Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Japonezii nu mănâncă doar sushi sau doar băloșenii…” După 8 ani de remușcări, repar o nedreptate pe care am făcut-o bucătăriei japoneze: ce este „Rețete din Japonia pe mese românești”

George Moise

„...mâncăruri care miros a baltă, care miros a orice altceva decât cele cu care ne-am obișnuit, mâncăruri care se întind, băloase, mucilaginoase, crude, sau jilave.”

Așa puneam la colț, cu o sentință deloc prietenoasă și nedreaptă o mare parte din bucătăria japoneză în, Iertați-mă că nu sunt japonez, carte apărută în 2011 pe care, din păcate, nu o mai pot rescrie. După opt ani de remușcări, revin și mă contrazic. Vă dați seama cât de vinovat trebuie să mă simt, dacă mă gândesc să mai scriu o carte doar pentru a repara o singură frază?

Încă o carte de bucate? Încă un blog de bucătărie? Iar rețete? Da. Rețete din Japonia pe mese românești. Înainte să pornim în călătoria asta lungă, grea, dar frumoasă, să lămurim câteva lucruri încă de la început.

  • Japonezii nu mănâncă doar sushi sau doar băloșenii.
  • Toate rețetele pe care le postez aici se pot face cu ingrediente pe care le poți găsi și în România.
  • Pe cât posibil, rețetele se pot face și cu ustensilele din bucătăria ta. Nu e nevoie să o reutilezi acum complet, nu e nevoie să-ți iei super cuțite japoneze. Sfatul meu e totuși: ascuțiți-vă cuțitele. O să tăiem mult și, așa cum spune un proverb japonez vechi de mii de ani pe care tocmai l-am inventat acum câteva zile: Kutsituru kare nu taye peshutere shi morukofu taie muna kare nu-ru asukute.
  • Titlul proiectului este Rețete din Japonia pe mese românești. Atenție, rețete din Japonia, nu rețete japoneze. Așa că dacă voi prezenta și mâncăruri pe care le-ați întâlnit prin restaurante chinezești, coreene, taiwaneze, tailandeze, indoneziene, indiene, nu vă simțiți trădați.
  • Nu sunt chef. Nu le știu pe toate. Nu facem Haute Cuisine. Am avut un singur profesor, nițel mort și foarte fictiv, din desene animate. Se numea Auguste Gusteau și spunea: Oricine poate să gătească. Eu vreau să te conving că „Oricine poate să gătească japonez”. Mă rog, ca-n Japonia.

Atât deocamdată. Mi se spune Jōji. Iar tu o să faci Rețete din Japonia pe mese românești.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Niște postaci, pe cât de ignoranți, pe atât de aroganți, s-au aruncat să afirme că Einstein n-a avut realizări în mecanica cuantică. Au fost, din fericire, puși la punct de cunoscători. Într-adevăr, Einstein a oferit prima aplicație fizică a mecanicii cuantice, în 1905, când nici Planck nu credea în ea – legile efectul fotoelectric, aflate la baza panourilor fotovoltaice care încălzesc case astăzi.

Citește mai mult

Ayatollah Ali Khamenei Teheran / sursa foto: Profimedia

Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a fost ucis în atacurile coordonate SUA-Israel, de sâmbătă dimineața, de la Teheran. Presa de stat iraniană notează că Ali Khamenei a fost ucis în biroul său, în primele ore ale zilei de sâmbătă, în timp ce „își îndeplinea îndatoririle”. Presa de stat iraniană a anunțat, de asemenea, că fiica, ginerele și nepotul ayatollahului au fost uciși într-un atac.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Totalitarismul feroce al conducerii Iranului este echivalent cu totalitarismul nazist, care nu a cedat nici când a murit Hitler; în locul național-socialismului, religia musulmană dusă la extrem. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice = SS. Disprețul și cruzimea cu care omoară zeci de mii de iranieni, demne de Führer.

Citește mai mult

Violenta domestica / sursa foto: Profimedia

Știu cum arată o casă în care o femeie a fost lovită, pentru că, în aproape 30 de ani de muncă în protecția copilului, am intrat în destule case în care aerul era prea greu ca să respiri normal. Case în care copiii vorbeau în șoaptă, fără să li se ceară. Case în care mama trăgea mâneca în sus și spunea că s-a lovit de ușă, cu ochii în pământ, în timp ce copilul se uita fix la mine, de parcă voia să-mi spună altceva, dar învățase deja că tăcerea e mai sigură decât adevărul.

Citește mai mult