Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Recomandarea unui expert în agricultură, „În fața ta”: Să nu vinzi niciodată pământul moștenit de la bunici

teren - agricultura

Foto: Getty Images

Într-o eră marcată de fluctuații economice și prețuri volatile ale materiilor prime, un citat atribuit lui Mark Twain aduce în prim-plan un sfat simplu, dar profund: „Pământul nu se mai fabrică." Această înțelepciune simplă subliniază importanța conservării a ceea ce moștenim de la bunici, în special terenul agricol. Pământul este considerat de mulți experți drept cel mai valoros activ, menținându-și valoarea strategică, chiar și în fața schimbării continue a prețurilor materiilor prime.

Invitat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24, expertul în agricultură și piețe agricole Cezar Gheorghe a fost întrebat ce se poate face cu pământul primit moștenire de la bunici, iar recomandarea lui a fost clară: „Să nu-l vinzi niciodată.”

„Zilele trecute auzeam o butadă în SUA. Mi s-a părut foarte bine spusă. Dacă prețul pământului crește și prețul materiei prime scade, unde e logica? Răspunsul a fost că pe aceeași bucată de pământ poți face mai multă materie primă, produse mai multe, dar pământ nu se mai fabrică", a spus Cezar Gheorghe.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Flor check icon
    Suna cu adevarat inaltator indemnul expertului in "agricultura si piete agricole", dl Cezar Gheorghe: "Pamantul primit mostenire de la bunici sa nu l vinzi niciodata." E atat de inaltator ca aproape imi dau lacrimile...Zeci de mii, chiar sute de mii de oameni din aceasta tara, au mostenit terenuri agricole de la bunici, multe din ele confiscate abuziv de statul comunist. Este si cazul nostru. La 33 de ani de la Legea fondului funciar (Legea 18/1991), acestia nu au reusit sa intre in posesia titlurilor de proprietate, deci cum ar putea sa se gandeasca la vanzarea terenurilor? Cum de a fost posibil asa ceva? Prin cele ce voi afirma in continuare, aveti sansa, ca persoana publica, sa-l provocati pe dl. expert sa va raspunda, in interesul societatii, la intrebarea: De ce n-au primit acesti oameni titlurile de proprietate, desi, in baza legii 18/1991, li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin emiterea adeverintelor de drept de proprietate, validate, si, in unele cazuri chiar a proceselor verbale de punere in posesie? A auzit dl. expert de Legea 165/2013, care se dorea a fi o lege a finalizarii procesului de reconstituire a dreptului de proprietate, lege care avea in vedere reconstituirea terenurilor in suprafata de peste 10 hectare, adica peste limita impusa prin Legea 18/1991. Era aceasta o lege a cererilor de diferente. Cum s-a aplicat aceasta lege? Toate terenurile gasite, la momentul inventarierii cu Legea 165/2013, fara titlu de proprietate au fost transformate in rezerve retrocedabile, altfel spus ramase "neatribuite", desi fusesera in mod clar atribuite cu Legea 18. Intreg procesul de atribuire derulat pana in acel moment a fost practic anulat, punerea in posesie si emiterea titlurilor de proprietate "a inghetat" de peste 10 ani, iar la momentul cadastrului sistematic (PNCCF) s-au deschis carti funciare in care proprietarul a fost "provizoriu" declarat UAT. UAT, cel care intocmeste si documentatia pentru emiterea titlurilor, este deci si proprietarul "provizoriu". De unde te gandeai ca vei reintra in posesia terenurilor familiei, ajungi sa stai cu mana intinsa la UAT, sa consimta acum, caci el e "proprietarul", sa-ti mai dea terenurile reconstituite cu Legea 18/1991. Spunea Legea 165/2013 ca asa ar fi trebuit procedat? Nici pe departe. O interpretare originala a celor de la cadastru, acceptata de ANRP, Prefecturi si UAT-uri a condus la aceasta situatie, necunoscuta multora din cei care inca mai asteapta sa primeasca titlurile de proprietate pentru terenurile, atat de frumos, spus "mostenite de la bunici". In cazul nostru, s-a ajuns la a treia generatie care mai asteapta inca restabilirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri confiscate de comunisti si "nationalizate mascat" de cei care au urmat dupa ei. Poate ca aceasta ar trebui sa fie o chestiune de interes public, chestiunea situatiei juridice incerte a terenurilor reconstituite cu Legea 18/1991, la care, facand apel la greutatea titlului de "expert" pe care o detine, sa raspunda dl. amintit in postarea dv.
    • Like 0
  • Crayven check icon
    Noi am vândut tot catorva smecheri cu pile sau străinilor.
    Poate ca aia cu "nu ne vindem tara" stiau ei ceva.
    Prea târziu acum.
    • Like 1


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult
sound-bars icon