta soarta sau elasticul de la pantaloni. Doamne, nici nu știi cine în viața asta te poate salva de la o mare rușine! Aveam maioul și tricoul băgate în pantaloni. Creatura a ajuns în partea de jos până la elastic, se simțea prinsă într-o cursă și s-a oprit. Or, elasticul meu i-a spus: Pe aici nu se trece! 

Voia să se culcușească acolo, că a simțit căldură. A găsit un loc mai bun și mai cald decât în grămada de strujeni și și-o fi zis că acolo își va petrece iarna. Smulg hainele din elasticul pantalonilor și creatura - mică, cenușie - cade la pământ și o ia la fugă. O privesc cu furie și nu știu, dacă să râd sau să plâng. Îmi culeg hainele aruncate pe strujeni și dau să mă îmbrac, dar nu prea am curaj. Deși era frig de dârdâiam, mai întâi le-am scuturat și le-am cercetat bine, să nu fie prin ele vreo altă creatură. M-am îmbrăcat, în timp ce aruncam ochii prin grădinile vecinilor să văd dacă m-a zărit cineva că am făcut striptease și să îi explic că nu e ceea ce a crezut și văzut, ci e altceva, dar nu era nimeni. Mulțumesc lui Dumnezeu! 

Am început să car cu furca. Era greu, cădeau pe jos, dar m-am jurat că nu mai strâng în brațe în viața mea snopi de strujeni; adevărul e că eu nu prea am noroc la strâns în brațe. Nu mai riscam să întind mâinile. Că și în viață, după ce te arzi, ești precaut...

...

Dacă îți intră un șoricel în sân te aperi și îl alungi. La fel trebuie să faci și dacă îți intră un virus în corp...

Vă rog, vaccinați-vă, dragi români, ca să trecem împreună prin asta și apoi vă voi mai spune povești, în care mă fac de râs... Următoarea poveste va fi despre o rușine mare, ce am tras-o la biserică, când mi-a spus o femeie râzând, că m-a auzit cântând prin curte, în timp ce îngrijeam florile de pe gang la grajd.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult