Curiosul cult al dacomaniei care-i câștigă pe românii ignoranți și mândri. Scriitorul Radu Oltean: „Cu cât știi mai puțin, cu atât poți să brodezi mai mult”

„Cum citim timpul?” Pe una din filele cărții „Geții lui Burebista și lumea lor”, apărută la Humanitas, frumos ilustrată și scrisă de Radu Oltean, răspunsul pune vremurile pe care nu le-am cunoscut în ordinea lor naturală, care nu lasă loc de fantasme. „De pildă, între primele regate ale tracilor și cucerirea romană a Daciei sunt mai bine de 500 de ani! Coiful de aur cu care apare Decebal în unele filme istorice este de atunci, de pe vremea primilor regi traci. Cum ar fi ca istoricii viitorului să povestească despre cum trăiau românii în 2021 aducând informații scrise în vremea lui Mihai Viteazul?! 

De aceea trebuie să fim atenți cu epocile, căci lucrurile se schimbau de la un secol la altul, chiar dacă mai lent decât azi”. Într-o țară în care cetățenii care cred că primii oameni au trăit pe vremea dinozaurilor reprezintă un procent ridicat și nu sunt puțini cei care susțin că dacii i-au ajutat pe egipteni să construiască piramidele, să pui timpul în matca curgerii lui este un act necesar. Pentru că să amesteci erele are efecte mai grave decât simpla necunoaștere. 

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

O confuzie utilă în discursul naționalist

„Pentru mulți oameni, linia timpului e greu de înțeles. Istoria e percepută așa cum percep copiii trecutul: că sunt 100 de ani, 1.000 de ani sau 10.000 de ani, e demult. Așa că le e foarte ușor să amestece un artefact vechi de 1.500 de ani, cu unul de 2.000 și cu unul de 2.500. Această confuzie e foarte utilă în discursul naționalist. E foarte bună în discursul de unitate și continuitate - strămoșii noștri au trăit la fel întotdeauna, au avut întotdeauna aur, argint, cetăți de piatră și au fost dârji. Astfel, și citatul lui Herodot, despre geții cei mai viteji și drepți dintre traci, a fost aplicat și dacilor din vremea lui Decebal. La fel cum coiful de aur din vremea prinților traci era aplicat lui Decebal, iar lupta de neatârnare din vremea lui Decebal era dusă în vremea lui Dromihete”, explică Radu Oltean.

Confuzia este terenul fertil din care se nasc mistificările numai bune de exploatat în diferitele ideologii naționaliste. Ea face posibilă apariția unei pancarte precum „Zamolxis - învățătorul Europei” la un protest sfârșit cu forțarea intrării în curtea Parlamentului. Lui Radu Oltean îi plac lucrurile limpezi, care pot fi susținute cu date, dovezi arheologice, izvoare istorice, hărți și documente.

Ilustrator pasionat de istorie și de reconstituire istorică, Radu Oltean documentează vreme îndelungată fiecare fragment de epocă pe care îl desenează și fiecare perioadă pe care o pune în scenă. El este cel care a ilustrat cărțile pentru copii publicate de Neagu Djuvara la Humanitas: „Cum s-a născut poporul român”, „Mircea cel Bătrân și luptele cu turcii”, și „De la Vlad Țepeș la Dracula Vampirul”. A scris despre cetăți, castele și fortificații românești și are în pregătire acum un volum despre Tudor Vladimirescu.

Autorul povestește că, atunci când a desenat orașe medievale românești, a consultat hărți și înscrisuri vechi, a fotografiat clădire cu clădire și a comparat vechile descrieri cu imaginile din satelit de astăzi. „Adun foarte mult timp material înainte să mă apuc de o carte. Nu mi s-a întâmplat niciodată să mă hotărăsc să fac ceva și să caut în 10 cărți și două arhive și să găsesc material. Ani de zile, când dau peste materiale iconografice, texte sau cărți, le pun deoparte, le adun, le înregistrez și când am adunat suficient material atunci dau drumul proiectului. Pentru cartea cu geții am strâns material vreme de aproximativ 10 ani. Îmi formasem în linii mari ideea a ceea ce fac, vizitasem foarte multe muzee din Bulgaria, din Grecia și din România. Fusesem pe șantiere arheologice, am câțiva prieteni buni arheologi care au deja o viziune mult mai modernă și mai ancorată în arheologia contemporană europeană. Dincolo de izvoarele istorice și dovezile arheologice, am studiat viața rurală din Balcani din zilele noastre, viața păstorilor nomazi din Asia Centrală, pentru că mediul de viață influențează foarte mult comportamentul oamenilor. Eu am scris, de pildă, despre sciți, care erau niște nomazi de origine iraniană și am vrut să le înțeleg modul de trai, aspectul fizic, felul în care călăreau”, povestește scriitorul. 

