Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Regizorul Eugen Jebeleanu, despre noul său film: E un răspuns la ceea ce s-a întâmplat la cinematograful Muzeului Țăranului, când un grup de oameni a oprit proiecția unei pelicule cu temă LGBT

Eugen Jebeleanu

Regizorul Eugen Jebeleanu trăiește în Franța, face parte din comunitatea LGBT și a regizat primul său film, „Câmp de maci”, inspirându-se dintr-o întâmplare din 2013 când un grup de oameni au protestat la Muzeul Național al Țăranului împotriva proiecției unui film LGBT, oprind-o, chiar.

Realizat după un scenariu de Ioana Moraru, filmul prezintă o zi din viața lui Cristi (Conrad Mericoffer), un tânăr jandarm din București. În timpul unei vizite scurte a lui Hadi (Radouan Leflahi), bărbatul cu care are o relație la distanță, Cristi și colegii lui participă la o intervenție într-un cinematograf din centru, unde o serie de protestatari sabotează proiecția unui film LGBTQ+. În mijlocul scandalului din cinema, o relație pasageră din trecut cu un alt bărbat revine în prezent, amenințându-i stabilitatea profesională și personală.

Eugen Jebeleanu propune o poveste tristă, după părerea mea, (aș fi curioasă să o știu și pe a voastră), în care jandarmul gay este nevoit să gestioneze scandalul alături de colegii săi foarte alfa, virili și heterosexuali, asistând la revolta protestatarilor și la injuriile aduse persoanelor din comunitatea LGBT. Ce va face? Ce simte? Cum se manifestă?

Eugen Jebelenu, de ce „Câmp de maci”? Ce sunt macii? Unde sunt ei? Ce sunt ei?

„Câmp de maci” a venit de la imaginea pe care am filmat-o în sala goală de cinema în care, pe un scaun se afla actorul principal, Conrad Mericoffer, care-l joacă pe Cristi. Marius Panduru, Directorul de Imagine al filmului, a pus camera pe scenă în timp ce Conrad era în sala de cinema și mi-a spus „uite cum arată, ca un un câmp de maci”. Și așa a rămas în mintea noastră.


De ce ai pornit acest film? Ce te-a durut?

M-a durut și mă doare în continuare că persoanele din comunitatea LGBT nu au drepturile care li se cuvin în societatea românească și acest film a fost ca un răspuns la ceea ce s-a întâmplat la cinematograful Muzeului Țăranului cu ani în urmă când un grup de oameni a oprit proiecția unui film care aborda tocmai o temă LGBT. Eu mă simt vizat personal de această discriminare în raport cu identitatea mea LGBT și am simțit că acest film poate fi un mesaj către cei din comunitate să nu ne se lase cenzurați și doborâți de genul acesta de mentalități conservatoare.

Și crezi că vei convinge cu acest film tocmai persoanele care vă sunt împotrivă? Le va convinge acest film să-și schimbe modul de a reacționa?

Îmi doresc, acesta este și scopul, într-un fel. Este un film care vorbește despre un personaj gay și sper ca publicul să iasă din zona de nișă a comunității LGBT și să discute, să dezbată, să-și spună punctul de vedere despre povestea lui Cristi, personajul principal. Dacă filmul va reuși să creeze dezbaterea asta, mi s-ar părea excelent. Din 17 septembrie aștept cât mai multă lume în cinematografe care să discute apoi pe marginea subiectului. La TIFF, faptul că a luat Premiul Publicului, m-a făcut să înțeleg că oamenii au apreciat mesajul filmului și felul în care este construit și jucat. Mi-am dorit nu să influențez opinia spectatorului, ci să-i las libertatea de a-și fabrica propria părere.

E un film durerors, e un film în care nimeni nu e fericit. Nici personajul principal, Cristi, jandarmul gay, nici iubitul lui, nici sora lui, nici colegii lui, jandarmii, nici cei care strigă împotriva difuzării „unui film cu lesbiene” la cinematograf. Nimeni nu este fericit…

Nu m-am gândit în termenii ăștia… Dar așa este, cred că toată lumea de acolo este bântuită de o frică, de o tulburare, și mi se pare bine asta. Când aud ce spui, mi se pare că am reușit să redăm echidistant oarecum faptul că aceste personaje sunt în aceeași zonă de umanitate. Asta a fost important în lucrul cu actorii, pentru că am încercat să nu împărțim oamenii în tabere de „răi și buni”.

Cristi este și victimă, și călău. Este un om cu bune, cu rele, cu violențe chiar, ceea ce îl face pur și simplu un om tulburat în mijlocul unor evenimente care au loc pe parcursul a 24 de ore. Dar, da, probabil că noi toți suntem scăldați într-o mare de nefericire care vine din lipsuri, care vine din foarte multe lacune pe care le avem și din foarte multe nemulțumiri. Probabil că este tristețea profundă a unui popor care poartă în spate o istorie a nefericirii.

M-am gândit la Brokeback Mountain când am văzut că personajul tău principal este un jandarm gay, deci un om care se află într-un mediu exclusiv masculin în care se vorbește vulgar, gros și în care gay-ii sunt subiect de batjocură. Este un grup social în care gay-ii se ascund. Bărbații sunt primii care nu se tolerează între ei. De ce anume ține asta?

De educație. Bărbații au de multe ori o atitudine macho ori misogină tot pentru a găsi în privirea celorlalți bărbați o validare sau o confirmare a bărbăției lor. Ei vor să le facă pe plac celorlalți bărbați care să le valideze masculinitatea. Este căutarea permanentă a poziției alfa, ceea ce mi se pare infantil într-un oarecare fel. Așa suntem noi în societatea asta, există o ierarhie bărbat-femeie în care din păcate mai e mult de lucru, pentru că abia în momentul în care se vor rezolva lucrurile între aceste două mari genuri și se vor da la o parte niște statuturi de putere, abia atunci vom putea vorbi despre drepturile celor din comunitatea LGBT.

Eu sunt sceptic în legătură cu anumiți termeni cum sunt cei de ”acceptare, toleranță, incluziune” care, din punctul meu de vedere ierarhizează din start și fac ca noi, oamenii din comunitatea LGBT să ne situăm pe un nivel inferior.

Atunci aveți de luptat cu o istorie de sute de mii de ani…

Da, ai dreptate… Dar chiar și după atâta vreme de când discutăm lucrurile acestea, chiar și aici în Franța unde stau, o femei și un bărbat, aflați pe același post, sunt plătiți diferit, bărbatul mult mai bine, desigur. Deci cum să schimbăm lucrurile, când aceste două mari entități nu sunt egale? De aceea și Ioana Morar, scenarista, a gândit ca acest bărbat să fie un jandarm care, fiind gay, trebuie să gestioneze un scandal în legătură cu un film cu temă gay, proiectat într-un cinematograf. Da, și în mediul acesta profund masculin sunt persoane gay. Am avut un consultant la filmări, fost jandarm, fost polițist care ne-a spus că în discuțiile dintre ei nu se vorbea despre asta, pentru că, chiar dacă bănuiau sau știau, sau aveau informații că un coleg ar fi gay, rămânea un subiect tabu. Era jenant ca în locul statutului lor viril să fie pusă imaginea asta de bărbat gay care este stigmatizată și profund jignitoare. Deci aceasta a fost miza, ca aceste două lumi să se întâlnească, să se confrunte, să se contrazică și să se înțeleagă poate la final, tocmai pentru a crea în spectator o tulburare.

Eu nu cred în ideea de egalitate. Suntem creați diferit. Egalitate a fost un cuvânt des folosit în comunism și care și-a epuizat sensul… Nu crezi că folosim greșit acest cuvânt?

Da, înțeleg, dar mă gândesc ce cuvânt putem folosi pentru a comunica ideea de a avea o existență fără frică, fără ură, să trăim cu toții, în mod… egal… Istoric vorbind suntem, da, în această paradigmă. Eu sunt sceptic cu anumiți termeni cum sunt cei de ”acceptare, toleranță, incluziune” care, din punctul meu de vedere, ierarhizează din start și fac ca noi, oamenii din comunitatea LGBT să ne aflăm pe un nivel inferior.

Citiți continuarea interviului pe cristinastanciulescu.ro.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ei doresc sa domine, sa fie adulati, apreciati, {pentru pregatirea si aportul lor la binele societatii da, dar pentru "practicile" lor nu vor gasi, niciodata apreciere}. Sunt niste "rateuri", unele nevinovate, ale speciei si asa vor ramane, asa au fost mereu. In afara valorii profesionale trezesc doar repulsie. Asta este realitatea si nu se va schimba, in ciuda oricator legi si impuneri.
    • Like 0
  • "M-a durut și mă doare în continuare că persoanele din comunitatea LGBT nu au drepturile care li se cuvin în societatea românească".. Care ar fi aceste drepturi pe care se subintelege ca altii le au?
    • Like 0
    • @ Sorin Gherghel
      (În privința lui EJ : )
      ”Mă doare .... ” Ce te doare ? Ce dorești de fapt ? Să schimbi lumea creată de D-zeu într-una de lgbt-iști ? Altfel , n-ai nici un motiv. Ce drepturi vrei în plus față de cele pe care le ai, la fel ca toți ceilalți ? Te doare și vă doare că nu este permis și încurajat prozelitismul ? Nu vă este de ajuns discreția acceptată, practicată și tolerată de restul societății, adică aceea normală ? Vreți ceva în plus ? Ia mai reprimati-vă voi sentimentul de ”persecuție” pe care îl invocați cu orice ocazie ! Că un regizor implicat în ”curentul lgbt” dorește publicitate pentru tema sa ca persoană dar și ca profesionist care-și dorește promovată creația, înțeleg, dar care e prostul să o accepte ca politică de stat ? Marș la temele constructive pentru o societate normală !!
      • Like 1
    • @ Ion Filip
      Fa efortul si incearca sa te pui in locul unei persoane lgbt. Poate ai sa gasesti niste raspunsuri pentru ce vor. Cred ca vor ceea ce vrea orice persoana care face parte dintr-o oricare alta minoritate. E vorba de perceptie si atitudine fata de minoritati, nu de legi si drepturi.
      Uite niste posibile idei:
      - sa nu mai fie numiti "rateuri"
      - sa nu mai fie numiti anormali
      - sa nu mai folosesti cuvinte ca "prost" si "Marș"
      - sa nu ii mai urasti, ca nu ai nici un motiv
      - sa intelegi ca si pe ei, ca si pe tine, tot Dumnezeu i-a facut
      - sa ii tratezi ca, de exemplu, pe vegetarieni

      Sper ca am ajutat cu ceva si ca nu am facut mai mult rau acestei minoritati.
      • Like 0


Îți recomandăm

Angajat dându-și demisia

Atunci când vorbim despre costul pierderii unui angajat, avem două categorii de costuri: există costurile hard, respectiv costurile soft. Costurile hard sunt în general cele care se referă la cheltuieli vizibile, directe și tangibile, lucruri care se pot măsura material foarte ușor, lucruri pe care le identificăm cu toții foarte ușor. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

e.on - energie

În viața de zi cu zi, când spunem energie, ne referim la lucrurile mici pe care le facem în mod uzual, fie că aprindem un bec, deschidem televizorul, gătim sau dăm drumul la centrală pentru a ne încălzi. Aceste acțiuni au devenit atât de uzuale, încât nu mai stăm să ne gândim cum a fost produsă energia respectivă - dacă vorbim despre energia electrică - sau de unde provine ea - dacă vorbim despre gazele naturale.

Citește mai mult