Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

Rutina de weekend într-un orășel din vestul Europei. Toată lumea merge la centrul de colectare a deșeurilor

Reciclare - Habits

Foto: Getty Images

În copilărie, zilele de sâmbătă aveau o rutină bine stabilitǎ. Începea de la curățenia în casă (fiecare în camera lui), apoi cumpărăturile erau făcute în magazinul din cartier (de obicei împreună cu tata) și în final mâncarea era gătită pentru trei - patru zile și se spălau haine (aici aveam îndatoriri mai mici, dar cu siguranţă nu stăteam să mă uit la desene).

Nu îmi displăcea toată forfota, ba din contră, îmi plăcea să îmi văd camera aranjată, chiar și pentru câteva ore.

Ani mai târziu, o nouă rutină de sâmbătă dimineață s-a născut. În micul oraș cu 30.000 de locuitori, de undeva din vestul Europei, reciclarea este literă de lege.

Ne-am adaptat rapid bunelor obiceiuri, astfel că în prezent în casă reciclăm separat următoarele: ambalaje de carton, ziare sau reviste, PET-uri, ambalaje din plastic, ambalaje din aluminiu, capsule de cafea, deseuri organice (resturi de mâncare, fructe etc.), sticlă (albă, verde sau maro), materiale textile nedegradate. Avem un dulap întreg cu pungi și punguṭe.

Recunosc că primele zile au fost ciudate și instinctul era să scap cât mai repede de ambalaje, să le pun în sacul “albastru” (cel care înghite tot ce nu face parte dintr-o categorie enumerată mai sus).

Partea și mai “grea” este ca în spatele blocului avem doar tomberoane pentru resturi organice și acei saci albaștri, în rest fiecare cetățean se deplasează la centrul de colectare.

Sâmbătă dimineață, zona se anima. Familii cu copii și căței, cu pungi și saci, maşini care stau la coadă și așteaptă culoarea verde a semaforului ca să poată intra în incintă. Organizare impecabilă. Există afișe care indică locul în care se pot arunca deṣeurile, personal foarte amabil, dar ṣi vigilent.

Toata activitatea nu durează mai mult de cateva minute, dar satisfactia este mare. Am trecut și peste rușinea primei dați, în care am mers către centru încărcată cu pungi.

P.S. 10 saci albaștri costa 25 franci. Mult, puṭin? Fiecare decide pentru el.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Președintele Dan și-a început discursul de astă-seară, în fața presei, cu o logicăreală tâmpă, însoțită de hlizeala pe care o credeam dispărută: cică Giovanni Falcone, dacă ar veni să candideze la șefia unui Parchet de la noi, ar trebui să-și depună dosarul la ministrul Justiției (a zis cineva că nu?) și „Giovanni Falcone nu e pesedist”. Dar cine a zis că este? Ce caută în propoziție Falcone? Problema e că ministrul Justiției este pesedist, plagiator, executant întocmai și la timp al poruncilor Partidului!

Citește mai mult

Screening gratuit pentru cinci tipuri de cancer, disponibil pentru locuitorii județului Brașov

Există o diferență fundamentală între a descoperi un cancer la timp și a-l descoperi târziu. Studiile arată că până la jumătate dintre cazurile de cancer pot fi prevenite sau tratate cu succes dacă sunt depistate în stadii incipiente. În cazul cancerului pulmonar, de exemplu, diagnosticul precoce poate crește șansele de supraviețuire de peste trei ori.

Citește mai mult

Martorii lui Iehova

Odată ajuns la locul de întâlnire, pe o ploaie ușoară și după lăsarea întunericului, așa cum cere tradiția lor, am fost întâmpinat de un domn de origine franceză, care a învățat repede cum se pronunță numele meu și mi-a găsit un loc în sală. Când a aflat că sunt „nemartor” și că am venit acolo în urma unei invitații la ușă, s-a mirat și s-a luminat la față, începând să mă prezinte celor din jur, iar alții au venit din proprie inițiativă la mine, văzând o prezență necunoscută printre ei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Piesa de teatru / sursa foto: arhiva personala

Mă împart între locații, între job și repetiții, între viața de civil și viața de artist. Mă lupt contra frustrării că programul nu-mi permite să merg constant la castinguri sau să mă pregătesc pentru probe și mă bucur de sentimentul ăla mișto pe care îl am la aplauze, după un spectacol bun. Nu mă plâng, nu mă victimizez, dar asta e viața mea de când îmi împart timpul pe două planuri mari și importante.

Citește mai mult