Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Religia lui a fost bunătatea

Papa Francisc.

foto: James Veysey / Shutterstock Editorial / Profimedia

„Religia mea este bunătatea”. Aceste cuvinte au fost spuse de al XIV-lea Dalai Lama, iar de când le-am citit prima dată le-am perceput ca incredibil de frumoase și un crez de viață excepțional, să îți faci din bunătate religie. Erau totuși doar niște cuvinte frumoase... Ele au căpătat și un trup de trăire, când a fost ales Papa Francisc.

Mai întâi i se citea bunătatea pe chip, pe zâmbet, pe felul în care lua copiii în brațe și îi lăsa să vină la el.

Apoi am văzut cu toții că iubea așa cum l-a învățat Iisus să iubească și ne învăța și pe noi să iubim la fel, senin, total, fără judecată...

Cu fiecare an trecut din pontificatul lui am descoperit în el un Papă al inimii, mai mult decât un papă al dogmelor și regulilor aspre, un papă care ștergea granițe dintre oameni, un papă profund umanist.

A refuzat luxul, opulența. A fost un papă care a coborât dintre zidurile înalte ale Vaticanului printre oameni de rând. Îți transmitea la fiecare pas: Sunt ca voi! Dar parcă îți și impunea prin atitudinea lui: Fiți ca mine!

De Paște s-a stins un om-candelă al iubirii și bunătății pe pământ și s-a aprins în cer.

Religia sfinției sale a fost bunătatea!

Am credința că după Papa Francisc papalitatea nu mai poate urca din nou în palat. Fie va fi printre oameni, acolo unde a dus-o Papa Francisc, fie nu va fi deloc.

Se sperăm că va fi ales un nou Papă care să aibă ca religie bunătatea...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Frumos, si da ... sa speram !
    • Like 0


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult
Text: Luminița Aldea/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon