Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

Rutina de weekend într-un orășel din vestul Europei. Toată lumea merge la centrul de colectare a deșeurilor

Reciclare - Habits

Foto: Getty Images

În copilărie, zilele de sâmbătă aveau o rutină bine stabilitǎ. Începea de la curățenia în casă (fiecare în camera lui), apoi cumpărăturile erau făcute în magazinul din cartier (de obicei împreună cu tata) și în final mâncarea era gătită pentru trei - patru zile și se spălau haine (aici aveam îndatoriri mai mici, dar cu siguranţă nu stăteam să mă uit la desene).

Nu îmi displăcea toată forfota, ba din contră, îmi plăcea să îmi văd camera aranjată, chiar și pentru câteva ore.

Ani mai târziu, o nouă rutină de sâmbătă dimineață s-a născut. În micul oraș cu 30.000 de locuitori, de undeva din vestul Europei, reciclarea este literă de lege.

Ne-am adaptat rapid bunelor obiceiuri, astfel că în prezent în casă reciclăm separat următoarele: ambalaje de carton, ziare sau reviste, PET-uri, ambalaje din plastic, ambalaje din aluminiu, capsule de cafea, deseuri organice (resturi de mâncare, fructe etc.), sticlă (albă, verde sau maro), materiale textile nedegradate. Avem un dulap întreg cu pungi și punguṭe.

Recunosc că primele zile au fost ciudate și instinctul era să scap cât mai repede de ambalaje, să le pun în sacul “albastru” (cel care înghite tot ce nu face parte dintr-o categorie enumerată mai sus).

Partea și mai “grea” este ca în spatele blocului avem doar tomberoane pentru resturi organice și acei saci albaștri, în rest fiecare cetățean se deplasează la centrul de colectare.

Sâmbătă dimineață, zona se anima. Familii cu copii și căței, cu pungi și saci, maşini care stau la coadă și așteaptă culoarea verde a semaforului ca să poată intra în incintă. Organizare impecabilă. Există afișe care indică locul în care se pot arunca deṣeurile, personal foarte amabil, dar ṣi vigilent.

Toata activitatea nu durează mai mult de cateva minute, dar satisfactia este mare. Am trecut și peste rușinea primei dați, în care am mers către centru încărcată cu pungi.

P.S. 10 saci albaștri costa 25 franci. Mult, puṭin? Fiecare decide pentru el.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult