„Sanjûrô este un ronin, un samurai care nu aparține unui clan. În 1860, la sfârșitul shogunatului Tokugawa, acesta hoinărește prin Japonia, câștigându-și existența de la o zi la alta. Ajuns într-un orășel sărac, ruinat de lupta dintre două clanuri de bandiți, acesta are de ales între a-și continua drumul, a se alătura unuia dintre clanuri sau a lupta împotriva bandiților pentru a elibera orașul.”
Cu aceste cuvinte am început, cu doi ani și jumătate în urmă, fiecare primă întâlnire avută cu elevii câtorva colegii din Brașov, în cadrul unui proiect de cultură politică pe care l-am desfășurat pe cont propriu. Le-am povestit tinerilor despre personajul principal al filmelor Yôjinbô (1961) și Tsubaki Sanjûrô (1962) de Akira Kurosawa, în încercarea de a-i convinge să nu rămână indiferenți la ceea ce se întâmplă în societatea în care trăiesc. Cu același scop scriu și acest text.
Treizecideani (traducerea lui Sanjûrô) este un român. Îl poate chema Douăzecideani sau Șaptezecideani, nu contează. În 2016, trăiește într-o țară săracă și înapoiată, ruinată de clanuri de bandiți. Are de ales între a pleca într-o altă țară, a trăi pentru tot restul vieții sale ca o victimă, a se alătura unuia dintre clanuri sau a lupta împotriva bandiților pentru a se elibera și a elibera țara în care trăiește.
Îmi este greu să îmi imaginez că mai există astăzi mulți oameni în România care să se îndoiască de faptul că țara aceasta s-a aflat în toți acești ani de așa-zisă democrație pe mâna unor clanuri de bandiți. Clanuri care uneori s-au luptat între ele pentru supremație, alteori, când și-au simțit amenințate interesele, și-au dat mâna spre binele lor comun. Oriunde doi români discută politică, poți afla câte ceva despre „hoții din politică” și despre „cum a fost furată această țară”. În ciuda acestei conștientizări cvasiunanime, majoritatea locuitorilor acestei țări par a fi cel puțin resemnați cu viața pe care sunt nevoiți să o trăiască.
PSD, PNL, ALDE, PMP, PRU, UDMR - toate aceste partide au reprezentat și reprezintă cumulul intereselor meschine ale acestor clanuri. Sunt aceiași indivizi sau cel puțin același tip de indivizi de 26 de ani încoace, combinați în vechi sau noi șerpării aflate într-o nesfârșită orgie. „Rechizitoriul” nu ar încăpea în Biblioteca Națională, oricine a trăit în România în ultimele decenii ar putea contribui lejer cu zeci sau sute de pagini despre fărădelegile comise.
Doi colegi „contributori”, Sebastian Burduja și Alin Iliescu, au explicat foarte bine într-un text publicat zilele trecute cum partidele menționate mai sus iau și cu ocazia acestor alegeri votanții drept proști, inserând șmecherește în liste electorale câteva nume respectabile, doar pentru a ascunde în spatele acestora puzderia de personaje dezagreabile. Au explicat, de asemenea, cum aceste alegeri au fost în mare parte „rezolvate” prin revizuirea legii electorale în așa fel încât să servească cât mai bine intereselor de partid. Florin Negruțiu a scris despre pomana electorală, tradiționala flegmă pe fața oamenilor onești care au muncit și muncesc în această țară. Toate acestea procedează un Parlament și mai odios decât cel pe care România îl are astăzi. Unul în care, va trebui să mă credeți pe cuvânt deocamdată, multe dintre personajele noi, aparținând în mare parte generației mele, ne vor face să ne fie dor de Oprea sau Hrebenciuc.
Nu mă număr printre cei care își doresc ca anumite personaje politice „să crape” din punct de vedere fizic. Însă îmi doresc foarte mult să văd partidele și politicienii care au ținut țara aceasta în întuneric pe parcursul întregii mele vieți crăpând din punct de vedere politic. DNA și celelalte instituții similare ale statului au rolul de a combate corupția din punct de vedere juridic. Din punct de vedere politic, combaterea corupției nu poate aparține altcuiva decât cetățenilor. De aceea, trecând peste orice i-ar putea separa, oamenii cinstiți din această țară trebuie să aibă ca principal obiectiv înlăturarea definitivă a acestor clanuri de bandiți de la putere. Până când acest lucru se va întâmpla, România nu va avea viitor. Nu va fi mai bine în spitale, nu va fi mai bine în școli, statul nu-și va trata altfel cetățenii, nu vor exista condiții de muncă mai bune decât acum, nu va exista infrastructură mai bună, România nu va face față problemelor interne și amenințărilor externe, pe scurt - nu se va trăi mai bine în această țară.
De fiecare dată când port o astfel de discuție cu cineva, mă întreabă ce se poate face.
Putem să nu mai votăm aceste partide. Continuând a alege între ele cu iluzia că unul ar fi mai puțin murdar decât celelalte nu ne va duce într-o situație diferită de cea în care ne aflăm astăzi.
Fiecare dintre noi poate contribui la procesul de educare politică, fără de care nu putem avea nicio speranță de mai bine. Stă în puterea fiecăruia a vorbi cu cei apropiați - părinți, bunici, prieteni, colegi - explicându-le de ce aceste grupuri nu trebuie să mai ajungă la putere. E un proces anevoios, dar în timp și cu suficientă răbdare, din ce în ce mai mulți oameni vor înțelege și nu-i vor mai gira politic aceeași indivizi corupți.
Dacă vrem să scăpăm de ei, trebuie să mergem la vot! Nu doar la finalul acestui an, de fiecare dată. Așa cum sunt ele, atât cât poate oferi România, alternative există iar oferta are tot potențialul de a se îmbunătăți în viitor. USR, alte formațiuni noi sau independenți, lăsându-i la o parte pe extremiști, printre aceștia există politicieni necompromiși care merită șansa de a demonstra ce pot să facă.
Mă aștept ca, după ce am scris aceste cuvinte, să se găsească persoane care să mă acuze: „Aha, deci asta faci de fapt, propagandă ascunsă pentru USR!” Ei bine, nu am nicio dorință să fac, principalul argument fiind acela că nu m-au convins nici pe mine. A vota USR doar pentru a le lua bandiților consacrați fotoliul de sub fund nu este sau cel puțin nu ar trebui să fie pentru nimeni o condiție suficientă. Noii politicieni mai au o lună pentru a demonstra că sunt mai mult decât răul cel mai mic, că sunt cu adevărat o alternativă.
Nu pot garanta că USR nu este și, mai ales, că nu se va transforma la rândul său într-un clan de bandiți. Însă, în timp ce în cazul USR nu poate fi exclusă în totalitate posibilitatea, în cazul partidelor menționate mai sus există certitudinea.
Cei care până în 11 decembrie nu vor identifica pe nimeni care să îi reprezinte în Parlament, pot lua cu ei un pix, desena pe prima foaie goală un chenar, scrie în interior „Niciunul” și să aplice ștampila peste. De acord, votul de protest nu rezolvă nicidecum problema, dar măcar astfel, până când noi alternative politice vor apărea la orizont, până când legea electorală va fi din nou amendată (dacă nu se poate altfel atunci sub presiunea străzii, servind de această dată interesele cetățenilor), am avea un anumit tip de evidență și, poate, un punct de plecare pentru cei care încă ezită să se implice în politică.
Afirm cu fiecare ocazie, drepturile și îndatoririle cetățenilor trăitori în democrație nu încep și nu se termină cu actul de a vota. Atunci când se rezumă doar la atât sau nici măcar la atât, foarte curând acei cetățeni nu vor mai trăi în libertate. Petiționarea, urmărirea îndeaproape a activității aleșilor, protestul se numără printre instrumentele democratice pe care oamenii le au la îndemână pentru a-și apăra drepturile. Un mandat parlamentar sau de orice alt fel nu trebuie să țină obligatoriu 4 ani. Cetățenii pot solicita demisii și alegeri anticipate atunci când politicienii calcă în picioare încrederea care le-a fost acordată. O sută de mii de oameni în stradă uniți în spatele unei idei pot schimba destinul unei țări.
România nu poate fi salvată de unul sau de o mână de indivizi, la fel cum nu poate fi nici dusă în prăpastie de unul sau de o mână de indivizi. Viitorul acestei țări se află în mâinile fiecăruia dintre cetățenii săi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Lehamitea de politic și de politicieni ne-a făcut să ne închidem, să ne închistăm în viețile noastre, în job-urile noastre și să constatăm, placizi, cum instituțiile statului au o performanță ce tinde spre zero, cum se cheltuie bani pentru autostrăzi care nu se fac, sau dacă se fac, se surpă imediat după inaugurare, pe studii de caz și pe evaluări care se reiau constant și în general, să asistăm, poate puțin frustrați de această dată, la umflarea buzunarelor unora și la golirea buzunarelor noastre, în timp ce sistemul se depreciază constant.
Cu siguranță, ca societate, greșim ceva. Dar ce?
Am să încerc să exemplific.
Cum vi s-ar părea, dacă aș încerca să vă conving că apa face rău sănătății, sau că e bine să respiri numai o dată la 4 minute ?
Dacă v-aș spune că, dacă nu duceți coșul de gunoi la ghenă, cumva, prin minune, cineva se va ocupa și-l va duce în locul dumneavoastră?
Ați spune că sunt nebun sau rău intenționat nu-i așa ?
Dar dacă v-aș spune că politica este la fel de importantă în viața unui om precum băutul apei, respiratul și dusul gunoiului ?
Haideți să analizăm puțin, să vedem de ce este absolut vital să înțelegem asta.
Facem politică atunci când încercăm să-i explicăm vecinului că, dacă ascultă muzică prea tare, ne deranjează.
Facem politică atunci când încercăm să explicăm colegului/colegei, de la serviciu, că propunerea sa are anumite carențe. Valabilă și reciproca.
Facem politică atunci când semnalăm un deranjament la un serviciu public sau privat.
Facem politică atunci când îi spunem cuiva să-și strângă gunoiul pe care l-a aruncat pe jos.
Facem politică atunci când lăsăm în fața noastră un șofer care iese de pe o străduță lăturalnică.
Acum imaginați-vă că nu am acționa în aceste privințe. Direct sau indirect am avea de suferit.
Trebuie să înțelegem că politica se face la nivel individual și o facem tot timpul, este parte din viața noastră și nu se poate fără ea. Dacă nu facem politică avem de suferit.
Politica este instrumentul prin care ne urmărim interesele și ne protejăm și promovăm valorile. De aceea este cea mai mare păcăleală să ne lasăm convinși că politica nu e pentru noi. Este pentru noi, este pentru noi toți.
Motivul pentru care societatea este așa cum o vedem, este acela că oamenii decenți și integri s-au lăsat convinși că politica nu e pentru ei, iar toți oportuniștii și incompetenții au îmbrățișat-o. Este evident că, dacă lași numai non-valori să facă politici publice, vei obține un sistem conform cu non-valorile lor.
Este o greșeală să vedem politica precum o carieră. Este mult mai util să vedem politica precum dusul gunoiului sau precum respirația. Trebuie să o facem, acolo unde suntem, să protestăm oridecâteori valorile noastre sunt încălcate, să adresăm problemele când și unde apar. Dacă nu noi atunci cine ?
Dacă doar tu ești de față când se comite o infracținune, atunci cine să intervină, sau măcar să anunțe că s-a comis o infracțiune ?
Trebuie să încetăm să mai dăm vina "pe cei care ne conduc". Dacă rezultatul este prost, vinovați sunt toți care au participat, fie activ, fie pasiv la acel rezultat. Asta pentru că oricare ar fi putut opri respectivul proces, fie prin acțiune locală, fie, în ultimă instanță, prin aducerea problemei în atenția opiniei publice.
Asta este soluția, ca fiecare din noi să acționeze pentru tratarea și prevenirea corupției și pentru promovarea decenței și integrității, adică să facem politică.
Aceasta postare a fost făcută inițial aici: https://panouldebord.ro/showEntity/6321