Artefactele tracice și crima organizată din Bulgaria

Cartea despre geții lui Burebista reprezintă un ghid în lumea veche, alcătuit din imagini captivante, hărți care descriu Europa și Asia de acum câteva mii de ani și fraze ca tușele unui tablou. Radu Oltean scrie nu doar despre geți, ci și despre grecii care își făcuseră colonii la Marea Neagră, despre pirații iliri și sciții cei teribili, despre perșii cei de neoprit, despre tracii cei mulți, războinici și divizați, despre celții care ajung până în Transilvania. În ilustrații apar învingători și învinși, cai și călăreți, coifuri, armuri și arme, case și cetăți, monede de trebuință celor vii și podoabe pentru cei morți. 

La una dintre pagini este o reprodusă o mască funerară din aur, descoperită într-un mormânt regal tracic din Bulgaria - unul dintre cele mai impresionante descoperite recent. Iar lângă ea, o poveste care vorbește despre lumea noastră: „În haosul de după 1989, grupurile de crimă organizată din Bulgaria începuseră să distrugă tumulii cu excavatorul și buldozerul, în căutare de obiecte prețioase, pe care să le vândă pe piața neagră. Pentru a salva ce se mai putea, arheologii bulgari au întreprins campanii de săpături în mare grabă. Ca să ajungă la camerele funerare înainte braconierilor, au folosit și metode controversate, săpând tumulii cu utilaje grele. Este un capitol din arheologia tracică demn de un film de aventuri”, scrie Radu Oltean.

„Toți sunt popoare primordiale. Toți i-au învățat pe egipteni să construiască piramidele, dar pe urmă s-au retras fiecare în țara lor. Toți au nemulțumirea că nu li se recunoaște valoarea culturală și contribuția la istoria umanității, deoarece există o ocultă, aceeași, se pare, care ne chinuie și pe noi, și pe georgieni, și pe macedoneni, și pe albanezi”

„E un întreg cult al dacomaniei, un cult naționalist”

Am vrut să aflăm de la el cum a ajuns o bucată importantă de istorie să semene în România nu cu un film de aventuri, ci cu un film fantasy, în care geții și dacii să capete puteri aproape supranaturale.

„E un întreg cult al dacomaniei, un cult naționalist. Toate creează o stare… Sunt niște idei locomotivă, care au fost preluate și din naționalismul comunist, care, de fapt, sunt utile în discursul autohtonist. Noi suntem dacii. Întotdeauna când se vorbește despre daci se folosește persoana I plural - ai noștri versus străinii. Toate mitologiile naționaliste românești se referă la dreptul istoric asupra teritoriilor noastre, care are legătură cu un război ideologic mai vechi cu ungurii, dar și cu alții. Iar dacii au fost foarte utili în această construcție”, crede Radu Oltean. Astfel de mitologii naționaliste sunt prezente și la alte popoare mici, spune scriitorul.

Mai multe popoare din est au „nemulțumirea că nu li se recunoaște contribuția la istoria umanității, deoarece există o ocultă, aceeași, se pare, care ne chinuie și pe noi, și pe georgieni, și pe macedoneni, și pe albanezi”.

„Mișcări cu miză politică și naționalistă există în țările mici din est. Începând cu Ungaria și terminând cu Georgia, nu există țară să nu aibă niște mitologii din astea care sunt uneori de-a dreptul susținute de stat. În cartea „Dacopatia românească și alte rătăciri românești”, Dan Alexe discută destul de detaliat diversele mitologii naționaliste cu privire la strămoși, prezente din Albania până în Macedonia, care sunt susținute de politica oficială. Au niște laitmotivuri, aceleași, care se repetă. Toți sunt popoare primordiale. Toți i-au învățat pe egipteni să construiască piramidele, dar pe urmă s-au retras fiecare în țara lor. Toți au nemulțumirea că nu li se recunoaște valoarea culturală și contribuția la istoria umanității, deoarece există o ocultă, aceeași, se pare, care ne chinuie și pe noi, și pe georgieni, și pe macedoneni, și pe albanezi. Și tot timpul se ascund lucrurile astea pentru că „nu se dorește””, spune Radu Oltean.

„Deși continuitate biologică există, cultural sunt discontinuități foarte mari”

Primii care apar în izvoarelele istorice sunt geții de la sud de Dunăre, de către istoricul și politicianul grec Tucidide (cca. 460-395), geții de la nord de Dunăre fiind menționați mai târziu. „Mi-am dat seama că nu au ocupat același teritoriu permanent și nu cum se sugera în mitologia națională întreg teritoriul României. De exemplu, urmărind așezările care au fost cercetate, în epoca veche, triburile nord-dunărene tracice trăiau în câteva nuclee, niște concentrări. În Moldova noastră și în Basarabia, există câteva nuclee mari de fortificații și așezări, dar, în schimb, în zonele de stepă nu există, pentru că prin zonele de stepă treceau sciții. În Oltenia, există niște nuclee de fortificații, la fel în Muntenia. Dar nu era o locuire compactă și permanentă.

Deși continuitate biologică există, cultural sunt discontinuități foarte mari. Adică de la un veac la altul, schimbările culturale sunt profunde. Oamenii ăia, deși avea aceiași strămoși, devin în timp altceva, la fiecare câteva generații, din cauza influențelor exterioare. Au fost mișcări masive de populație care puteau să dea peste cap modul de viață al multor comunități”, explică scriitorul.

Romanii duc faima dacilor în lume

Dacii sunt menționați pentru prima dată în secolul 1 înaintea erei noastre de către romani. „Ei apar inițial în zona Vestului Olteniei - Banat. Nu știu dacă erau numiți așa doar de către romani sau dacă se numeau ei înșiși așa. Cert e că 100 de ani mai târziu numele de daci devenise dominant. Romanii sunt cei care îl popularizează și duc faima acestui nume în lume”, explică Radu Oltean, care spune că dacii aveau o identitate războinică foarte puternică, confirmată și prin mormintele în care erau prezente arme.

Comunismul și „Lord of the Rings”, varianta cu daci

Dacii reajung în prim plan în secolul 19, odată cu mișcarea de afirmare a identității naționale. „Spre sfârșitul secolului 19, în care se căuta un popor primordial autohton. Ok, până atunci fuseseră valorizați latinii, care pe filiera limbii române ne arătau că suntem europeni. A existat, în lumea elitelor românești, o dorință de a-și căuta un specific național și așa au ajuns să fie valorizați dacii”, spune Radu Oltean. Acest proces a continuat după Primul Război Mondial, când a început să se vorbească de o spiritualitate înaltă a acestui popor, însă perioada în care totul s-a transformat în dacomanie pură a fost cea comunistă. „Lovitura de grație a dacismului a fost dată în epoca lui Ceaușescu, cu 1980 - 2050 de ani de la formarea primului stat centralizat și independent sub conducerea marelui rege Burebista, care a fost o nebunie. 

A trebuit să scrie toată lumea, au fost festivități, s-au făcut filme patriotice, s-a făcut filmul Burebista, care este o demență protocronistă. Burebista e un fel de secretar general al partidului, care stă la birou, face plenare, are lângă el un Gânditorul de la Hamangia - o reprezentare ascunsă a ideii de continuitate, din neolitic până la Burebista e același popor. În paralel s-a dezvoltat un curent New Age - în epoca aia erau peste tot în lume la modă și extratereștrii antici, și OZN-urile, și craniile de cristal, și egiptenii, și mayașii care călătoreau cu nave spațiale, și cu asirienii care aveau baterii.

În aceeași zonă s-a creat la nivelul intelectualității românești o mișcare despre dacii care au construit calendare ultraperformante - s-a crezut că la Sarmisegetuza Regia toate sanctuarele și discul ăla de andezit erau niște construcții super-performante, care citeau stelele. A apărut și o literatură, literatura cea mai aberantă e cea a lui Pavel Coruț care a transformat dacismul în fantasy, în Lord of the Rings, varianta cu daci. Și cu SF. Chestiunile acestea au avut un impact foarte puternic, au intrat în conștiința oamenilor”, spune Radu Oltean.

Astfel au ajuns unii să creadă azi că Zalmoxis este învățătorul Europei. Acesta apare menționat pentru prima dată de Herodot, care povestește o legendă legată de un cult al geților, care practică „ritualuri de nemurire” - despre un zeu, care trăia într-o locuință sub pământ, „care fusese cândva om, sclav al lui Pitagora, și căruia geții îi sacrificau o dată la patru ani, în urma unui ritual sângeros, pe unul de-al lor, ales prin tragere la sorți”, scrie Radu Oltean în „Geții lui Burebista și lumea lor”. Însă tot Herodot, punctează autorul, spune că aceste credințe erau privite cu neîncredere de greci. Și deși Părintele Istoriei nici nu punea la îndoială, nici nu se încredea pe deplin în cele ce se spuneau despre zeul get, socotea că „acest Salmoxis a trăit cu multă vreme înainte de Pitagora”. „Autorii mai târzii, începând cu Strabon, nu fac decât să brodeze detalii imaginate, pornind de la spusele Părintelui Istoriei. Iar Strabon a trăit la patru veacuri după Herodot! El adaugă la poveste un episod egiptean: după ce a fost sclav al lui Pitagora, Zalmoxis a călătorit în Egipt, unde a învățat astronomia și astrologia”, scrie Radu Oltean în lucrarea despre geți, adăugând că nu știm dacă în vremea lui Strabon mai exista cultul lui Zalmoxis.

Poveștile fanteziste despre daci au astăzi priză la mulți dintre români, iar motivul este unul destul de simplu - dacă se trag dintr-un popor cu un destin special, înseamnă că și destinul lor este special. „Astfel de lucruri te fac să te simți bine. Și cu cât știi mai puțin, cu atât poți să brodezi mai mult”, spune Radu Oltean. Însă o astfel de abordare nu te face să fii mai bine și nu este nicidecum o expresie a prețuirii față de înaintași și a iubirii față de țară. Când respecți pe cineva, faci mai întâi efortul de a-l cunoaște. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp