România a cumpărat timp. Atât

 Foto Guliver/Getty Images

A doua zi după publicarea articolului „Ne îndreptăm direct spre o scădere de rating și întoarcerea FMI" am primit un telefon pentru a fi apostrofat pentru abordarea mea „extrem de simplistă" în a judec„ modul în care agențiile de rating evaluează emitenții. 

Onorabilul interlocutor, în lecția de economie pe care mi-a predat-o, explica faptul că dezechilibrele bugetare invocate de mine nu sunt suficiente pentru o scădere de rating, având în vedere gradul de îndatorare mic al țării și creșterea economică. Ca să nu mai vorbim de contextul pandemic care va asigura indulgența agenției.

Agenția pe care o suspectam că va face prima o astfel de mișcare era Standard & Poor's, care ne dăduse deja de ceva timp o perspectivă negativă la rating-ul minim pe care România îl avea în categoria „recomandată investițiilor" (investment grade).

Comunicatul Standard & Poor's arată că, într-o abordare la fel de „simplistă", decizia de a retrograda sau nu România va depinde strict de refacerea echilibrelor bugetare. De altfel, despre acest subiect și  riscurile aferente vorbește aproximativ 60-70% din raport.

Realist vorbind, strict pe baza datelor economice invocate în raport, România ar fi trebuit să fie retrogradată. De altfel, randamentele la  care se tranzacționează obligațiunile românești pe piețele internaționale cam asta reflectă. Motivele pentru care totuși agenția nu a făcut-o sunt legate de ... speranțe și așteptări, menționate în mod repetat în raport. Asta sugerează menționarea impredictibilității măsurilor de politică economică de până la alegerile generale, consolidarea fiscală pe care o agenția o "presupune" după alegeri sau "ipoteza" că creșterea pensiilor va fi de doar 10% și nu de 40%.

Sunt speranțe sau ipoteze care par făcute mai degrabă având la bază promisiuni făcute în spatele ușilor închise, având în vedere că, în ce privește consolidarea fiscală în general și creșterea pensiilor în special, nu am văzut mesajele ferme și strategia clar definită, care nu ar fi făcut o țară întreagă să tremure până vineri noaptea de teama unei retrogradări. 

Amenințarea venită din zona opoziției privind o moțiune de cenzură dacă pensiile nu vor crește cu 40% nu a făcut și ea decât să crească îndoielile evaluatorilor externi. Din păcate, rațiunile electorale au prevalat și au făcut ca rating-ul României să fie jucat realmente la mustață.

Invocarea de către S&P a momentului alegerilor generale ca un moment al reevaluărilor nu face decât să arate că România a mai câștigat ceva timp și că fără o schimbare de curs a politicii fiscale retrogradarea este garantată.

Dar S&P a mai făcut o afirmație interesantă, cu atât mai interesantă cu cât o bună parte din comunicat pare să fie un "copy and paste" al promisiunilor făcute de autorități în discuțiile bilaterale privind intențiile lor viitoare. „O volatilitate ridicată a cursului de schimb ar putea avea repercursiuni serioase asupra bilanțurilor contabile din sectarele public și privat, mai ales deoarece aproximativ jumătate din datoria  guvernamentală a României este denominată în valută străină". Motiv pentru care S&P se așteaptă că BNR să își folosească rezervele  valutare pentru a asigura stabilitatea cursului.

Cu alte cuvinte, finanțarea externă substanțială a deficitului bugetar al României va obliga BNR să mențină stabilitatea cursului pentru nu debalansa și mai mult bugetul. O promisiune făcută de guvernator înainte de evaluare pentru cine avea urechi să audă. Un element de rigiditate nefast, așa cum explicam în "Stabilitatea cursului de schimb nu mai este o virtute" , în condițiile în care pentru relansarea economiei, inclusiv în raport cu vecinii din regiune, va fi nevoie inclusiv de o monedă mai slabă.

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp