Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Profesorul Mircea Dumitru: „Ministrul Educației nu stăpânește bine limba română. Dacă ar fi student al Universității din București, nu cred că ar putea face față exigențelor”

Valentin Popa - Foto Octav Ganea

Foto: Inquam Photos/Octav Ganea

Ministrul Educației, Valentin Popa, a dovedit în intervențiile sale publice că nu stăpânește bine limba română, iar dacă ar fi student astăzi nu ar face față exigențelor unei universități bine cotate din România, este de părere Mircea Dumitru, rectorul Universității din București. 

„Dl. profesor Popa vorbește cu foarte multe regionalisme. Am ascultat înregistrări făcute din alocuțiuni publice și care nu erau foarte bine construite din punct de vedere sintactic sau logic. Nu stăpânește bine limba română. Vorbește mai bine decât premierul, l-am auzit vorbind în alte împrejurări. Ca student  al Universității din București, mai ales dacă vorbim de științe umaniste, nu cred că ar putea face față exigențelor”, a spus Mircea Dumitru în emisiunea „În fața ta” de la Digi24. 

Felul în care se exprimă un demnitar este o chestiune de substanță, nu doar de imagine, iar desemnarea unui om într-o funcție publică ar trebui să țină seama și de acest aspect, chiar dacă el nu va putea fi evaluat printr-un test formal.

Ce ar putea să conducă la crearea unei clase politice mai bune ar fi creșterea nivelului de educație, spune Mircea Dumitru. Ar trebui însă să fie limitat dreptul la vot de un nivel minim de educație?

„Nu pot să susțin așa ceva. Am destul de multe argumente care vin din zona filosofiei politice, a științelor politice. Aș susține ca toți politicienii să investească mai mult în educație, să ridice nivelul de înțelegere a problemelor publice și toți cetățenii cu drept de vot să inteleagă în ce fel trebuie să își exprime acest drept și de ce e important să fie activi și conștenți”, a răspuns rectorul Universității din București.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult