Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

Rutina de weekend într-un orășel din vestul Europei. Toată lumea merge la centrul de colectare a deșeurilor

Reciclare - Habits

Foto: Getty Images

În copilărie, zilele de sâmbătă aveau o rutină bine stabilitǎ. Începea de la curățenia în casă (fiecare în camera lui), apoi cumpărăturile erau făcute în magazinul din cartier (de obicei împreună cu tata) și în final mâncarea era gătită pentru trei - patru zile și se spălau haine (aici aveam îndatoriri mai mici, dar cu siguranţă nu stăteam să mă uit la desene).

Nu îmi displăcea toată forfota, ba din contră, îmi plăcea să îmi văd camera aranjată, chiar și pentru câteva ore.

Ani mai târziu, o nouă rutină de sâmbătă dimineață s-a născut. În micul oraș cu 30.000 de locuitori, de undeva din vestul Europei, reciclarea este literă de lege.

Ne-am adaptat rapid bunelor obiceiuri, astfel că în prezent în casă reciclăm separat următoarele: ambalaje de carton, ziare sau reviste, PET-uri, ambalaje din plastic, ambalaje din aluminiu, capsule de cafea, deseuri organice (resturi de mâncare, fructe etc.), sticlă (albă, verde sau maro), materiale textile nedegradate. Avem un dulap întreg cu pungi și punguṭe.

Recunosc că primele zile au fost ciudate și instinctul era să scap cât mai repede de ambalaje, să le pun în sacul “albastru” (cel care înghite tot ce nu face parte dintr-o categorie enumerată mai sus).

Partea și mai “grea” este ca în spatele blocului avem doar tomberoane pentru resturi organice și acei saci albaștri, în rest fiecare cetățean se deplasează la centrul de colectare.

Sâmbătă dimineață, zona se anima. Familii cu copii și căței, cu pungi și saci, maşini care stau la coadă și așteaptă culoarea verde a semaforului ca să poată intra în incintă. Organizare impecabilă. Există afișe care indică locul în care se pot arunca deṣeurile, personal foarte amabil, dar ṣi vigilent.

Toata activitatea nu durează mai mult de cateva minute, dar satisfactia este mare. Am trecut și peste rușinea primei dați, în care am mers către centru încărcată cu pungi.

P.S. 10 saci albaștri costa 25 franci. Mult, puṭin? Fiecare decide pentru el.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult