Rămânem în urmă. Ungaria, Serbia, Bulgaria și Ucraina au centre de colectare și procesare de plasmă. România aruncă anual la gunoi plasmă care convertită în imunoglobuline ar valora milioane de euro

Foto: Elmar Gubisch / Panthermedia / Profimedia

Avem probleme complicate la ordinea zilei care sunt subiecte de dezbateri aprinse - manele la Coldplay, alegerile, manelele, inflația, campionatul european, vacanțele - astfel încât vă deranjez doar o clipă pentru a aminti că 14 iunie a fost ziua internațională a donatorului de sânge.

Drumul parcurs pentru a studia sângele este lung, iată un sumar ne-științific al istoriei celor aproape 400 de ani ai donării și transfuziei de sânge. În 1628 Willian Harvey a prezentat pentru prima data ”harta” sistemul circulator sangvin. In 1665 Richard Lower face prima transfuzie la animale, iar in 1667 Jean Baptiste Denis a făcut prima transfuzie de la animal la om. In fine, in 1796 Philip Syng Physick face prima transfuzie de la om la om. In 1901 Karl Landsteiner descoperă primele 3 tipuri de sânge uman, fiind recompensat cu premiul Nobel, în 1914 sunt dezvoltate primele produse anticoagulante care permit conservarea sângelui donat, în 1939 este descoperit sistemul de grupe Rh, iar din 1940 încep sa apară băncile de sânge în Statele Unite.

Începând din a doua jumătate a secolului trecut se dezvoltă tehnologii și echipamente noi de prelevare, păstrare și procesare a sângelui și iau avânt cercetările privind compoziția și rolul plasmei sangvine – să facem distincție, există donare de sânge și donare de plasmă, două lucruri diferite, dar care se suprapun într-o oarecare măsura. Tot cam pe atunci apar și primele centre de colectare si transfuzie de sânge în România, la București și Iași.

În 2024, în România, renunțându-se la acte de altruism sau omenie, banii vorbesc - statul ”cumpără” sângele de la donatori de patru ori mai scump decât o făcea anul trecut (România dă și titluri Fidelis, pentru cunoscători). În 2023 nu se înghesuia nimeni la centrele de donare și era criză de sânge. Anul ăsta în schimb, când pentru o donare se dau tichete de masă în valoare de 280 de lei, de 4 ori mai mult decât în trecut, s-a refăcut stocul de sânge - donarea se face acum numai pe baza de programare, căutându-se doar anumite grupe de sânge.

Nu este neapărat subiectul acestui comentariu, dar haideți să povestim și despre donarea de plasmă, ca să ne enervăm un pic. În România nu există infrastructură pentru donare de plasmă și pentru colectare și procesare de plasmă din sângele donat - plasma este materia primă pentru producția multor produse biologice, inclusiv a imunoglobulinelor, care tratează peste 350 de boli imunologice foarte grave. Astfel că România aruncă la gunoi plasmă care, convertită în imunoglobuline, valora net 7 milioane de euro. Asta in 2021, când nimeni nu se înghesuia în centrele de donare - imaginați-vă cât se aruncă astăzi, când toate stocurile de sânge au fost refăcute. România pierde în fiecare an peste 30 milioane de euro, iar pacienții care au nevoie de produsele din plasmă, zile de viață.

Și iată cum o să enervăm chiar mai mult. Ungaria, Serbia, Bulgaria și Ucraina, toți vecinii noștri, au centre de colectare si procesare de plasmă, iar Ucraina, țară aflată în război, construiește în România un centru de procesare de plasmă. Fir-ar să fie, până și Ceaușescu avea centre de colectare de plasmă pe care o procesa și din care fabrica imunoglobuline la Institutul Cantacuzino.

Așadar - și probabil deloc surprinzător - în România devine încâlcită până și donarea de sânge, o faptă atât de simplă și onorabilă și omenoasă și, de ce nu, profitabilă.

V-am reținut mult prea mult din problemele importante ale zilei, scuze. Așadar, în amintirea lui Karl Landsteiner, 14 iunie a fost ziua donatorului de sânge - este despre eroii în viață care salvează vieți. Du-te și donează sânge! Fă-o discret – fără publicitate în presă, fă-o responsabil – interesează-te dacă ești eligibil și, mai ales, fă-o pe model de școală veche: refuză să primești vreo recompensă.

Notă. Îi mulțumesc pentru date Rozalinei Lăpădatu de la Asociația Pacienților cu Afecțiuni Autoimune (APAA), care se bate de ani de zile pentru fiecare gram de imunoglobulină de care au nevoie miile de copii cu boli imunologice din România. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp