România ca o pradă și legenda eschimoșilor despre vănătoarea de lupi

Foto: Getty Images

De când a început criza politică, ce a coincis cu debutul valului patru al pandemiei, au murit mii de oameni, însă asta nu i-a cutremurat deloc pe oamenii politici români să devină conștienți, că răspund de destinul unei țări și au continuat să se joace de-a împărțitul a ceea ce se mai poate împărți. Nu moartea, nu boala, nu frigul și foamea românilor, ci doar cuțitul și pâinea pentru ei.

M-am întrebat ce au alte țări și noi nu avem. Ce conducători au alții!?

Ca să răspund la asta mă întorc în copilărie...

Eu sunt fiică de cioban de la Mălini, satul lui Labiș, și am învățat ceva copil fiind. Pe tata îl alegeau oamenii satului stăpân de stână în fiecare primăvară. Erau două mari sărbători ale satului legate de oierit: una primăvara, când se alegeau ciobanii, și alta toamna, când era răscolul oilor. Cum erai ales stăpân de stână?! Se aduna toată suflarea satului la căminul cultural și votau, dar înainte de vot erai judecat pentru faptele de anul trecut, adică ți se spunea în față dacă ai fost corect, dacă ai dat brânza la oameni, dacă le-au lipsit oi. Și tata a fost ales mulți ani. Avea curaj să iasă iar în fiecare primăvară în fața oamenilor.

Să ne imaginăm că țara ar fi o stână și ar trebui să vină în fața noastră cei pe care i-am ales. Ce le-am spune!? Și-au făcut datoria!?

Vă amintiți cum a fost înmormântat prințul consort al Reginei Angliei, al celui mai longeviv și cunoscut monarh de pe planetă? Respectând regulile din pandemie.

Dar de premierul olandez, Mark Rutte, ce nu a putut să își viziteze mama în ultimele săptămâni de viață din cauza măsurilor de protecție împotriva răspândirii coronavirusului, ați auzit?

Alte țări au oameni politici ce sunt exemple de cetățeni supuși legii, de asta ascultă oamenii de ei și se supun legilor.

La noi cum să te supui și cum să asculți când legea pare o bășcălie pentru cei mulți!? Nu, nu, dacă e „cineva” nu poate fi îngropat respectând regulile din pandemie. Astea sunt doar pentru prostime. Cum să fii premier și să nu te duci oriunde vor mușchii tăi?! Cum să fii președinte și să nu organizezi un congres la care să îți impui „democratic” mascota, chiar dacă valul patru al pandemiei deja seamănă moarte.

Alte țări au conducători ce pun legea și țara înaintea oricărei ambiții personale. La noi e criză tocmai din cauza ambițiilor personale. Ce țară!? Ce grijă!? Ce pandemie!? Ce dacă mor oameni!? Nu e treaba lor. Președintele trebuie să se răzbune pe USR. Îl propune pe Dacian Cioloș prim-ministru doar ca să îi dea o palmă peste ochi, apoi pleacă la golf. Cîțu știe un singur refren: poate muri țara, dar el voia să rămână premier.

Oamenii mor uciși de virus. Țările mor din lipsă de oameni de stat, de lideri.

...

Au eschimoșii o legendă despre o metodă de a vâna lupi, folosindu-se de propria lor lăcomie. Înfig în zăpadă un cuțit plin de sânge cu lama în sus. Lupul, atras de miros și împins orbește de lăcomie, începe a linge lama, dar nu realizează că se taie și începe să își lingă propriul sânge. Și sângerează, și sângerează, și își beau propriul sânge până ce mor. Lăcomia le marchează destinul. Asta este astăzi clasa politică românească - o haită de lupi flămânzi. Dar eu știu că lăcomia îți poate deveni destin.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp