Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Rețete din Japonia pe mese românești: Chicken Nanban – Pui dulce-acrișor cu sos tartar

Chicken Nanban

Chicken Nanban, sau cum ar spune Peter Sellers în Petrecerea, Birdy Num Num, sau cum îl pronunță japonezii Chikin Nanban, e o mâncare din sud, din insula Kyushu, a treia ca mărime din arhipelag. Nanban înseamnă printre altele, barbarii din sud, dar aici are sensul de Europa de vest, mai exact Portugalia. Dacă ai văzut Silence, al lui Scorsese, sau mult amintitul Shogun, știi deja că Portugalia a început să întrețină relații nepotrivite cu Japonia încă de prin secolul 16 făcând comerț neprotejat și aducând aici printre altele: arme și catolicism, dar și lucruri ceva mai utile, cum ar fi artă și influențe în mâncare. Chicken Nanban ar fi un fel de Pui Prăjit Karaage, dar cu trei diferențe: 1. la Chicken Nanban folosim făină în loc de amidon, 2. e botezat într-un sos dulce acrișor și 3. e încoronat de un moț de sos tartar. Dacă prima diferență nu ți se pare mare lucru, prin ultimele două Chicken Nanban depășește cu câteva lungimi bune de pluton clasicul Pui Prăjit Karaage.

Ingrediente

(pentru 4 porții)

  • Pulpă de pui dezosată - 500g
  • Sos de soia – o lingură
  • Sake – o lingură
  • 1 ou
  • Făină – 45 g
  • Ulei - mult, că prăjim în baie de ulei

Sos Nanban

  • Sos de soia - 3 linguri
  • Zahăr - 1 lingură rasă
  • Oțet de orez (dacă nu, alt oțet mai blând) – 5 linguri
  • (dacă-ți place să te piște puțin la limbă, poți adăuga la sosul nanban și un ardei iute, uscat sau crud)

Sos tartar

  • Ouă fierte - 2
  • Ceapă tăiată fin (dacă e sezon, recomand verde) - 20 g 
  • Castraveciori murați tăiat fin - 20 g
  • Maioneză light - 5 linguri
  • Sare și piper, câte-o ciupitură, după gust

Mai jos, rețeta video. Mai multe rețete găsiți pe canalul de YouTube Jōji Rețete din Japonia.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult