Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

Rutina de weekend într-un orășel din vestul Europei. Toată lumea merge la centrul de colectare a deșeurilor

Reciclare - Habits

Foto: Getty Images

În copilărie, zilele de sâmbătă aveau o rutină bine stabilitǎ. Începea de la curățenia în casă (fiecare în camera lui), apoi cumpărăturile erau făcute în magazinul din cartier (de obicei împreună cu tata) și în final mâncarea era gătită pentru trei - patru zile și se spălau haine (aici aveam îndatoriri mai mici, dar cu siguranţă nu stăteam să mă uit la desene).

Nu îmi displăcea toată forfota, ba din contră, îmi plăcea să îmi văd camera aranjată, chiar și pentru câteva ore.

Ani mai târziu, o nouă rutină de sâmbătă dimineață s-a născut. În micul oraș cu 30.000 de locuitori, de undeva din vestul Europei, reciclarea este literă de lege.

Ne-am adaptat rapid bunelor obiceiuri, astfel că în prezent în casă reciclăm separat următoarele: ambalaje de carton, ziare sau reviste, PET-uri, ambalaje din plastic, ambalaje din aluminiu, capsule de cafea, deseuri organice (resturi de mâncare, fructe etc.), sticlă (albă, verde sau maro), materiale textile nedegradate. Avem un dulap întreg cu pungi și punguṭe.

Recunosc că primele zile au fost ciudate și instinctul era să scap cât mai repede de ambalaje, să le pun în sacul “albastru” (cel care înghite tot ce nu face parte dintr-o categorie enumerată mai sus).

Partea și mai “grea” este ca în spatele blocului avem doar tomberoane pentru resturi organice și acei saci albaștri, în rest fiecare cetățean se deplasează la centrul de colectare.

Sâmbătă dimineață, zona se anima. Familii cu copii și căței, cu pungi și saci, maşini care stau la coadă și așteaptă culoarea verde a semaforului ca să poată intra în incintă. Organizare impecabilă. Există afișe care indică locul în care se pot arunca deṣeurile, personal foarte amabil, dar ṣi vigilent.

Toata activitatea nu durează mai mult de cateva minute, dar satisfactia este mare. Am trecut și peste rușinea primei dați, în care am mers către centru încărcată cu pungi.

P.S. 10 saci albaștri costa 25 franci. Mult, puṭin? Fiecare decide pentru el.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Români trumpiți sunt destui, și în țară și peste hotare. Nu-mi imaginez că românii adevărați, trumânii, ar putea avea o tresărire morală și umană în legătură cu ce spune și ce face ticălosul lor: aruncă un ultimatum de 48 de ore Iranului, pe rețeaua sa Truth Social, la 1 trecute fix noaptea, să deschidă Ormuz sau dă cu bombardeaua în ei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Camera care crește odată cu tine: cum arată designul pentru adolescenți în 2025

Camera de tineret este, probabil, cel mai personal spațiu dintr-o locuință. Este locul în care un copil de 10 ani începe să devină altcineva - mai complex, mai revendicativ, mai conștient de sine. Pe pereți apar afișe cu artiști, pe rafturi se adună cărți, căști, obiecte care spun ceva despre cine ești sau despre cine vrei să fii. Este spațiul în care se fac teme și se ascultă muzică tare, în care se doarme cu telefonul lângă cap și se plânge după o zi grea.

Citește mai mult

Turisti Columbia

Columbia e departe azi de ce vedem în Narcos. Cocaină se mai produce în junglă, dar clanurile s-au mutat în Mexic. Cu toate astea, mulți turiști occidentali își doresc o Columbie în care să trăiască un sejur de experiențe extreme și aduc vagoane de bani să-și satisfacă nevoile. Evident că cererea fiind mare, oferta e pe măsură.

Citește mai mult

CT Popescu

„Niels Bohr a fost un fizician danez, laureat Nobel pentru Fizică în 1922. Pe când era student, Niels Bohr a fost întrebat de profesorul său de fizică: Cum se poate măsura înălțimea unei clădiri cu ajutorul unui barometru? Bohr a propus aruncarea barometrului de pe acoperișul clădirii și măsurarea timpului în care acesta ajunge la sol. Bohr cerea nota maximă, iar profesorul voia să i-o dea pe cea mai mică.

Citește mai mult