Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

România – moarte ieftină

Cristian Tudor Popescu

Eliminarea generalului Soleimani este ceea ce se cheamă o joint venture, o afacere Trump-Khamenei din care ambele părți au de câștigat. Soleimani putea fi omorât și cu un an în urmă, și cu doi, și cu trei. S-a petrecut acum pentru că așa a vrut Trump. Marele om nu s-a consultat nici cu NATO, nici cu Congresul american în luarea acestei decizii. Au contat doar interesele lui electorale personale: să distrugă până la capăt construcția de securitate a lui Barack Obama în relația SUA-Iran și să contracareze în imagine procesul suspendării sale de către Congres pentru mârșăvia comisă în Ucraina împotriva contracandidatului Joseph Biden.

La rândul său, conducerea teocratică de la Teheran avea nevoie ca de aer de un astfel de atac din partea SUA. Căci problema principală a ayatollahilor și sângeroaselor Gărzi Revoluționare este opoziția tot mai puternică în poporul iranian față de dictatură. Scăderea nivelului de trai din Iran în urma sancțiunilor americane e o armă mult mai eficientă în a eroda guvernarea religioasă decât uciderea a 3-4 Soleimani. Dimpotrivă, aliniindu-se în spatele „eroului-martir”, regimul lui Khamenei mobilizează în sprijinul său mulțimile naționalist-islamiste fanatice ale țării care îl pot menține la putere.

Nu urmează un Al Treilea Război Mondial. Vom asista doar la „hârjoneli” între Trump și Teheran, mai o rachetă, mai un asasinat, mai o aruncare în aer, dublate de declarații sforăitoare.

Întrucât războiul de vorbe cu Kim Jong Un s-a „fumat”, nu-l mai ia nimeni în seamă, Trump a deschis o nouă exploatare electorală de amenințări și bombasme cu Iranul.

Nu vine nicio rachetă iraniană peste români, cum se tem unii. În schimb, suntem lichidați prin spitale de medici incompetenți și corupți, pe șosele de beizadele și politicieni cu bolizi, care scapă nepedepsiți, dacă nu ne omoară mai devreme poluarea ca după bombardament din București și orașele mari.

Și de ce să strici rachete scumpe, când în România se moare atât de ieftin?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult