Foto: Marinela Culea, arhiva personală
Deși în România, ideea de învățământ profesional este cumva marginalizată, trebuie spus că, în realitate, el face diferența dintre a avea o societate populată de deținători de diplome și a avea una populată de profesioniști în diverse domenii. Astfel că liceele tehnologice reprezintă una dintre soluțiile reale la criza de pe piața muncii. Căci, nu-i așa, rareori găsim profesioniști atunci când căutăm unii și am ajuns în ultimii ani să ne plângem că toți tinerii vor să devină influenceri. Și sunt în România licee cu profil tehnologic care reușesc nu doar să ofere elevilor lor infrastructura necesară pregătirii în diverse domenii, dar și să construiască parteneriate reale și durabile cu mediul de afaceri local. Care are, la rândul lui, oportunitatea de a cunoaște deja potențialul forței de muncă ce apare la orizont, dar și de a-l pregăti în acord cu nevoile momentului și, chiar mai important, ale viitorului.
Liceul Tehnologic ”Cezar Nicolau” din județul Ilfov este un astfel de loc, în care elevii învață meserii de care piața muncii are nevoie direct de la operatorii economici, care, în parteneriat cu școala, contribuie la formarea continuă a viitorul angajați. Astfel sensul școlii devine cel firesc, căci nu mai vorbim doar despre locul unde înveți tehnici de memorare și acumulezi informații din toate domeniile, ci locul în care te pregătești pentru o meserie.
Marinela Culea este directorul Liceului Tehnologic ”Cezar Nicolau” din Brănești o școală aparte, unde elevii beneficiază de stagii de pregătire în Europa și în țară, pentru a se putea forma eficient pentru viitorul lor.
Liceul arată ca o bijuterie colorată și oferă specializări diverse, de la agricultură la turism. Vorbim, în esență, despre o școală europeană, acreditată Erasmus, care a crescut de la un an la altul, atât în privința numărului de elevi, cât și din perspectiva rezultatelor obținute de aceștia.
Cum s-a întâmplat asta? Ei bine, ca în toate poveștile de succes, a fost nevoie de un om. Unul care a avut norocul, dar și responsabilitatea de a se afla în locul potrivit la momentul potrivit, cu abilitățile și cunoștințele potrivite, care chiar a făcut lucrurile potrivite.
Căci Marinela Culea este, de fapt, economist la bază, dar mereu și-a dorit să fie profesor. Așa că din anul III de facultate a ajuns la Liceul ”Cezar Nicolau” din Brănești și s-a angajat ca profesor necalificat până a luat licența. Se întâmpla în 1998. Inițial, a fost profesor de statistică și contabilitate, iar astăzi își amintește că a început cu salariu de până în 80 de lei.
”Eu mi-am dorit dintotdeauna să fiu la catedră și să lucrez cu copiii, așa că pentru mine n-a fost un impediment faptul că aveam salariul mic, pentru că făceam ceea ce îmi plăcea”, își amintește Marinela Culea.
În 2012, când a devenit directorul liceului tehnologic, instituția de învățământ avea o singură clasă de a noua, iar liceul număra vreo 400 de elevi. Astăzi, același liceu are zece clase de a noua și un număr de 963 de elevi. Toți cu rezultate bune și cu un bun nivel de pregătire în meseriile pe care intenționează să le urmeze.
”A crescut foarte mult numărul elevilor, dar și nivelul mediilor de admitere și asta doar datorită programelor, proiectelor și colegilor care sunt foarte bine pregătiți. Sunt mulți factori care au dus la rezultatele astea.”, ne mărturisește Marinela Culea, întrebată fiind cum s-a petrecut o asemenea evoluție în câțiva ani.
Și ne explică nu doar ce lipsește, ci și ce se poate face atunci când profesorul ia inițiativa și nu așteaptă să facă alții lucruri pentru el. Inclusiv în privința modului de finanțare al școlii există același tip de viziune, căci peste jumătate dintre cadrele didactice ale liceului au terminat cursuri de scriere și implementare de fonduri externe.
”Pur și simplu, noi nu ratăm nicio sursă de finanțare și nu ne este frică să depunem proiecte, aplicăm și, chiar dacă nu ne iese din prima, redepunem proiectul. Și da, facem ceva diferit de ceilalți, pentru că noi chiar aplicăm pe proiecte, ne-am școlit, mai mult de 60% dintre colegii mei au trecut prin cursul de scriere și implementare proiecte pe toate axele de finanțare. Cred că trebuie să ai curaj. Eu asta le spun tuturor directorilor: să iasă cu capul din hârtii și să aibă puțin curaj. Nu este comod să scrii și să implementezi un proiect, trebuie să te aștepți la controale, mai ales când ai o absorbție de peste un milion de euro pe an, dar atâta timp cât știi că faci ceea ce trebuie, merită. N-ai de ce să te ferești, n-ai de ce să te temi. Probabil că avantajul meu e că sunt profesor economist.”
În aceste condiții, în care elevii beneficiază nu doar de implicarea peste program a cadrelor didactice, ci și de o infrastructură educațională adecvată, cu ore de practică suficiente să acopere orice curiozitate a lor, de parteneriate cu operatori economici direct interesați de pregătirea viitorilor angajați, lucrurile nu pot funcționa altfel decât eficient.
”Nu pot vorbi de întreg sistemul educațional, dar la noi în liceu, în momentul acesta ne lipsesc specialiștii, profesorii care ar trebui să predea cultura de specialitate pe anumite domenii. Avem oameni, dar nu suficienți, profesorii pe care îi avem sunt foarte încărcați, predau mai mult de o normă și jumătate, în ideea în care să nu rămână ore descoperite. Știu că la nivel de țară, la nivel național, este o criză a profesorilor de fizică, chimie, biologie și asta resimțim și noi. În rest, din punct de vedere al bazei materiale, noi nu prea avem de ce să ne plângem. Ce ne-ar mai trebui la nivel național ar fi niște manuale de specialitate adaptate vremurilor, pentru că au rămas manualele acelea vechi, din anii 90.”
Dar, sigur, pe noi ne-a interesat în mod deosebit felul în care școala poate implementa de una singură activități suplimentare care să ajute elevii să fie pregătiți pentru meseriile viitorului, în contextul unei programe școlare înghețate în timp. Și astfel am aflat că soluțiile există și sunt la îndemâna oricui, atâta vreme cât există un pic de implicare și un pic de curaj.
”Nu prea avem cum să adaptăm programa, noi avem un plan de învățământ în care noi nu avem un cuvânt foarte mare de spus. Avem, însă, un cuvânt de spus pe partea de pregătire practică. Adică curriculum-ul de dezvoltare locală, sunt acele ore, acele săptămâni întregi de practică comasată. Noi doar acolo putem interveni și acolo adaptăm acel curriculum de dezvoltare locală împreună cu operatorii economici pe nevoile operatorilor economici cu care avem parteneriat de practică. Practic, pregătirea lor e adaptată la nevoile operatorilor economici cu care avem parteneriat.
Avem de exemplu la practica comasată activități de organizare în domeniul turistic și alimentație pentru clasa a noua. Toată programa școlară pentru acest modul de specialitate, care are 150 de ore pe an, este realizată împreună cu operatorul economic. Aici avem noi un cuvânt de spus. Restul disciplinelor pe care le predăm elevilor sunt impuse prin planul de învățământ.
În plus, aducem mereu experți și specialiști din diverse domenii să vorbească cu ei. Nu știu dacă asta se întâmplă și la celelalte licee tehnologice, dar noi avem, inclusiv cursuri de educație financiară pentru clasele a X-a cu specialiști din domeniul bancar.
Nu știu dacă trebuie să se implice statul în pregătirea elevilor pentru meseriile viitorului. Ar trebui să se producă acea descentralizare și fiecare liceu, care cunoaște și nevoile resursei umane, și ale elevilor, ar trebui să aibă mai multă libertate. Adică noi avem acele ore de practică comasată în care elevul e învățat să facă o meserie de către operatorul economic. Poate că am avea și noi nevoie de discipline la libera alegere și fiecare școală să știe exact pe ce ar trebui să se axeze. De exemplu, eu mă gândesc că la un liceu tehnologic ar putea fi inclusă cel puțin o oră pe săptămână de dezvoltare personală. Noi facem chestia asta extra curricular, în afara orelor de curs. Cred că asta ține de școală, de director, de viziunea lui.”
Abordarea aceasta sănătoasă a unui de învățare care își dovedește real utilitatea pe termen lung este exact cheia de soluționare a problemelor din societatea actuală, unde piața muncii e inundată de profesii care, în mod real, nu generează atât cât consumă. Iar considerarea învățământului tehnic și profesional drept o zonă marginală a educației este cea mai mare dintre greșelile pe care le facem, ca societate.
Lucian Ciolan, prorectorul Universității din București explica într-un interviu pentru habits by Republica resorturile greșite care fac ca învățământul care te pregătește pentru o meserie să fie considerat, în mod eronat, cumva mai puțin valoros.
„Învățământul profesional și tehnic este „o sperietoare” tocmai din cauza faptului că în mod tradițional, în ultimii ani, acolo s-au dus copiii cu rezultate mai slabe și atunci în mintea familiilor, evident, se creează ideea că zona asta unde se duc copiii cei mai slabi este de evitat, nu este de căutat. Deci argumentul într-adevăr, unul dintre ele, cel puțin, este cel legat de un anumit tip de statut sau prestigiu social prost înțelese, însă, pentru că eu cred că prestigiul social nu depinde doar de câtă înaltă este calificarea pe care o dobândești, ci depinde de mult mai multe alte lucruri care te poziționează ca om într-o societate. Atunci când avem nevoie de un specialist într-un anumit domeniu, să zicem de un electrician, statutul lui social nu e dat de faptul că e doar electrician și noi inginer electric. S-ar putea ca inginerul să nu ne ajute la nimic din ce avem noi nevoie. Și atunci prestigiu sau statutul social nu de acolo se câștigă.”
Împreună, devenim conștienți că putem face alegeri mai verzi în fiecare zi. Energia vine de la oameni. Acest text face parte din proiectul editorial VERDE, realizat împreună cu Societatea Omului Sănătos și platforma habits by Republica. Proiectul VERDE este realizat cu sprijinul Evryo România.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.