Foto: Marcel Ciolacu Facebook
Clasa politică din România a tratat mediul privat ca pe o turmă de oi… când la munte, când la vale, așa, ca la transhumanță. Necunoscători de carte în general și de economie în mod special, conducătorii turmei nu înțeleg că pentru un mediu economic prolific, oamenii de afaceri au nevoie, în primul rând, de stabilitate.
Acum, domnul Ciolacu, pregătindu-se să devină premier la rotativă, a luat la răvășit Codul Fiscal. Cu bune intenții sau nu, e greu de spus, dar, necunoscător de carte fiind, nu face altceva decât să bulverseze mediul de afaceri, care este, din păcate, antrenat la astfel de reacții, aceasta fiind și una dintre explicațiile care țin de performanța economică slabă a României. Ne aflam la coada clasamentului UE, pentru că firmele de la noi, în loc să se concentreze pe strategii de creștere, consumă energie doar ca să pareze mișcările neinspirate ale conducătorilor de turme.
Revenind la „domnul Marcel”, auzim că pregătește o impozitare cu 1% din venit a marilor companii. A auzit dumnealui, probabil la o șezătoare de partid, că multinaționalele astea fac export de profit. Și atunci ce și-a spus liderul social democrat, hai să luăm și noi repede până nu se dă tot.
Pentru cei mai puțini cunoscători de economie, lucrurile stau cam așa… imaginați-vă un pom roditor, verde si frumos. La fel își imaginează și „domnul Marcel”, numai că la un moment dat cineva îi șoptește că pomul ăla frumos are o ciupercă periculoasă care-i va afecta producția. Neștiutor de pomicultură, ce-și spune în sinea lui, hai să tăiem tot pomul, că e pericol mare.
Altfel spus liderul PSD a auzit ca sunt companii care își exportă profitul vlăguind bugetul țării prin necotizare. Dar, în loc să taie creanga afectată de ciuperca cea rea, el se apucă să taie tot pomul, dă cu barda în el. Numai că în economie nu se acționează cu barda, ci aș îndrăzni să spun că se taie, acolo unde este cazul, cu bisturiul, se fac reglaje fine. Problema e că medicii mediului privat, angajații ANAF-ului, mulți, nu toți, au ajuns acolo prin diferite combinații și, prin urmare, nu știu nici măcar să țină un bilanț contabil în mână, darămite să-l mai și citească.
Dar isprăvile nu se termină aici. Pentru că nu sunt bani și nici strategii vizionare de dezvoltare economică, ar fi cazul să trecem la japcă. Scuzat să-mi fie limbajul, dar încerc să mă fac înțeles (și) conducătorilor de turme. Impozitul pe dividende e prea mic în România… mai ales dacă îl comparăm cu Germania, spune „dom’ Marcel”. Păi dacă stau strâmb, mă chinui să judec drept. De ce nu comparăm și pensile speciale cu cele din Germania, sau numărul de km de autostrăzi pe cap de oaie furajată dacă tot suntem la capitolul comparații. De ce nu comparăm numărul de parlamentari, de ce nu comparăm nivelul de trai, de ce nu comparăm predictibilitatea fiscală, de ce nu comparăm ajutoarele de stat acordate în vremuri grele mediului privat german, de ce nu comparăm excedentele bugetare de le ei cu deficitele veșnice de la noi… aș putea să umplu pagini multe cu toate aceste sugestii de comparații, dar oare va înțelege cineva ceva în țara asta?
Sincer să fiu, nu cred…
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.