(Foto: Corina Brândușan)
Am trăit duminică o experiență duală, pe cât de disturbantă pe atât de reală a prezentului din România.
La ora 17 am fost în invitat de către un prieten apropiat la o petrecere organizată de compania cu care colaborează. Am confirmat prezența cu mențiunea că mă voi retrage pe parcurs, să mă altur protestelor anunțate la Cluj, începând cu orele 18.
Până la 18:30 petrecerea era deja în toi, oamenii dansau, se cânta în cor și toată lumea era fericită.
În paralel coloana de protestatari se apropia de zona restaurantului.
Mi-am luat haina și în timp ce îmi închideam fermoarul am rămas pentru câteva secunde în ușa culisantă a restaurantului. De afară venea un frig înțepător, din restaurant veneau valuri de căldură. De ambele părți se auzeau strigăte: proteste din stradă, veselie din interior.
Eram parcă între două lumi. Am rămas puțin blocat. Am întors capul spre cei care dansau în interior, apoi mi-am concentrat atenția spre proteste. Era momentul unei decizii.
Cărei lumi aparții? Rămâi să mănânci și să dansezi la căldură sau te plimbi în frig cu speranța că efortul tău va avea un impact. Ce diferență face prezența ta la chef și ce diferență face prezența ta în mulțime alături de prietenii tăi.
Am făcut pasul în frig. Acolo este țara mea. Acolo este România care are nevoie de mine.
M-am întâlnit cu grupul de prieteni, nu puțini la număr, „înarmați” cu pancarte și voie bună. Îmi era parcă puțin mai cald între ei. Pe una dintre pancarte scria: „În pădurea cu alune aveau casă doi pitici. Vine pupăza și spune: Dragnea sper să ai limbrici”. Și aici era o petrecere. Una a speranței, a unui viitor mai bun, a unei țări europene cu o justiție liberă.
(Foto: Corina Brândușan)
Nu pot să nu mă întreb însă. Ce e de făcut? Pe de o parte cei de la petrecere aveau tot dreptul să se distreze. Munciseră un an întreg și acum se bucurau împreună. Dar oare România nu e și țara lor? Oare nu sunt și ei afectați de ce se întâmplă acum în Parlament? Oare nu e și responsabilitatea lor să apere democrația în care vor să își desfășoare activitatea? Oare copiii lor nu vor fi afectați? Oare bunicii noștri cum gândeau când a fost de mers în război să apere România de care ne bucurăm noi astăzi?
De data aceasta nu am însă un răspuns. Fiecare îl are pentru el. Eu l-am ales pe al meu atunci când am pășit în frig. Am toate zilele următoare să continui petrecerea la căldură. Aseară însă datoria de cetățean român mi-a cerut să strig: „UNIȚI, SALVĂM...TOATĂ ROMÂNIA"...inclusiv pe cea a celor de la petrecere.
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.