foto: James Veysey / Shutterstock Editorial / Profimedia
„Religia mea este bunătatea”. Aceste cuvinte au fost spuse de al XIV-lea Dalai Lama, iar de când le-am citit prima dată le-am perceput ca incredibil de frumoase și un crez de viață excepțional, să îți faci din bunătate religie. Erau totuși doar niște cuvinte frumoase... Ele au căpătat și un trup de trăire, când a fost ales Papa Francisc.
Mai întâi i se citea bunătatea pe chip, pe zâmbet, pe felul în care lua copiii în brațe și îi lăsa să vină la el.
Apoi am văzut cu toții că iubea așa cum l-a învățat Iisus să iubească și ne învăța și pe noi să iubim la fel, senin, total, fără judecată...
Cu fiecare an trecut din pontificatul lui am descoperit în el un Papă al inimii, mai mult decât un papă al dogmelor și regulilor aspre, un papă care ștergea granițe dintre oameni, un papă profund umanist.
A refuzat luxul, opulența. A fost un papă care a coborât dintre zidurile înalte ale Vaticanului printre oameni de rând. Îți transmitea la fiecare pas: Sunt ca voi! Dar parcă îți și impunea prin atitudinea lui: Fiți ca mine!
De Paște s-a stins un om-candelă al iubirii și bunătății pe pământ și s-a aprins în cer.
Religia sfinției sale a fost bunătatea!
Am credința că după Papa Francisc papalitatea nu mai poate urca din nou în palat. Fie va fi printre oameni, acolo unde a dus-o Papa Francisc, fie nu va fi deloc.
Se sperăm că va fi ales un nou Papă care să aibă ca religie bunătatea...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.