Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Regula numărul 1 la adulții cu ADHD cu care am lucrat: La ei, totul durează de trei ori mai mult decât cred ei că va dura

Bărbat dă cu aspiratorul

Foto: Profimedia Images

Deoarece lucrez destul de mult în cabinet cu adulţi cu ADHD, şi am şi eu un ADHD de care „m-am prins” foarte tȃrziu în viaţă şi pe care l-am compensat în mare măsură, m-am hotărȃt să scriu o serie de articole, bazate în mare măsură pe propria mea experienţă, referitoare la modul de adaptare a unui adult cu ADHD la cerinţele vieţii curente în mediul profesional şi personal. O să le enunţ ca reguli, pentru că pentru mine sunt reguli de viaţă, dar evident că nu au putere de lege imuabilă pentru toată lumea – pot fi însă sugestii utile pentru alţi adulţi cu ADHD, dar şi pentru cei care, fără a avea chiar un diagnostic în acest sens, au faima de dezorganizaţi, distraţi, împrăştiaţi, agitați…

Deci, să purcedem. Regula numărul 1 este „totul durează de trei ori mai mult”.

Vă rog să nu îmi săriți în cap. Adică probabil că toţi adulţii au cȃt de cȃt o idee despre cȃt le ia să pună aspiratorul în sufragerie, să facă un duş, să redacteze o pagină pe computer, iar eu vin acum şi spun că pentru un adult cu ADHD asta ia de 3 ori mai mult timp? Păi unde e energia ADHD, unde e hiperfocalizarea, cȃnd eu vin şi anunț că ADHD-istul pare să fie mai leneş?

Ei bine, nu la asta mă refeream.

Dacă o persoană neurotipică are nevoie de, să zicem, o oră, pentru a îndeplini vreo sarcină, e de crezut că cineva cu ADHD va avea nevoie de cam 30 de minute, sau chiar mai puţin dacă intră în hiperfocalizare. Dar … Odată că cel cu ADHD va trebui să se întoarcă să-şi verifice greșelile, pe care sigur le va face – cele care ţin de atenţia la detalii, adică unele minore, dar … mai mănâncă şi asta vreo 5 minute.

Bun, deci tot e mai eficient decȃt neurotipicul, nu-i aşa? Pe sarcina în sine probabil că da, pe respectarea termenelor mai mult ca sigur că nu. Pe de altă parte, dacă un adult cu ADHD îşi face agenda zilnică considerȃnd efectiv timpul de realizat sarcina, sigur va da chix de la bun început. Mai întȃi că, în funcţie de cȃt de lungă e sarcina, s-ar putea să nu poată rămȃne concentrat pe ea de la început pȃnă la sfȃrşit. Durata medie a atenţiei concentrate pentru un adult neurotipic este de 45 minute (de asta şi orele de clasă dar şi şedinţele de psihoterapie, de exemplu, durează 50 de minute, pentru că se presupune că sunt 45 minute de lucru efectiv şi încă 5 dedicate problemelor organizatorice); pentru cineva cu ADHD care nu a făcut eforturi deosebite de antrenare a atenţiei cu siguranţă nu sunt 45 minute, pot fi doar 30, sau chiar mai puţin. Cu alte cuvinte, lucrezi super-eficient 20-30 minute, apoi iei o pauză. Care pauză e şi ea de adunat la cȃt apreciezi că îţi ia ție o sarcină.

Mai e şi faptul că ai nevoie să te mobilizezi să începi o altă sarcină după ce o termini pe prima. Şi aici apar întȃrzieri, pentru că odată lăsată liberă, mintea celui cu ADHD o ia pe multe cărări adiacente – nu neapărat neproductive, doar nelegate de următoarea sarcină a zilei.

Mai e de pus ceva aici: faptul că cine are ADHD sigur a mai uitat cȃte ceva din ce trebuia făcut urgent azi, fie că e de răspuns la nişte e-mailuri restante, fie că e de dus copilul la lecția de engleză, fie că a uitat să cumpere ceva urgent necesar în casă şi va trebui să plece din nou (şi ce bine că sunt o mulţime de magazine cu orar prelungit…). Şi asta intră la timp de bugetat.

Plus că cineva cu ADHD are nevoie de varietate, aşa că să nu se mire că se va entuziasma de vreo idee care îi trece prin cap sau pe la ureche, şi ar fi şi păcat să nu o facă, pentru că de multe ori poate exploata creativ aceste oportunități – dar şi asta cere timp!

Şi uite aşa ceea ce ar putea fi înghesuit în 2 h de muncă eficientă şi continuă se transformă în 6. Nu că neurotipicii ar fi în final mai eficienţi. Regula mea nu are nici o legătură cu comparaţia cu neurotipicii. Regula mea se referă la modul în care cineva cu ADHD îşi evaluează realist durata sarcinilor zilnice şi pe baza cărora îşi fixează termenele.

