Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

România mimează reformele din PNRR și a ajuns la un grad de absorbție de 30 la sută cu 2 ani înainte de finalul programului. Spania ne arată cum arată o reformă „adevărată”: soluția „în 4 clicuri” pentru antreprenorii care vor să ia bani europeni

Imagine cu Tana Foarfă. Foto: Tana Foarfă/Facebook

Foto: Tana Foarfă/Facebook

PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență) este cel mai ambițios proiect european de finanțare comună din istoria UE. A fost conceput pentru ca statele membre să poată să recupereze decalajele economice și sociale după pandemie. La acest mecanism s-a adăugat apoi și costul crizei energetice. Dar instrumentul, în sine, a fost creat cu data limită până în 2026, explică într-un interviu pentru Republica Tana Foarfă, expertă în afaceri europene și directoare executivă a Europuls (Centrul de Expertiză Europeană). Acesta spune că România a reușit până acum să obțină „cam 30% din cei 28,5 de miliarde de euro care ne-au fost alocați prin PNRR”.

„Prin PNRR s-a anticipat că va exista și un progres, că nu e suficient doar să revii la statutul inițial de după pandemie. Important e să te și dezvolți, că de asta a fost creat mecanismul, pentru reforme și investiții. Și atunci s-a considerat că 2026 este termenul la care putem să tragem linie, să vedem cum a performat acest instrument temporar, ce a reușit să facă și dacă servește și cum va servi pe viitor ca model”, a mai declarat Tana Foarfă pentru Republica. 

- Câți bani poate să atragă și va atrage România până în 2026 din PNRR? 

Putem să dăm o cifră legată de câți bani poate să atragă. În schimb, referitor la câți bani va atrage, aici va trebui să vedem un pic cum vor arăta lucrurile. Trebuie să ne gândim puțin la care au fost fondurile alocate până acum din PNRR și să ne uităm cam ce a făcut România din ce avea alocat, cât a putut să să absoarbă și cât a putut să și transforme în proiecte concrete. Și de aici putem să ne dăm seama și de ritmul în care va merge mai departe.

Practic, de la început, noi aveam prin PNRR alocată suma totală de 29,2 miliarde de euro. După aceea a existat o recalculare la un anumit interval și s-au mai adăugat câteva fonduri din REPowerEU. În urma recalculării și cu fondurile care au fost adăugate am ajuns undeva la o sumă similară, mai specific: 28,5 miliarde de euro.

Foto: INQUAM Photos/ Octav Ganea

Deci noi în acest moment ne uităm la 28,5 miliarde de euro pe care România le poate accesa prin PNRR, împreună cu REPowerEU. Banii ăștia sunt și granturi, dar și împrumuturi împărțiți aproape egal. Până acum, dacă ar fi să ne uităm doar la componenta de granturi, adică bani care ne revin nouă și pe care nu trebuie să-i dăm înapoi, aveam undeva de accesat cam vreo 14,9 miliarde de euro. Din acestea noi până acum am reușit să încasăm cam vreo 9,4 miliarde euro. Dar cum am reușit să-i încasăm? Păi în 2023, de exemplu, a fost un an în care noi nu am fost capabili să primim niciun ban din PNRR. Deși noi anul trecut trebuia să încasăm undeva la 5,5 miliarde de euro, am reușit performanța să nu putem să depunem cererile de plată la timp și, prin urmare, nici să nu primim finanțările care ne erau alocate asupra acelor cereri de plată. 

Deci, cumva câți bani poate să atragă România din PNRR? Avem deja răspunsul: undeva la 29 de miliarde de euro. Câți bani va atrage? Păi dacă mai avem ani din aceștia de pauză și de absență, nu va fi bine pentru noi. Avem, de exemplu, acum o cerere de plată care trebuia undeva prin martie să primească un răspuns final după multiple amânări. La momentul la care vorbim încă nu există niciun fel de răspuns. În acest context, situația este un pic sumbră. Eu ce cred, pragmatic, este că dacă guvernul se mobilizează după alegeri în a putea să ajungă cu PNRR-ul cât de cât la zi până în 2026, maximul ce va putea să facă va fi să absoarbă partea de granturi, adică aceea jumătate din cele 28,5 miliarde de euro.

Pe partea de împrumuturi, eu m-aș bucura din suflet să o putem accesa și pe acesta, dar acest lucru va atrage după sine și o responsabilitate mai mare a guvernului în a înțelege că ne împrumutăm, adică banii respectivi trebuie dați înapoi, și asta înseamnă că în momentul în care investim trebuie să ne gândim că trebuie să scoatem din acele investiții un anumit profit ca să putem să dăm banii respectivi înapoi.

Deci, pragmatic, mi-ar plăcea să văd ca la finalul acestor ani să avem partea de granturi, adică aia nerambursabilă, deja absorbită, iar dacă am ajunge și să completăm prin absorbție până la 28,5 miliarde de euro ar fi extraordinar. 

- Suntem în primăvara lui 2024. Cât a absorbit România în acest moment granturi sau împrumuturi din PNRR?

Suntem undeva la un procent de cam 30% din cei 28,5 de miliarde care au intrat și care sunt în acest moment în circulație, adică sunt pe piață și sunt folosiți.

- De ce există un termen limită al PNRR-ului până în 2026? 

Asta a fost o condiție pe care noi am pus-o la nivel european. Am fost parte din echipa de negociere tehnică a Parlamentului European în vederea acestui cadru prin care România primește bani prin PNRR și vă pot spune că acest mecanism de redresare și reziliență, deci cel care dă banii pentru PNRR-uri, a fost un mecanism făcut temporar. Deci scopul PNRR-ului la bază este să ne putem reveni, deci să ne redresăm, să recuperăm decalajele economice și sociale după pandemie. Că la acest mecanism am adăugat apoi și partea de criză energetică și am adus și acel nou capitol de REPowerEU, asta a fost suplimentar pentru că ne-a permis cadrul. Dar instrumentul, în sine, când a fost el creat, a fost creat cu data limită până în 2026.

Tana, vorbindu-le tinerilor despre fondurile europene. Foto: Tana Foarfă/Facebook

Și dincolo de faptul că este o perspectivă tehnică, mai este vorba și de un un principiu simbolic foarte important. Trebuie să ne gândim că banii aceștia, care au venit în tot acest cadru creat pentru ca toate țările să primească fonduri din PNRR, au venit din împrumuturi masive ale Uniunii Europene. Banii ăștia vor trebui dați înapoi. Deci, cumva, în momentul în care primești sute de miliarde de euro și le iei ca împrumut, trebuie să fii foarte conștient că trebuie să ai o dată limită până la care să-ți asumi că vei livra anumite obiective ca să poți să-ți permiți și să restitui sumele respective.

Deci, 2026 este data la care noi am estimat că va exista o creștere economică suficient de mare în toată Uniunea Europeană și o perioadă suficient de mare de după pandemie ca să considerăm că țările și-au revenit și că și-au recuperat decalajele.

Prin PNRR s-a anticipat că va exista și un progres, că nu e suficient doar să revii la statutul inițial de după pandemie. Important e să te și dezvolți, că de asta a fost creat mecanismul, pentru reforme și investiții. Și atunci s-a considerat că 2026 este termenul la care putem să tragem linie, să vedem cum a performat acest instrument temporar, ce a reușit să facă și dacă servește și cum va servi pe viitor ca model. Dacă este un model de bună practică, dacă este un succes, ce a funcționat, ce n-a funcționat. Deci de asta există acest acest termen limită.

-Ce se întâmplă dacă nu atragem fondurile din PNRR?

În primul rând, ratăm o șansă foarte mare. Adică ai la dispoziție o sumă de bani să faci reforme și investiții. Apoi prezinți un calendar de care deja, la jumătatea implementării, nu te ții. Deci arăți practic că nu ai știut să ții cont și să profiți de această oportunitate.

În al doilea rând, pierzi la nivel de credibilitate în plan european. Și să ne gândim un pic pragmatic: au fost doi români responsabili din partea Parlamentului European, deci doi europarlamentari români, care au negociat acest mecanism. În echipa tehnică, de asemenea, am fost și noi din România, din partea Consiliului a fost reprezentanța României pe lângă UE pentru că e parte din Consiliul de Miniștri. Deci, tu, ca țară, la nivel european, ai făcut tot posibilul să ne asigurăm că cheia de alocare este favorabilă și că nu pierdem bani și că suntem favorizați să primim bani după pandemie. Deci noi, de la Bruxelles, am făcut ce trebuia, iar tu după aceea, din țară, arăți că practic n-ai ținut cont de nimic din ce ai făcut tot tu, ca țară, la nivel european. Deci este vorba și de decredibilizare.

În al treilea rând, desigur, vom rămâne complet în urmă, într-o eră în care noi acuma vorbim la nivel european, din 2024 încolo, despre noua eră a competitivității, noua eră a industriei. Deci se poartă discuții nu doar filozofice, că aici nu vorbim de o filosofie generală, de cum o să arată industria europeană, vorbim de niște strategii foarte clare, în care Uniunea Europeană va investi masiv în tehnologie, în industria de apărare, în tot ce înseamnă partea asta de competitivitate generală a ecosistemului de afaceri, ca să poată să își crească și să-și consolideze și reputația, și puterea, și influența în regiune. Deci, noi, cumva suntem într-un paradox în care parcă nu ajunge la în țară ce vorbim la Bruxelles.

Imagine cu mai mulți oameni din mediul rural care așteaptă la coadă la dispensarul din comuna Gostinari din județul Giurgiu. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Încă se merge pe ideea că noi avem niște fonduri și ne vedem acolo de ele în în bisericuța noastră. Ok, nu vrem să le folosim, atunci vom rămâne la stadiul la care suntem și vom fi în continuare deconectați de tot ceea ce se întâmplă la nivel european. Dar nu mai putem să ne permitem să mergem așa cu frâna de mână trasă. Suntem într-o situație în care chiar trebuie să progresăm și într-un ritm extrem de alert, pentru că altfel România este acum la stadiu în care tot peticim și peticim și ajungem la un punct la care restul țărilor din UE deja sunt la mulți, mulți ani distanță. Dacă nu atragem fondurile din PNRR tot timpul vom fi în urmă, indiferent de cât progresăm. Cam asta este consecința foarte simplă. 

-De ce e atât de complicat să îndeplinim jaloanele din PNRR?

PNRR-ul și mecanismul în sine este un instrument bazat pe performanță, este primul instrument de acest tip de o anvergură atât de mare lansat la nivel european. Prin PNRR nu primești banii doar pentru că ai un proiect care ți-a fost aprobat. Vei primi banii numai în momentul în care vei demonstra că ai făcut toți pașii necesari pentru implementarea lui. Adică nu primești nimic până nu te ții de ceea ce ai spus încă de la început că faci.

Și această optică diferită a fost destul de greu de digerat, nu numai de România, în general de către multe state membre la nivel european, pentru că a trebuit să se schimbe complet toată paradigma și să se înțeleagă că nu mai merge pe sistemul „lasă că merge și așa” Și asta s-a și văzut în dialogul pe care guvernul l-a avut cu Comisia.

Adică în multiple rânduri s-a mers la Comisie pe ideea: „Lasă că discutăm noi și le arătăm noi și îi convingem noi că știm ce facem chiar dacă nu am îndeplinit toate jaloanele”. Lucrurile nu merg așa. Lucrurile sunt clare: Ți-ai respectat toate obligațiile? Dacă răspunsul e da, și se dovedește că așa este, atunci primești banii. Altfel, dacă nu ai respectat calendarul, nu primești banii. Și aici ține foarte mult de managementul resurselor. Dacă nu ești responsabil și nu înțelegi că aici nu e vorba de joacă, nu e vorba de „am venit la clasă și nu mi-am făcut tema și hai să văd cum o conving pe profesoară să mă lase un pic că o fac data viitoare”.

Nu mai suntem nici la grădiniță, nici la școală. Deja avem 17 ani de Uniunea Europeană, deci deja dăm examenul de Bacalaureat. Adică nu mai merge cu lucruri de genul ăsta. Trebuie să ne maturizăm și înțelegem ce înseamnă o responsabilitate și asumarea unui calendar și al unor ținte care trebuie îndeplinire. Nimeni nu-ți pune piedici, decât tu însuți, ca guvern. Adică, na, Comisia Europeană te sprijină, ai toate resursele la dispoziție și nu au existat alte întârzieri și alte piedici decât cele puse în mod intenționat.

Mai mult, noi avem și o apetență înspre a face lucrurile mult mai complicate decât sunt. Am avut recent la Bruxelles o discuție întinsă pe o zi întreagă despre cum arată PNRR-urile europene la 3 ani după implementare. Au fost selectate mai multe proiecte din diverse țări care au venit să prezinte foarte pe scurt, deci undeva la 5 minute povești de succes din care să putem deja să vedem niște indicatori, deci să putem să măsurăm concret ceva.

Tana, participând la conferința despre PNRR de la Bruxelles. Foto: Tana Foarfă/Facebook

Spania, de exemplu, a venit și a prezentat, printr-un secretar de stat de la Ministerul Economiei, ce a făcut. Omul a spus că au avut două opțiuni: fie să dea banii pentru întreprinderi/mediul de afaceri pur și simplu, deci să lanseze apelul pe principiul „primul venit, primul servit”, fie să investească pe termen lung într-un sistem prin care mediul privat să poată să acceseze mai ușor fonduri europene. Deci gândește-te doar la idee. Deci tu ai fonduri europene la dispoziție, prin care tu reformezi modul prin care mediul privat are acces la finanțare. Și ce au făcut concret?

Păi au creat un sistem digitalizat prin care au făcut șabloane precompletate în sistemul respectiv, deci template-uri pentru fiecare. Au identificat ei, să zicem, câteva linii de finanțare și au spus că tu, ca întreprindere, nu mai trebuie să te apuci să-ți completezi informații la care ei au deja acces. Iar ăsta e un alt lucru foarte important, că dacă tu ai informații în baza de date a unei autorități de stat sau la Autoritatea de Finanțe, nu are rost să le mai completezi tu, ca statul are deja acces la ele.

Iar proiectul spaniolilor prevede că tu, ca antreprenor, în formularul respectiv precompletat doar pui ideile proiectului tău și doar cu patru clickuri reușești să primești un răspuns. Deci trimiți cererea pe portalul respectiv și în 30 de zile primești răspuns de la minister. Deci ei asta au făcut cu fondurile. Asta este o gândire și o mentalitate pe termen lung și, culmea, deși este pe termen lung, ei au reușit ca în 3 ani de zile să ajute și să ofere acces la finanțare europeană pentru circa 600 de companii.

O astfel de mentalitate este foarte greu să o găsești la noi, mai ales când guvernele și politicienii se gândesc în general să aibă beneficii concrete că vin alegerile. Adică se joacă de-a reformele din patru în patru ani. Dacă chiar vrei să faci ceva pe termen lung, exemplul Spaniei e genul de reformă gândită pentru totdeauna. Adică ai simplificat complet totul și nu mai e îngreunat procesul companiei ca să ajungă la fonduri.

La noi, în schimb, mă uit la apelurile de finanțare și observ foarte multă birocrație. Sunt foarte multe elemente de completat. Eu înțeleg că există anumite cerințe care sunt solicitate și de la Bruxelles, dar dacă oamenii ăștia din Spania au reușit să găsească o metodă prin care să simplifice viața pentru tine, cel care aplici, de ce nu se poate și la noi? Doar mă întreb.

Deci în Spania, repet, ei au reușit să precompleteze toate lucrurile care sunt necesare de la Bruxelles. Și s-au gândit în principal să nu te îngreuneze pe tine, ca solicitant, și să-ți poată facilita accesul, pentru că pentru ei este important ca tu să accesezi fondurile. De ce? Pentru că dacă ai un proiect bun înseamnă că tu vei genera profit. Ce înseamnă asta? Cheltui bani care se întorc în economia statului. Este foarte simplu. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult