Foto Inquam Photos / Octav Ganea
Poluarea în București și marile orașe ale României este subiect pe cât de vechi, pe atât de grav.
El a fost tratat marginal nu pentru că pe cetățeni nu-i interesează ce respiră, ci pentru că pe lista priorităților agendei publice, temele care s-au lăbărțat la televiziuni și în feed-ul de Facebook au fost altele.
Fosta majoritate PSD-ALDE a fost prea ocupată să ne țină cu sufletul la gura prin OUG 13, înființarea Secției Speciale, asaltul asupra Justiției, procesul lui Liviu Dragnea, bătaia încasată de manifestanți români de la Jandarmeria Română în 10 august, referendumul pentru justiție, referendumul împotriva cuplurilor de același sex, alegerile europarlamentare, alegerile prezidențiale, căderea guvernelor, schimbarea miniștrilor ca pe șosete, schimbarea ambasadei din Israel, Viorica Dăncilă și inepțiile debitate la fiecare apariție, spitalele mizerabile, rezultatele dezastru la testele PISA.
Ajunsă în sfârșit subiect de discuție în toate mediile, de la politicieni până la părinții îngrijorați de aerul pe care-l trag în piept copiii, poluarea din Capitală este negată cu vehemență de primăriță.
Gabriela Firea face ceea ce PSD ne-a învățat de trei decenii și nu mă surprinde deloc. L-a luat pe NU în brațe și neagă evidența: problema nu există dacă așa decide partidul și șefii săi. Urmează apoi prostirea pe față și în masă: e o conspirație, respirăm aer ca-n pădure, stațiile private nu sunt omologate, s-au trezit diverși vânzători de țară că măsoară nivelul de noxe cu aifonul, ministrul X vrea să fugărească investitorii, politicianul Y este iresponsabil pentru că bagă panică în oameni.
Păstrând proporțiile dezastrului, Gabriela Firea face cam ceea ce au făcut decidenții sovietici după Cernobîl. Mai întâi ascund, apoi recunosc, dar numai pe un sfert și minimizează consecințele. Când toată lumea îi zice că e neagră, ea spune că e albă.
Primărița Capitalei ar fi surprins cu adevărat pe toată lumea dacă și-ar fi asumat total faptul că orașul e foarte poluat. Mai întâi hai să transparentizăm (montăm stații de măsurare în fiecare intersecție și oferim acces neîngrădit tuturor), apoi analizăm public datele, fără obișnuitele mânării, apoi ne punem la masă toți - primărie, consiliu general, specialiști, ministerul mediului, ONG-uri, copiem soluțiile de afară, facem planul de atac și-l implementăm cu perioade simple, clare, termene și responsabili.
Prostirea pe față și în masă exersată de primărița generală, cei care o înconjoară și diverși inși puși să ne explice despre cât nu este poluat Bucureștiul nu purifică aerul. Iar celor care parcă ați înclina să o credeți pe Gabriela Firea vă spun că nu trebuie decât să vă folosiți puțin creierul pentru a judeca, ochii și nasul pentru a simți.
Vă place cum arată autoturismul dimineața, când ieșiți din casă? Stratul acela gros de mizerie se duce și în plămânii voștri. Sau celor care nu aveți mașină (ca mine), vă place praful care vă intră în fiecare zi în casă?
Ați văzut vreodată cum arată șantierele Bucureștiului? Nori imenși de praf, gălăgie, miros de motorină arsă, urlete, cartoane, peturi de bere aruncate, pahare de la cafea.
Aveți blocul reabilitat termic sau un imobil din apropiere care este în lucru? I-ați văzut vreodată pe cei care lucrează interesați să o facă în liniște, în curățenie, cu cât mai puțin praf? Iată câteva imagini de la un astfel de bloc, lăsat peste iarnă într-o mizerie greu de descris: bucăți de tencuială căzute, straturi de praf, resturi de pânză, celofan, fragmente de poliester atârnând prin copaci, ambalaje din plastic lăsate amintire pe spațiul verde, semn al trecerii muncitorilor cu ziua pe acolo.
Zero intenție de a polua cât mai puțin, zero interes pentru o minimă curățenie. Imaginea dezolantă a modului infect în care se lucrează pe majoritatea șantierelor patriei.
În Sectorul 3, la o lucrare publică de pe Bulevardul Decebal, e demn de apreciere ritmul de lucru intens care a permis redeschiderea circulației la suprafață după câteva luni de infern. Parcarea subterană are, probabil, la fundație, de la pet-uri până la caserole cu mâncare și doze de suc.
Și încă o imagine care în iarna aceasta nu s-a văzut pe străzi și trotuare. Vă place cum arată mormanele acelea de zapada cu aspect de zgură, de un gri-maroniu uleios?
Particulele acestea sunt în aerul pe care-l tragem toți în plămâni, nu le vedem, dar în contrast cu zăpadă albă ies în evidență.
Calitatea aerului în București este o chestiune de sănătate publică extrem de importantă, iar orice încercare de a ascunde poluarea e un act de iresponsabilitate rudă cu o condamnarea la moarte lentă, ambalată în cuvinte alese.
De fiecare dată când văd pe stradă o persoană care livrează mancare pe bicicletă mă întreb dacă va răspunde cineva, cândva pentru ce se întâmplă cu plămânii acestor oameni.
Altfel, dreptate are și primărița în felul ei, în modul cel mai practic: Dacă nu vă place în București, plecați din București!
(Dar luați-vă și copiii, pentru că orașul e calamitat).
Pe de altă parte, salvarea Bucureștiului este și responsabilitatea voastră. Votați la locale, dacă această echipă v-a demonstrat că nu redă orașul cetățenilor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In numele "modernismului si eficientei".....
https://www.airvisual.com/world-most-polluted-cities?continent=59af92ac3e70001c1bd78e52&country=zk4LhMNzkk6ky46az&state=&page=1&perPage=50&cities=
In Dr Taberei se pun borduri una peste alta, pe inalt si pe lat, de la brau si din rostogolire. Se scot bordurile puse la devierile de trafic care au durat 6 luni si se pun altele noi, pe noua deviere. Tarii cat mai multe borduri, pare a fi deviza.
Acum baietii aia ce sa faca? Sa ramana cu vilele neterminate ca nu si.au facut afaceri sustenabile !?
Fara discutie ca institutiile statului trebuie sa isi faca treaba si sa controleze mai mult, sa indrume si cand trebuie, sa pedepseasca sau sa recompenseze prin taxe reduse comportamentele bune.
Dar in acelasi timp trebuie sa intelegem ca nu primaria sau primariile polueaza sau fac in general mizerie, ci noi toti ceilalti si firmele la care lucram. Prin urmare si noi avem o responsabilitate nu numai organele statutului. Principiul balcanic ca eu platesc, prin urmare mi se rupe si celalalt trebuie sa curete dupa mine nu prea mai tine. Iar daca tot te compari cu tarile in Vestul Europei, uita de asa ceva.
Referitor la gunoiul lasat in urma santierelor, au aparut din senin? Acel proprietar de firma si angajatii firmelor de constructii nu se gandesc ca asa se polueaza? Daca noi trebuie sa facem totul numai daca cineva ne urmareste si ne "arde" unde o sa ajungem? Un "controlor" la fiecare locuitor? Daca da, ce inseamna acest lucru despre noi ca persoane si ca natie. Chiar atat de jos am ajuns si suntem atat de ipocriti sa avem pretentii?
Este un lant al slabiciunilor cu siguranta si toate sunt legate. Statul are o responsabilitiate de a rupe acest lant al slabiciunilor, dar si noi trebuie sa contribuim. In Vestul Europei nu s-a facut numai pentru ca s-au dat amenzi ci si pentru oamenii au vrut sa traiasca mai bine.
P.S. Ne plangem ca nu se iau masuri si ca amenzile sunt mici, dar noi ca persoane si firme suntem de acord sa platim amenzi uriase pentru poluare si mizerie si sa nu comentam ca statul este rau si corupt si ca noi suntem saraci ca vai de noi? Sau suntem de acord ca la a doua sau a treia abatere o firma sa iti piarda autorizatia de functionare?!
O mare grijă a politrucilor mincinoși și profitori este aceea că ”problemele” sunt mediatizate, adică ajung la urechile multor cetățeni, mai mult sau mai puțin dependenți de informațiile trunchiate ale studiourilor furnizoare de informații repetitive.
Într-o complicitate dăunătoare, și în ultimii 30 de ani, instituțiile și-a făcut aleatoriu treaba, facultativ și disprețuitor față de lege și cetățean. Chiar dacă, declarativ, nimeni nu este mai presus de lege, legea nu a fost aplicată corect și unitar, ajungându-se la generalizarea intervențiilor ilegale, infracționale, în favoarea protipendadei vremelnice.
Dacă un singur procuror ar fi corect și independent, așa cum ar fi legal, numărul abuzurilor politrucilor și al prelungirilor acestora s-ar diminua vizibil. În fapt, cei care trebuie să aplice legea și-au primit salariile și pensiile indiferent de valorile pe care le ”apără”, iar societatea și încrederea în instituții scade, prăbușindu-se..,.