Sari la continut

De patru ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește patru ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Să nu dăm săracilor

Cersetorie

Săracii sunt oamenii aceia care n-au. Nu i-a dus capul mai mult. În fine, poate nici n-au avut prea multe șanse din naștere, dar asta nu este o scuză pentru unde sunt acum. Până la urmă, sunt atâția oameni care și-au depășit cu multă muncă această condiție. Săraci-săraci, dar tot fac copii. Fumează. Beau. Nu se gândesc să investească în propria educație sau a copiilor lor. Să muncească mai mult. Sau să investească.

Săracii ne provoacă milă, dar undeva în adâncul nostru adulții săraci par să-și merite soarta. Din locul unde suntem noi ar fi un exercițiu de empatie extremă să înțelegem cum au ajuns așa. Pentru că despre noi știm că muncim enorm, ne sacrificăm pentru copiii noștri, alegem să avem 1-2 copii astfel încât să le dăm o educație bună, atenție și iubire. Nu e nicio plăcere să muncim peste program și să plătim o viață credit la bancă. 

Dar o facem, pentru că prin muncă am ajuns unde suntem și copiii noștri vor fi mai bine. Plătim cu stres și sfârșeală sufletească. Până la urmă nici nouă nu ne e bine. Dar nu ne plângem. Mergem înainte și îndurăm. Nici noi n-am avut, în marea noastră majoritate, o copilărie idilică. Și uite că am reușit...

E o amărăciune de om urban și în puterea vârstei, productivității și confortului care ne îndeamnă să răspundem cererii de ajutor a celor care au mai puțin doar în anumite condiții. Așa cum facem până la urmă totul, “în anumite condiții”. Că nu suntem proștii nimănui. Suntem oameni buni, cu toții. Și nu, aici nu mai sunt sarcastică. Chiar suntem buni, cu toate cele de mai sus pe cap. Dorim să dăm, dar dintr-o zonă încărcată de propriile noastre nevoi. 

După 15 ani de interacționat cu oamenii care au nevoie de ajutor și cu cei care vor să ajute, primesc, de fiecare Paști și Crăciun această întrebare.  „Aș vrea să dau cadouri unor copii sărmani, îmi poți recomanda o familie?”

Nu recomand niciodată familii pentru că se întâmplă fenomene nedorite. Vecinii devin geloși și uneori violenți spre exemplu. Donatorul nu poate urmări ce s-a întâmplat cu donația sa și rămâne cu impresia că nu a schimbat nimic și că oamenii ajutați nu sunt recunoscători.

Așa că recomand organizații care pot să controleze situația din teren, cunosc nevoile familiilor, se asigură că oferă cadouri de care oamenii aceia chiar au nevoie și nu doar ciocolată și cozonac. 

Uităm câte greșeli am făcut noi până să avem ceea ce alegem acum să dăruim? Uităm că sunt și ei la fel de oameni, cu nevoia de defulare și nevoia de a lua pauză de la viața lor grea, exact așa cum și noi facem? Am ajuns să cred foarte tare că oamenii trebuie să greșească și să iroseasca și să-și bată joc de resurse până învață să le valorizeze, până se obișnuiesc sa le aibă. 

Bun, donatorul acceptă să dea printr-o organizație, dar dorește de cele mai multe ori să știe exact la cine ajunge darul. “Să nu fie bețivi, să fie săraci dar curați, să nu fie x și y.” X și Y pot fi etnie, grad de violență domestică, număr de copii/gospodărie.

Și așteptările noastre sunt enorme. De la să le facem o bucurie celor care în restul anului oricum nu prea au ce mâncă până la să se schimbe, să se scuture și să fie oameni. Și dacă vor fi oameni, o să le mai dăm.

Mi-am dat seama că săracii n-au voie să-și bată joc de bani. Dacă dăruim ceva celor care au mai puțin decât noi avem așteptarea să nu "irosească" darul.

Mai mult de atât - să nu greșească. Fie că vorbim despre cadouri de sărbători, burse, bani sau de ceva material sau mentorat. Cumva, ni se pare că oamenii care nu au ar trebui să știe deodată să funcționeze într-o paradigmă de "am".

Uităm câte greșeli am făcut noi până să avem ceea ce alegem acum să dăruim? Uităm că sunt și ei la fel de oameni, cu nevoia de defulare și nevoia de a lua pauză de la viața lor grea, exact așa cum și noi facem? Am ajuns să cred foarte tare că oamenii trebuie să greșească și să iroseasca și să-și bată joc de resurse până învață să le valorizeze, până se obișnuiesc sa le aibă. 

Dacă pui bani în mâna unei femei care a trăit în sărăcie deodată i se aprind lumini de inteligență în ochi. Pentru că deodată se poate gândi la ce ar putea face cu banii

În 2006 îl ascultam pe Muhamad Yunus, întemeietorul Grameen Bank. Omul care a luat împrumuturi de la bancă pentru a-i ajuta pe oamenii din satul unde locuia să își plătească datorii de 10$, care îi țineau în sclavia cămătarilor ani de zile. El spunea că dacă pui bani în mâna unei femei care a trăit în sărăcie deodată i se aprind lumini de inteligență în ochi. Pentru că deodată se poate gândi la ce ar putea face cu banii. Și de multe ori se gândește cu frică omul care acum are ce n-a avut. Se gândește să-i ascundă, să-i păstreze. Și nu te poți supăra pentru asta, poți alege să continui să-i dai până învață să funcționeze dintr-un spațiu de relație sănătoasă cu ce are, fără frică și fără așteptări nerealiste.

Spun toate astea ca un om care a văzut că, dacă ai încredere în oameni, te vor uimi. Cum ai încredere în oameni, asta e întrebarea? Cred că lecția mea pentru mine a fost să dau timp acestor oameni despre care vorbeam. Să îmi amintesc la fiecare frustrare cât am greșit eu în propriile procese de creștere. Sau să nu intru în procese în care nu-mi pot controla emoțiile. Am încetat să mai donez către cei pe care îi judec mai aspru decât pe mine. În loc să mă încarce pozitiv și să-i tratez cu demnitate, mă împovăram.

Am scris aceste rânduri ca o confesiune a unui om care nu are multă răbdare cu alți oameni. Și care, din acest motiv, am ales să susțin oamenii care au această răbdare. Pentru că nu vreau să le mai dăm nimic “săracilor”. Dar să le dăm totul oamenilor care nu au acum, dar care ar putea avea o viață mai bună dacă cineva ar fi acolo pentru ei până vor putea să fie și să aibă singuri.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Suntem oameni buni cu totii".....pesemne ca de prea multa bunatatea asta a noastra viata este roz in Romania. Dar oare, ne intereseaza a sti adevarul despre noi insine....."Daca lumina voastra este intuneric, cat de mare este intunericul vostru" se ne amintim de cuvinte care ard in carne vie ale Mantuitorului, in saptamana patimilor.
    • Like 0
  • cineva spunea ca, cu cat daruiesti mai mult, cu atat ai mai mult....din proprie expierenta , pot spune ca asa este, si atunci cand ajuti, nu mai pune intrebari, ajuta si atat......daca am o tristete, este ca acesti oameni, ar avea nevoie de redarea demnitatii in primul rand,si apoi de ajutor material,
    • Like 0
  • Există mai multe feluri de a fi generos cu cei care sunt în nevoie. Poți da prin sisteme specializate de ajutorare a copiilor, bătrânilor, celor fără adăpost etc și asta presupune să ai bani mai mulți decât îți este necesar propriului tău trai cotidian. Poți da acelor organizații sau biserici care se preocupă de aceste probleme și poți fi chiar modest ca venituri. Poți da din propria mână celui care stă și cere oricine ar fi, copil, adult, bărbat sau femeie, bătrâni, infirmi.Dai pentru că vrei, pentru că așa simți și nu te lași prins într-un eșafodaj de întrebări de genul de ce nu muncește, de ce nu face una sau alta. La începutul anilor 50 când eram copil, sâmbăta era ziua în care veneau cerșetorii la poartă și copiii erau trimiși să le dea pâine. Un sfert de pâine așa era regula și noi trebui să învățăm să fim milostivi. Nu a ținut mult. Destul de repede cerșetoria a fost complet interzisă. Dar tata îmi spunea că sub înfățișarea aceea de multe ori respingătoare de murdărie, beție, infirmitate expusă poate să se ascundă chiar Iisus care ne pune la încercare pentru că El nu a ținut cont în ce fel erau sau arătau cei care îi cereau ajutorul.Și acest gând imprimat în mintea mea de copil mă face să scot azi cât pot și să dau fără să mă mai gândesc la altceva.
    • Like 0
  • check icon
    Părerea mea este că dacă vezi un om nevoiaș îi dai sau nu, fără alte "artificii" sau comentarii.

    Dar am văzut oameni în vârstă care așteaptă cu umilință, fără a cerși, fie și cei 50 de bani de la căruciorul supermarketului. De multe ori mă gândesc că, în locul mediatizatelor (sau nu) coșuri de Paști cu diferite produse, le-ar prii mai mult un loc de muncă, după puterile lor. Dacă acele organizații de caritate ar reuși lucrul ăsta, ar fi minunat. Adică să-i dai omului o undiță, nu un pește. Dar e greu, afurisit de greu...
    • Like 1
  • Cri check icon
    Eu, daca ar fi sa am putere decizionala, as legifera faptul ca saracia reprezinta o incalcare grava a drepturilor si a demnitatii omului.
    Cei care sunt adeptii austeritatii bugetare si dau ochii peste cap de teama consecintelor cresterilor de salarii si pensii sunt de regula exact oamenii care au venituri indestulatoare sau chiar consistente, fie de la Stat fie din privat.
    Organizatia Mondiala a Sanatatii ( OMS ) a definit starea de sanatate ca fiind nu doar absenta bolii, ci si o buna stare sociala: "bunastare fizica, mintala si sociala care nu consta doar in absenta bolii sau a infirmitatii".
    Aceasta definitie profund umanista a starii de sanatate include in mod evident si absenta saraciei.
    Conform acestor criterii, rezulta ca miliarde de fiinte umane pot fi considerate ca fiind sarace: in cea mai mare parte din Africa si din Asia, precum si in estul Europei.


    • Like 0
  • Mr.Oh check icon
    O intrebare care ma framanta. Cum poti sa ajuti saracii cel mai bine, mai potrivit? E clar ca ajutorul imediat e necesar sa poata trece cu demnitate peste ziua de azi. E o chestiune necesara pentru a opri degradarea psihologica la care anumite forme de saracie te supun. Dar cat timp poti sa o faci? Infiem fiecare o familie saraca? Si daca am infia ce am obtine? Ar fi doar o povara pe termen lung daca nu reusim sa transformam modul lor de gandire pasiv, intr-unul activ care sa-i ajute pe acestia sa-si castige singuri existenta.
    Aceasta e problema principala a sistemului de asistenta sociala bazat pe solidaritate sociala. Tu platesti iar celalat cheltuieste. Nu transforma persoana. Nu ti-ai dori asa ceva nici copilului tau, dar nici unui strain.
    In afara accidentelor biologice care afecteaza capacitatea de munca si adaptare eu vad trei cauze principale ale saraciei. Traditia gresit inteleasa care te impiedica sa iesi din pluton. "Nu poti face asa ceva. Ce o sa zica lumea? E o prostie." Fuga de responsabilitate. Succesul e direct legat de responsabilitate. Ca sa ai succes, sa fie succesul tau, trebuie sa ti-l asumi. sa-ti sumi succesul si insuccesul/esecul. Daca iti asumi responsabilitatea atunci atat succesul cat si insuccesul sunt ale tale. E conditia necesara sa iesi din pasivitate, sa incerci ceva care poate sa te conduca spre succes si bunastare. Aceasta fuga de responsabilitate se manifesta foarte pronuntat in Romania ca mostenire psihologica din comunism. Un alt aspect e capacitatea de detasare de esec. Sa nu consideri esecul ca ceva personal, ca o eticheta care se lipeste definitiv tie. Azi ai un esec, doua, trei, a 4-a oara vei avea succes. Intelegerea acestei realitati formeaza puterea si tenacitatea individului. Rabdarea acestuia. Respectul fata de efort si munca.
    Toate acestea trebuie sa i se transmita individului in familie si in scoala.
    Si exact acestea nu se transmit. Evaluari ale cunostintelor nejustificate, false. Cel care munceste si are rezultate este evaluat la aceiasi valoare cu cel care nu a depus efort si nu are competente. Mita ca forma de cumparare a valorii inlocuieste munca, efortu si capacitatea individuala. In aceste conditii oamenii paralizeaza, devin pasivi, lipsiti de inteligenta.
    • Like 5
    • @ Mr.Oh
      Eu am ales sa ajut oamenii ( pt ca am cu ce, si material si intelectual). Ajutorul meu se indreapta pt copiii in situatia abandonului scolar (asa ca mai multe persoane le cumparam ghiozdane, incaltaminte, haine pt scoala, ba chiar culegeri - asta a cerut un copil), apoi cumpar la mana a2a si colectez de la vecine si donez haine si incaltaminte pt copii in situatie crunta ( case fara curent electric, fara incalzire...). Mai sustin un ong (doar financiar) ce duce periodic mancare si minimum necesar la copiii din Huedin.
      Acum caut un ong sau un grup de oameni zdraveni care sa construiasca toalete la scolile de la tara (sunt sute de scoli si gradinite in Romania ce toaleta e o ...groapa in fundul curtii) si am mai intrebat printre cunostinte sa 'sponsorizam' ateliere de cusut/tricotat/crosetat la copiii din centrele de plasament. E dramatic insa acolo pt ca nu accepta orice donatie!! ( e nevoie de certificate, de dezinfectari etc. - pana atunci noi avem extra saltele utilizate dar in stare impecabila si copiii aia dorm pe scanduri pe alocuri...).
      Pana acum, de cate ori am cerut ajutor in jur am primit suport extraordinar si uimirea mea este ca nu cei cu situatie buna sar ci...cei cu o situatie obisnuita ( din cei cu salariul mediu pe economie). Si iar de mentionat este ca strainii au fost receptivi si au contribuit minunat: cu idei si cu caiete/pixuri/creioane etc. dar si propuneri simple si minunate.
      • Like 6


Îți recomandăm

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult