Foto: Guliver Getty Images
Make Romania great again. Măreția românească a fost întotdeauna un paravan pentru loseri, visători sau cutre bătrâne. La trecutu-ți mare, mare viitor este doar un vis romantic. N-am avut niciodată un trecut mare. Am mai avut și ghinion, dar în general am avut mult noroc. Mândri că suntem români, patrioți în Europa, România merită mai mult - toată această retorică dulceagă face trimitere la măreția pierdută a românilor, fără a putea identifica exact perioada noastră de aur pe care trebuie să o regăsim. Deși, dacă mă uit în jur, îmi dau seama că, pentru mulți nostalgici, Epoca de Aur este evident numai una…
Așadar, great again este, în cazul României, o mângâiere condescendentă a complexelor noastre de inferioritate. Cinstit ar fi să recunoaștem unde suntem ca să știm ce trebuie să facem.
Make Romania a country again ar fi un bun punct de pornire. Ne e din ce în ce mai greu să recunoaștem România drept o țară, țara noastră. Vorbim din ce în ce mai des de țara lor, din care aproape 5 milioane dintre noi au reușit să fugă. Ne uităm stupefiați cum statul s-a diluat până la dispariție, iar locul lui a fost luat de statul paralel al rețelelor de interlopi care fac legea, conectate la rețelele politice și la Poliție. Vedem cum infrastructura critică necesară supraviețuirii societății e făcută ciur: spitalele sunt infectate, școlile cad, drumurile se scufundă. Statul de drept, care este singura garanție a viitorului unei națiuni, a fost înlocuit cu statul „pilelor, amantelor și nepoatelor”, după cum constată acum însuși ministrul Transporturilor.
În aceste condiții, Putin nu are de ce să-și trimită tancurile și rachetele spre România, așa cum văd că amenință din nou. Partidul Comunist și regimul Dragnea i-au făcut cadou o țară fără anticorpi care i se predă singură. Corupția a făcut statul atât de vulnerabil, încât Putin ne poate îmbolnăvi cu un singur strănut.
Iar Rusia nici nu mai trebuie să recurgă la armamentul greu din dotare. O vedem și la case mai mari și mai lacome. La casa Merkel, de pildă. Strategia Moscovei este „dezbină și fărâmițează”. În ultimii ani, interesele rusești au produs o Europă mai dezbinată ca niciodată, care crapă din toate încheieturile. Nord Stream 2, proiectul strategic de transport de gaze din Marea Baltică, dinspre Rusia spre Germania, carotează întreaga Europă de Est. La Washington, se spune că Germania „s-a predat fără un singur foc”. Președintele Trump consideră Germania „prizoniera Rusiei”. Democrații și republicanii deopotrivă sunt pe aceeași lungime de undă: „conducta lui Putin” pune Germaniei „ștreangul la gât”. Nu doar securitatea Germaniei e afectată, ci și securitatea întregii Europe.
Dacă Putin duce Europa cu găzărelul, China o cumpără la metru. Strategia Chinei este înlocuirea modelului economic occidental cu modelul chinezesc. Într-o Europă fărâmițată de ruși, chinezii vin cu reconstrucția: promit autostrăzi, centrale nucleare, aeroporturi, porturi etc. Au banii, au forța de muncă și mai ales au viziunea.
Acordul semnat la Casa Albă între România și Statele Unite reașază lucrurile la punctul din 2016, înainte ca țara să fie capturată de Liviu Dragnea și deturnată de la drumul ei euroatlantic. Mențiunile directe sau printre rânduri la Nord Stream 2 și la Huawei raliază din nou România intereselor de securitate americane, intereselor NATO și UE, după o perioadă în care Dragnea, Vâlcov și Dăncilă căutau „investitori” din Est care să le finanțeze proiectul lor de țară. Acordul face ca România să renunțe la afacerile netransparente cu Rusia și cu China, atât de populare în regimul PSD, și să revină la matcă.
Stat de drept, luptă anticorupție, stabilitate fiscală, predictibilitate pentru investitori, instituții în beneficiul cetățenilor - în asta constă măreția unei țări. Dar nimic nu se poate face fără voința suverană a cetățenilor, exprimată prin vot.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Din pacate, cei care au mai ramas in tara, din incapatanare, din frica de nou sau necunoscut, din speranta ca poate, pana la urma, va fi bine, si care observa obiectiv tot ce se intampla in tara, impotriva ei, sunt dezbinati, izolati, trasi pe linie moarta, inoculandu-le sentimentul ca nu pot face nimic pentru a opri distrugerea. TOTAL GRESIT! Impreuna putem! Trebuie doar sa vrem sa fim impreuna!
Din pacate, cei care au mai ramas in tara, din incapatanare, din frica de nou sau necunoscut, din speranta ca poate, pana la urma, va fi bine, si care observa obiectiv tot ce se intampla in tara, impotriva ei, sunt dezbinati, izolati, trasi pe linie moarta, inoculandu-le sentimentul ca nu pot face nimic pentru a opri distrugerea. TOTAL GRESIT! Impreuna putem! Trebuie doar sa vrem sa fim impreuna!
Deci după părerea mea, daca Europa vrea sa scape de Rusia și gazul ei, pot investi masiv in eoliene în România și Turcia.
Articolul îl găsiți pe site-ul universitatii Sussex din Marea Britanie.
Avem gaz metan care se exploatează de mai bine de un secol, la fel ca și petrolul , dar nu mai avem specialiști și infrastructură de prospectare, forare și extracție, inclusiv un sistem de a finanța așa ceva. De aceea, cerem sprijin logistic și capital mde la China, SUA, Rusia sau mai știu eu ce țări. Ce s-a întâmplat cu tradiția? S-a întâmplat că ne hulim istoria, și mai ales cea economică. Am avut ceva “great”, ce ar putea deveni “great again”. Istoria nu înseamnă numai bătăliile lui Mircea, Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazu, cu perioadele de glorie și decădere pe care în încercarea de demitizare le diminuăm importanța și le banalizăm într-o stupidă ignoranță. Istoria înseamnă și istoria exploatărilor aurifere, sau carbonifere, a celor de gaz și petrol a uzinelor Reșița sau Hunedoara, a fabricilor de vagoane din Arad, a uzinelor metalurgice de la Câmpia Turzii, apărute din nimic, fabricarea de locomotive, inovarea agrară, sistemele de credit din trecut. Despre toate acestea nu mai citește nimeni, nu mai scrie apoape nimeni. Din păcate au rămas istorie de mai bine de trei decenii, poate de jumătate de veac, de când comunismul și-a arogat toate meritele istorie românești. Acum preaslăvim IT-ul. Foarte bine! Dar unde este acesta în contextul mondial? Unde este cercetarea din IT românesc în context global? Și mai întreb un singur lucru: Unde este IT-ul comparativ cu industria românească la capitolul productivitate? E bine de cercetat! Iar dacă tot există hai să-l dezvoltăm prin cercetare ca să-i oferim un viitor "great"!
Dar stați, că nu e tot! Bechtel a mai cerut statului penalizări pentru întârzieri de plată: încă 2 milioane de euro pe kilometru. Şi își va primi banii? Cu siguranță! Pentru că contractul semnat de Adrian Năstase şi Miron Mitrea (fost ministru al Transporturilor în 2003) este beton. Beton în favoarea lui Bechtel, nu a României.
Contractul în sine „s-a pierdut”, chiar înainte de desecretizare, a anunțat fostul ministru al Marilor Proiecte, Dan Şova.
Deci în final, România s-a ales cu o autostradă de 52 de kilometri, care a costat 27 de milioane de euro pe kilometru. Cât a intrat în buzunarul lui Năstase şi al partidului? Cel puțin 20 de milioane de euro pe kilometru: adică peste 1 miliard de euro. Restul, 300 de milioane s-au dus la Bechtel: că oricum era dublu faţă de prețul pieței.
Bulgaria, cu toată „mafia” ei vestită, nu plătește decât...2-3 milioane de euro pe kilometru. De 10 ori mai puțin.
<Sursa: CPP>