Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Puține lucruri mi se par mai dezagreabile decât gândirea pozitivă. Despre optimismul tragic ca modalitate de contrabalansare a pozitivității toxice

Think positive

Foto: Profimedia Images

Puține lucruri găsesc mai dezagreabile decât gândirea pozitivă și ce vine la pachet cu ea. Inițial cred că m-a deranjat pentru că părea ca o forțare a individualității personale de a se încadra în anumite norme și apoi pentru că am descoperit cât de multa substanță exista dincolo de gândirea pozitivă.

De curând, pe 13 septembrie, a fost sărbătorită neoficial ziua mondială a gândirii pozitive, ocazie cu am scris un articol despre optimismul tragic ca modalitate de contrabalansare a pozitivității toxice.

Dificultatea de a sta în prezența unor emoții neplăcute, a unor gânduri sau amintiri dificile sau de a face față unor situații dificile de viață poate să creeze un mecanism de apărare în care să mă forțez să văd partea pozitiva în orice situație, binele din orice rău și să cred că de fapt suferința nu există și că întotdeauna tot răul e spre bine. Dar asta nu este decât o formă de negare a realității și implicit a suferinței inerente în viață. 

Termenul de „optimism tragic" îi aparține lui Viktor Frankl și are mai degrabă legătură cu nevoia de a da un sens experiențelor și de a crea un sens și în mijlocul suferinței, dar nu de a o înfrumuseța și cosmetiza doar de dragul de a o face mai suportabilă.

Capacitatea de a face fața situațiilor dificile și de a crește ca urmare a acestora vine din a le accepta așa cum sunt și de a învață să facem față la ceea ce ele ne aduc.

O altă idee de luat în seamă este distincția dintre recunoștința ca emoție și recunoștința ca proces. „Miezul spiritual al recunoștinței este esențial dacă este să vedem recunoștința că fiind mai mult decât o unealtă narcisică de dezvoltare personală. O greșeală comună este să vedem recunoștința ca fiind folositoare în mod egoist, ceva care să mă ajute să îmi apreciez viața mea și binecuvântările mele, în ciuda suferinței celorlalți". Asta a fost pentru mine o idee la care a meritat să poposesc și să reflectez.

Recunoștința, ca proces, își are rostul ca unealtă de dezvoltare personală atât timp cât ne este folositoare să răspundem afirmativ la afirmații de genul: Sunt recunoscător că am ceva pentru care să trăiesc chiar dacă viață a fost foarte grea pentru mine; Sunt recunoscător pentru viața mea chiar și atunci când sufăr; Sunt recunoscător pentru oamenii din viața mea chiar daca mi-au provocat suferință; Spun mulțumesc la finalul fiecărei zile, chiar dacă nimic nu a mers așa cum mi-aș fi dorit.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Și uite-așa ne mutăm din postmodernism în plin metamodernism...
    • Like 0
  • Si totusi, si acest optimis exagerat ajuta. Prin mintea omului trec mii de ganduri zilnic, daca ne fortam si incurajam sa fie cat mai multe ganduri pozitive, in timp mintea se moduleaza si ramane tot mai mult loc pt cele pozitive si ne lasam mai rar coplesiti de cele negative.
    Fac voluntariat la spital unde sunt copii adusi in ultimul stadiu. Am cunoscut o mamica ucrainianca cu puiul bolnav rau ce medicii din Cernauti, Iasi si Cluj au spus ca nu mai au ce face, sotul tanar ce nu poate parasi Ucraina din motive de razboi, si celalalt copil ramas in Ucraina la bunici, ea ramasa fara munca si fara sanse sa aiba de munca prea curand cu razboiul, cu bani imprumutati de la rude si prieteni sa ajunga la spital in strainatate cu copilasul. Tot ce isi repeta e ca va fi mai bine, ca se vor rezolva, ca va veni o minune. Realmente e tot ce mai putea - sa spere ca va fi tot mai bine. Cine poate sa o convinga ca e momentul sa fie recunoscatoare pt.... pt ce?
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult