Foto: Inquam Photos / Alex Nicodim
Organizația Energy Policy Group (EPG) din București a lansat zilele trecute un raport numit „Consolidarea rețelei electrice: O prioritate pentru atingerea obiectivelor de decarbonizare ale României pentru 2030” în care vorbește despre cum rețelele de energie electrică au un rol esențial în eforturile UE de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră (GES) și de a atinge neutralitatea climatică în anul 2050.
EPG consideră că rețelele de energie electrică trebuie să răspundă unei cereri tot mai mari de energie electrică în sectoare precum transporturile, încălzirea și răcirea, industria, producția de hidrogen regenerabil și centrele de date.
Datele din raport arată că consumul de energie electrică va crește cu cel puțin 60% în perioada 2023 - 2030 la nivelul UE și al Marii Britanii. Potrivit propunerii de revizuire a Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC), consumul de energie electrică al României ar urma să crească cu aproximativ 38% în perioada 2021 - 2030, de la 46,5 TWh la 64,0 TWh.
Conform calculelor EPG, în România, nevoia de investiții în rețelele de electricitate este majoră, fiind estimată la 6,8 miliarde de euro pentru transport și aproximativ 9,2 - 11,5 miliarde de euro pentru distribuție până în anul 2030. Aceste investiții sunt esențiale pentru preluarea producției de energie din surse regenerabile care va crește substanțial în perioada următoare și implicit atingerea obiectivelor din PNIESC. În lipsa acestor investiții în rețelele de energie electrică, România riscă neîndeplinirea obiectivelor climatice, se arată în raport.
Totodată, raportul EPG arată și că Comisia Europeană, prin Planul de Acțiune pentru rețele (EU Action Plan for Grids), estimează necesarul de investiții în rețelele de energie electrică la aproximativ 584 miliarde de euro pentru integrarea țintelor ambițioase de capacități din surse de energie regenerabilă (SRE) asumate până în anul 2030, respectiv obiectivul de 42,5% a ponderii energiei regenerabile în total consum de energie.
Această sumă include atât investițiile necesare în rețelele de distribuție, cât și în cele de transport, din care 170 miliarde de euro sunt necesare pentru digitalizare. Astfel, importanța extinderii și modernizării rețelelor de energie electrică trebuie evidențiată în documentele strategice ale României, cred experții EPG. Infrastructura sistemului electroenergetic, spun aceștia, constituie coloana vertebrală a tranziției, întrucât facilitează integrarea SRE, asigură livrarea eficientă a energiei către consumatori și contribuie la îmbunătățirea indicatorilor de eficiență energetică prin responsabilizarea consumatorilor potrivit noului model de piață de energie electrică.
Pe lângă investițiile estimate în cadrul planului Transelectrica (TYNDP), respectiv 1,43 miliarde de euro până în 2030/31, în cadrul estimărilor au fost incluse și proiecte propuse, precum cele două cabluri de curent continuu la înaltă tensiune (HVDC), respectiv: (i) cablul submarin Georgia România (2,2 miliarde de euro) și cablul de interconectare România – Ungaria pe direcția Arad – Constanța Sud (2,75 miliarde euro), care să preia energie generată de noi capcități, conform propunerii de PNIESC și să o poată evacua din Dobrogea (recunoscută pentru surplusul de energie) către Vestul țării.
Cele 5 mari idei ale raportului EPG
1. Un cadru de reglementare stabil, clar și favorabil investițiilor. Cadrul de reglementare actual necesită o serie de ajustări pentru a răspunde nevoilor crescute de investiții în rețelele de energie electrică. Finanțarea unei mari părți a investițiilor prin venituri bazate pe tarife va impune o povară a costurilor pentru consumatori. Cu aproximativ 400 de milioane de euro investite în rețelele de distribuție, tariful reprezintă în prezent aproximativ 30% din factura totală pentru consumatorii de joasă tensiune (5 - 5,5 euro) cu un consum mediu lunar de 100 kWh. Pentru a îndeplini obiectivele de decarbonizare, investițiile ar trebui să crească de aproape patru ori, ajungând la aproximativ 1,2 - 1,6 miliarde euro pe an până în anul 2030. Prin urmare, noua, respectiv a cincea perioadă de reglementare pentru activitatea de distribuție, care va începe în anul 2025, ar trebui să sporească stimulentele pentru ca OSD să utilizeze fondurile UE pentru investiții. În plus, ANRE ar trebui să analizeze cu atenție cele mai bune practici din alte țări ale UE în ceea ce privește sprijinirea investițiilor în rețele și accelerarea digitalizării, limitând în același timp impactul asupra consumatorilor.
2. Creșterea finanțării prin mecanismele financiare UE, precum Fondul de Modernizare. În prezent, a doua cea mai importantă sursă de finanțare pentru investițiile în rețelele de energie electrică din România, pe lângă veniturile de tarife, este reprezentată de sumele din FM. Acesta include două scheme de sprijin legate de rețea: (i) una dedicată OST, cu o finanțare nerambursabilă de 400 de milioane de euro, și (ii) o alta pentru OSD, bazată pe licitații, care reprezintă 1,1 miliarde de euro. Deși aceste scheme sunt esențiale pentru sprijinirea investițiilor în rețele, având în vedere necesarul, suma alocată este insuficientă.
De exemplu, DSO au depus 105 proiecte în valoare de 2,4 miliarde de euro, ceea ce reprezintă mai mult decât dublul finanțării disponibile, rezultând un deficit de 1,3 miliarde de euro. Acest deficit demonstrează necesitatea ca schema să fie extinsă cu fonduri suplimentare cât mai curând posibil, mai mult având în vedere termenul limită din 2030 pentru alocările MF. Finanțarea ar trebui să acopere nu doar propunerile de proiecte actuale. În plus, schema ar trebui prelungită în cadrul apelului actual de proiecte, pentru a preveni o potențială întârziere birocratică de 1,5 - 2 ani care ar putea apărea odată cu lansarea unei nou ghid de finanțar și care ar putea împiedica investițiile planificate, inclusiv o introducere accelerată a contoarelor inteligente (smart meters).
3) Asigurarea coerenței între documentele strategice naționale. Documentele strategice naționale, cum ar fi proiectul de PNCEN, LTS, TYNDP al OTS, planurile de dezvoltare pe zece ani ale DSO, proiectul de Strategie Națională pentru Hidrogen, Strategia Industrială Națională și planurile de investiții regionale/municipale ar trebui să fie coerente pentru a promova o viziune clară asupra căilor de dezvoltare a României, a priorităților de investiții și a finanțării disponibile. Având în vedere rolul critic al rețelelor și cerințele de investiții substanțiale pentru acest sector, strategia industrială a țării ar fi trebuit să ia în considerare contribuția acestui sector la valoarea adăugată națională și efectul său multiplicator asupra altor sectoare economice. Acest aspect este deosebit de relevant, având în vedere că mulți furnizori pentru construcția infrastructurii rețelelor sunt achiziționați la nivel național.
4) Asigurarea unei forțe de muncă calificate pentru dezvoltarea sistemului electroenergetic național. Pentru a îndeplini obiectivele de decarbonizare ale României până în 2030 și implicit cu orizontul 2050, este esențială atragerea de forță de muncă calificată, în special ingineri și specialiști tehnici. Programele de studii din liceele tehnice și universități ar trebui adaptate la noile tehnologii de rețea, la integrarea RES și la digitalizare. În plus, stimularea educației în domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STEM) prin burse, stagii de practică în cadrul companiilor și dezvoltare profesională va contribui la atragerea și păstrarea talentelor în sectorul energetic. În prezent, atât OTS, cât și ODS se confruntă cu un deficit de forță de muncă, ceea ce cauzează întârzieri ale proiectelor. Având în vedere creșterea generală a cererii de forță de muncă calificată în sectorul energetic, România ar trebui să acorde prioritate reformelor menite să stimuleze și să rețină lucrătorii calificați. De asemenea, guvernul ar trebui să valorifice noile oportunități de angajare create prin tranziția energetică, promovând carierele în sectorul energetic prin programe de educație și formare profesională specifice.
5) Pregătirea pentru un scenariu de back-up, în care necesarul de investiții estimat nu va fi realizat până în anul 2030. Contextul global devine din ce în ce mai complicat, fiind planificate investiții masive în centrele de date. Producția globală de transformatoare și, în general, lanțul valoric va fi supus unor presiuni enorme, ceea ce va accentua deficitul de lichidități și de forță de muncă din România.
În raportul EPG se mai prevede că investițiile în dezvoltarea rețelei electrice reprezintă o oportunitate critică pentru România de a-și moderniza infrastructura energetică, de a spori rezistența rețelei și de a stimula creșterea economică. Investițiile strategice în modernizarea rețelei vor îmbunătăți eficiența energetică, vor reduce pierderile de transport și vor consolida fiabilitatea, ceea ce va fi în cele din urmă benefic atât pentru consumatori, cât și pentru întreprinderi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Decarbonizarea e o utopie WEF, o facem sa fie , sa ne simtim responsabili. Nu ca ar ajuta la ceva.
In timpul asta continuam sa transformam oceanele si marile si raurile in tomberone de gunoi chimic. Vezi ce mizerii varsa India, Brazilia si China. Insule de gunoi, fluvii moarte, plaje pline ochi cu dejectii.
Solutia? Bicicleta electrica!
Rămâne întrebarea: ce rezolvă UE dacă marii poluatori nu fac nimic pentru reducerea amprentei de carbon (China, SUA, India etc.)? Își imaginează cineva că noi (UE) suntem deconectați de restul sistemului climatic planetar???
În loc să transportăm energia sute de kilometri, din Dobrogea în vestul țării, nu era mai inteligent să fie revitalizate în Dobrogea industrii energofage care să consume surplusul de energie (oțelării, industrie grea, navală etc.), iar restul gridului energetic să se dezvolte gradual, fără să-i cocoșeze pe contribuabilii muritori de rând? Nu știu... zic și eu.