Una dintre marile probleme ale adulților cu ADHD este că par a fi veşnic în întȃrziere şi au un talent special de a rata termenele, iar acest lucru se întȃmplă de regulă pentru că, atunci cȃnd persoana cu ADHD evaluează cam ce ar avea de făcut, porneşte doar la durata de lucru concentrat efectiv, fără să ia în considerare toate cele mai sus prezentate, care sunt şi ele de pus în bugetul de timp.

Cu alte cuvinte, atunci cȃnd îşi face agenda zilnică (care şi asta va fi subiectul unei reguli viitoare …) ar fi bine să îşi considere şi sarcinile de muncă şi pe cele familiale şi casnice, precum şi timpul pentru sine (de la igiena personală pȃnă la hobby-uri) luȃnd în considerare cȃt crede el că îi va lua pentru activitatea efectivă, şi apoi înmulţind cu 3.

Această regulă poate fi ajustată în plus sau în minus pentru fiecare. Porniţi de la o agendă făcută după regula nr. 1 şi verificaţi cȃt de bine vă încadraţi timp de cȃteva săptămȃni – dar atenţie, săptămȃni, nu zile, pentru că evident că sunt perioade cȃnd, sub presiunea unor termene, sau datorită noutății unei activităţi, sau datorită faptului că vă place foarte mult, lucrați mai eficient. Foarte bine dacă e aşa, şi e perfect dacă o puteţi lua înaintea calendarului din agendă. Dar un astfel de ritm extrem de susţinut nu poate fi întreținut pe termen lung şi foarte lung, iar proasta evaluare a timpului e sursă de multă frustrare, nu doar în viaţa celui cu ADHD, ci şi a celor din jur, care de multe ori se bazează pe el şi se pot trezi că au rămas în aer.

Nu uitaţi că această regulă se aplică şi pentru alte lucruri: pentru a ajunge din punctul A în punctul B, pentru a face bagajele pentru vacanţă, pentru a planifica programul de vizite într-o călătorie culturală, pentru a face curăţenie generală în casă sau pentru a săpa gradina primăvara … pentru practic orice implică o evaluare de timp …o să râdeți, chiar şi pentru un lucru atȃt de simplu precum ar fi spălatul pe dinţi!

Nu vă temeți, o astfel de regulă nu înseamnă lene; de fapt este vorba de a-ţi lua încărcare şi termene realiste şi a mai reduce puţin din imaginea de veşnic întârziat sau de neserios pe care o au multe din persoanele cu ADHD.

Articol publicat inițial pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu---

Pohta lui Trump de a înșfăca Groenlanda e chiar mai puțin justificată decât cea a lui Putin de a înșfăca Ucraina. RSS Ucraineană a făcut parte din imperiul sovietic. În partea de sud-est a țării există o minoritate rusă și rusofilă. Ucraina nu e membru UE sau NATO. Populația Groenlandei, formată din inuiți, e total diferită de cea nord-americană. Groenlanda nu a aparținut niciodată SUA, din 1814 face parte din regatul Danemarcei. Toți groenlandezii sunt cetățeni danezi de drept. Groenlanda e membru UE și NATO.

Citește mai mult

MERCOSUR. Sursa foto: Profimedia

O piață comună cu Mercosur elimină bariere tarifare și netarifare din calea exporturilor. Mai ales a exporturilor de valoare adăugată mare: autoturisme, tractoare (cele de la Reghin se vând ca pâinea caldă în Chile, în dauna chinezilor), echipamente electrice etc. Pentru noi, ca țară, liberul schimb cu Mercosur aduce beneficii nete, dă un impuls pozitiv extraordinar economiei noastre. foto: Profimedia

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon INDIA LIFE

În loc să ne pierdem timpul comentând destinul Americii (despre morți numai de bine) sau contemplând ficțiuni „indo-pacifice”, ar fi mai bine să începem să construim lumea indo-atlantică. Oceanul Indian, Marea Roșie și Marea Mediterană (cu Marea Neagră în nord) formează un continuum maritim – adică de departe cel mai scurt și mai ieftin coridor comercial care poate lega Asia de Sud (în principal India) și Asia de Sud-Est, de Europa. foto Profimedia

Citește mai mult

Psihologii trag un semnal de alarmă cu privire la proiectul de redefinire a profesiei lor: „Dacă un șofer lucrează într-un sat unde oamenii nu au bani, statul i-ar spune că el nu a condus niciun kilometru în acel an, deși a salvat vieți în fiecare zi!”

În prag de sărbători, pe sub radarul opiniei publice, a fost depusă în Parlament o propunere legislativă (B708/2025) care promite să „organizeze” profesia de psiholog. În realitate, analiza documentelor și vocile experților din domeniu conturează un scenariu alarmant: un amestec de birocrație sufocantă, bariere financiare absurde și o centralizare a puterii care transformă Colegiul Psihologilor într-un „stat în stat”. sursa foto: Profimedia

Citește mai mult