Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Putin cel Groaznic și tradiția tiranilor de la Est: Pot rușii să trăiască fără dictatorul lor?

Oprichniki, pictură de Nikolai Nevrev

Oprichniki, pictură de Nikolai Nevrev

La ce vă gândiți când auziți de „poliție politică”? La Securitatea din România, la Gestapo-ul nazist, la KGB-ul sovietic? Ultimul este activ și în prezent, întruchipat de Vladimir Putin (fost agent KGB) și de noul serviciu de informații rusesc, FSB.

Totalitarismul pe care-l vedem acționând tot mai brutal la Moscova, arestările, asasinatele sub forma unor morți misterioase și otrăvirile în interiorul, dar și în afara Rusiei în ultimii 30 de ani ne arată că FSB este doar un acronim nou, o rebranduire a KGB-ului.

Poate poporul rus să existe liber, fără o poliție politică, fără tiranie și represiune? Răspunsul optimist, pe care l-ar da poate și numeroși cetățeni ruși, ar fi „da”, însă istoria rusească parcă se încăpățânează în a distruge speranțele oamenilor. Nu știu alt stat care să se poată „mândri” cu faptul că a avut poliție politică în secolul al XVI-lea, deci cu aproape 400 de ani înainte să existe marii arhitecți ai totalitarismului, precum Lenin, Stalin sau Hitler. Ivan al IV-lea, cunoscut după porecla „cel Groaznic” și-a înființat propria gardă personală, parte din ea cu rol de poliție secretă, ce avea să masacreze zeci de mii de ruși în decursul existenței sale. Denumiți „oprichniki” (după regiunea țării controlată exclusiv de țar, „oprichnina”), membrii acestui ordin erau călăreți îmbrăcați în negru, despre care se spune că purtau capete de câine la gâtul cailor, aveau reguli stricte, propriul jurământ și se aflau mai presus de legea statului rus. Brutalitatea acestui ordin a atins cote atât de mari, încât după ce a fost dizolvat – tot de Ivan cel Groaznic –, a fost interzisă pronunțarea numelui lui în Rusia. 

Evident că am condensat zeci de pagini de istorie într-un singur paragraf, însă am încercat să evidențiez un trecut de care poporul rus pare că nu poate scăpa nici astăzi, în al treilea deceniu al secolului XXI. În afară de eforturile câtorva lideri (Petru cel Mare și Mihail Gorbaciov de exemplu) de a integra statul rus în lumea occidentală, civilizată din Europa, istoria Rusiei înseamnă conducători autoritari, chiar tiranici, înseamnă controlul complet deținut de stat, înseamnă opresarea poporului rus, înseamnă poliție politică cu sute de ani înainte ca acest termen să fi fost măcar inventat. Până și filosoful Jean-Jacques Rousseau a zis în „Contractul social” că inițiativele de democratizare ale Rusiei de atunci au fost făcute prea devreme, înaintea „desăvârșirii” spiritului rusesc; nu îmi este clar ce înțelege Rousseau prin „spirit rusesc”, dar oare astăzi acesta este, în sfârșit, desăvârșit?

Circa 10.000 de persoane au fost arestate pentru că au protestat în Rusia împotriva invaziei Ucrainei, cuvântul „război” nu poate fi folosit pentru a descrie această „operațiune specială”, iar presa independentă și platformele de social media sunt de asemenea interzise. Înseamnă evenimentele din prezent sfârșitul tiraniei exercitate de la Kremlin de secole, sau o manifestare firească (scuzați-mi adjectivul cinic) a ceea ce poate însemna dictatura unui singur om în Rusia? Nimeni nu se poate hazarda într-o predicție, astfel încât doar timpul ne va arăta cine va câștiga în final: sărăcia, inflația, furia acumulată și potențiala distrugere a statului rus, sau această verigă neagră a ADN-ului rușilor, care se complace în tiranie și este incapabilă de a îmbrățișa libertatea.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Liberty check icon
    tu confunzi democratia cu autocratia...
    e clar ca te-ai format la Stefan Gheorghiu
    • Like 0
  • In ciuda unor productii, artistice in special, rusii sunt un popor salbatic, primitiv, cu accese tiranice. Tehnologia este toata de furat, in special de la nemti, dupa cel de al doi-lea razboi mondial. Poate ca nu intreg poporul,dar, o buna parte din el da, in special stalin si putin sunt rezultati din randul poporului, crescuti in traditiile si obiceiurile acestui nean de migratori. Indiferent ca sunt rusi neaosi, georgieni sau de alta etnie toti sunt urmasii hoardelor de slavi, combinati cu alte ramuri etnice, ajunsi aici, (in europa) din strafundurile aspre le asiei. Acesti navalitori, de cum au ajuns au si inceput expansiunea in toate directiile. Au reusit, prin brutalitatea caracteristica sa subjuge neanuri din vecinatate. Au devenit o spaima, ceea ce sunt si azi pentru intreaga lume civilizata. Se vede clar din ceea ce face putin, din pretentiile dictatoriale pe care le are si din atitudinea umila a celeilalte parti a lumii. Va reprezenta un pericol imens pentru omenire daca putin rezista si-si face poftele ca mai apoi sa intre in cardasie cu alt pericol asiatic china. Un conflict cu aceste doua rase, inrudite, va duce la intoarcerea in epoca de piatra pentru eventualii supravietuitori.
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult