Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Războiul din Ucraina: continuă reacțiile în lanț pe piața cerealelor din România. Ce poate face statul ca să-i ajute pe fermierii autohtoni

cereale - Port Constanta

Foto: Inquam Photos / George Călin

2021 - 2022 – Scurtă recapitulare

Am traversat împreună două sezoane cum nu ne așteptam să avem. Am traversat un sezon 2022 în care euforia generată de explozia prețurilor a dat un ton de negare în piața locală de agribusiness ce a reverberat la aceleași cote înalte pe tot segmentul.

Fie că a fost vorba despre fermierii mici, cei mijlocii sau cei mari. fie că a fost vorba despre comercianții mici, mijlocii sau mari, cu toții au fost cuprinși de mirajul creșterii necontenite. Cei mai înțelepți au conștientizat și au efectuat mișcarea corectă, au vândut. Tot ce crește scade și reversul este valabil.

Însă mai apoi, odată cu eliberarea căilor de acces dinspre Ucraina, prin liniile de solidaritate și prin coridorul cerealelor Pivnyi-Odessa- Chornomorsk, pe care-l vom denumi cu acronimul POC pentru simplitate, mărfurile au început să iasă efectiv în regim de mare viteză. Ne amintim clar presiunea ce sosea din toate părțile, presiunea de a tranzita mărfurile, de a trece efectiv fără controale sanitar-veterinare, doar să treacă și nimic mai mult. 

În vreme de război se fac cele mai mari profituri și nu a fost excepție nici de data aceasta. Discounturile practicate de mărfurile ucrainene au degradat piețele din proximitate, România, Polonia, Ungaria, Bulgaria și Slovacia. Fără nicio regulă, fără nicio măsură de control a documentelor, fără control sanitar-veterinar, am văzut cu toții ceea ce s-a întâmplat. Când susțineam că facturile ce se prezintă în vamă sunt la jumătate din prețul oarecum normat de piață, nimeni nu spunea nimic, toată lumea ridica din umeri.

Marfa ucraineană în mod efectiv, pe modul panică, a generat evaziune la nivel local și a distrus sistemul de aprovizionare românesc. Destinațiile mărfurilor erau Emiratele Arabe Unite, Dubai și alte hub-uri financiare orientale. Însă ele au mers direct către Spania, Italia, Franța și lista nu se termină aici, inclusiv România. Cu o bază de calcul a TVA-ului subdimensionată, căci factura indica doar jumătate din valoarea mărfurilor.

Îmi amintesc extrem de bine presiunea așa-zișilor comercianți sau consultanți de origine vestică. Să iasă marfa, să treacă repede, inclusiv întrebări evazive ce mi-au fost adresate: Cum putem face să îmbunătățim comunicarea? Da, efectiv tentative de mituire și intimidare.

Efectul în cifre, lăsând la o parte componenta “lăcomie”, pe care am expus-o mai sus, este extrem. Jumătate din consumul intern al României, în ceea ce privește grâu, porumb, rapiță și semințe de floarea soarelui, precum și uleiul de floarea soarelui, a fost asigurat de mărfurile ucrainene. Din 10.000.000 tone, 5.000.000 tone au fost ucrainene.

Astfel, piața internă a României a generat un consum de marfă non-indigenă, lăsând 5.000.000 tone de mărfuri într-o piață degenerată de discounturi. În mod clar raportul de vânzare al acestor mărfuri a fost supus unor presiuni imense generate de scăderea indicațiilor de vânzare.

Cu alte cuvinte, 5.000.000 tone de mărfuri românești au fost puse într-un coș cu discount. Înțeleg că procesatorii și operatorii din zootehnie au o idee diferită față de ceea ce expun aici, în sensul că marfa ieftină este un aliat valoros, însă după cum se vede în piața de consum locală, prețurile la raft nu au indicat acest lucru, mă refer firește la consumatorul final. Pentru că pe lanțul logistic și de retail, lucrurile s-au schimbat. Astfel, de ce să reduc prețul la raft dacă se cumpără? 

Și acum, după aceasta scurtă introducere, pentru reamintire, să plonjăm direct în 2023, căci de aici lucrurile iau o altă întorsătură. Căci intervin doi factori: unul previzibil și altul ce tocmai se năștea.

Primul factor a fost cel ce a generat pe lanț, din cauza Rusiei, creșterea costurilor energiei - s-a răsfrânt în costurile îngrășămintelor și ale combustibililor implicit. Ceea ce a condus pe lanț la scumpiri ale semințelor și ale produselor pentru protecția culturilor, totul derivând din costurile de producție.

Astfel, înființarea culturilor din toamna lui 2022 a costat enorm de mult în fermele românești, în media unei sume de 5.000 lei, adică 1.000 euro. Vom reveni îndată la această cifră.

Al doilea factor ce a prins contur a fost reprezentat de Fed – Federal Reserve și lupta cu inflația. Pe care tot ei au creat-o în fapt, tipărind bani cu nemiluita în vremea pandemiei.

Din 2020 a fost un lanț al evenimentelor. O reacție în lanț, ca un băț de chibrit ce a alimentat alte bețe de chibrit. Banii tipăriți au susținut populația ce stătea acasă în pandemie, precum și companiile ce nu trebuiau să piară. Bani fără randament, cu randament negativ, bani pe care puteai să-i împrumuți cu dobânzi extrem de reduse, iar dacă doreai să ții banii în bancă, trebuia să plătești, deci din nou randament negativ.

În 2021, un an cu recolte bogate în lumea întreagă, am fost cu toții martori ai creșterilor de pe burse, ale indicațiilor de preț pentru mărfuri. Fără nicio motivație. Să nu scoatem petrolul în față și cererea. Pentru că petrolul a pendulat de la 70 la 80 USD în cotația Brent- CHBH22. În mod efectiv, fondurile speculative trebuiau să scoată profit din bani. 

Randamentele la împrumuturi fiind zero, materia primă a constituit cea mai bună pradă. Hrana oamenilor, căci de aici pleacă și se închide totul. Scumpind materia primă, generezi efecte inflaționiste pe plan vertical și orizontal, adică până la raft și în industriile conexe. Astfel toată lumea a fost fericită în această bulă de consum generată de ieșirea din pandemie, nimeni nu a dat atenție inflației, nimeni nu a dat atenție scumpirilor, toată lumea era fericită că este eliberată și consumul crește.

Noiembrie 2021, primul semnal! Federal Reserve a anunțat că mărește dobânda. Nimeni nu a clipit. Am avertizat atunci că materia primă va fi ieftinită de această măsură. Pentru că în mod efectiv fondurile au fost scoase din pozițiile, long sau short, pe care le dețineau pe burse.

Pe aceste burse, trebuie să știți că tranzacționează trei mari grupuri: Rechinii – fondurile speculative (150-200 trilioane USD), Balenele – fondurile de pensii și investiții ( 300-320 trilioane USD) și Delfinii – firmele comerciale unde intră și Fermierii ( circa 200 trilioane USD). Este o piață foarte mare, însă dictată de profit. Iar fondurilor speculative și celor de investiții nu le pasă de agribusiness, ele doar exploatează momente generate de fundamente, vreme, rapoarte, politică și geopolitică, toate alimentate de headlines.

Revenind în context, fondurile au fost forțate să iasă din poziții. Deoarece costul financiar era mai mare decât potențialul profit ce putea fi extras pe volatilitate. Și astfel, prețul mărfurilor a început să scadă. Pentru că au rămas mult mai mulți bani în contul Delfinilor, ce gândesc diferit față de Rechini și Balene. Întotdeauna pe bursele de materii prime Delfinii gândesc invers față de Rechini și Balene.

Și a sosit momentul februarie 2022, când în Ucraina a izbucnit războiul. Prețul materiilor prime a început să crească, condus de teama că în Ucraina sunt blocate mărfurile. Și am văzut cu toții vârfurile, 1.150 USD/tona de semințe de floarea soarelui, 820 EURO/tona de rapiță, 415 EURO/tona de grâu, 360 EURO/tona de porumb.

O frenezie totală guvernată de sentimentul că această creștere nu se va opri. Mulți au rămas înțepeniți în lăcomie, așteptând și mai mult, și mai mult. O parte, a vândut în mod inteligent, înțelegând că această creștere nu are cum să dureze la nesfârșit. O altă parte a cumpărat mai multă marfă, nerespectând principiile de bază ale tradingului cu cereale și oleaginoase, anume limita de poziție. Totul pe bani împrumutați. Cu cost financiar ce părea că susține această operațiune. Însă lucrurile s-au schimbat. Mărfurile ucrainene au început să își găsească drumul, liniile de solidaritate, coridorul cerealelor au fost cele care au degajat barierele din Ucraina. Totul împreună cu o stabilizare a frontului în sud. 

Seceta din 2022 a generat însă venituri scăzute în contul fermierilor, implicit prețuri reduse generate de scăderea impusă de discounturile ucrainene, de cotațiile bursiere. Căci fondurile au retras profiturile și implicit banii. Federal Reserve a continuat politica de creștere a dobânzilor, căci inflația era în cer. Dobânzile la credite au crescut încontinuu, căci ceea ce face Fed-ul este replicat de BCE (Banca Centrală Europeană).

Toamna lui 2022 ne-a atins prin prisma costurilor enorme cauzate de criza energiei. Rusia, gazul și petrolul au fost factorii supremi de presiune ce au condus la închiderea multor combinate de producție a îngrășămintelor la nivel european. Astfel, costul de înființare a culturilor a crescut foarte mult, enorm. Îngrășămintele, produse pentru protecția culturilor și semințele, laolaltă cu combustibilul au condus la generarea unui cost mai mare cu 50%. De la 3.200 lei la 4.800 lei/hectar în România. Și acești bani au purtat cost financiar asupra lor, un cost ce a fost transferat fermierului.

Prețurile materiilor prime au continuat să scadă. Cu toate că zone importante ca origini din această lume au suferit din cauza secetei, prețul scădea. Este un paradox, nu? Nu cred. Cred că factorul a fost extragerea banilor de pe burse - Rechinii și Balenele. Și totuși unde s-au deplasat banii? Căci au avut un randament foarte bun pe burse. Unde în altă parte decât în efortul de război? În ajutoarele acordate Ucrainei, pentru armament, muniție și alte programe de ajutor colaterale. Acolo au mers banii, cineva trebuia să finanțeze, asta, în afară de toată isteria media. Doar nu credem că acolo în SUA sau U.E. există un robinet pe unde curg banii. Nicidecum, cineva finanțează. Iar nota de plată este enormă pentru Ucraina, ca și schimbarea pe care trebuie să o facă. Birocrația și corupția generalizată au un loc important în această țară.

2023 – Pierzători și pierzători, joc cu sumă negativă

O toamnă cu culturi ce au adus randamente foarte bune, 10.2 milioane tone de grâu, 2.2 milioane tone de rapiță, 2 milioane tone de orz. Însă, din nou Fata Morgana a alimentat visele multora. Nu au dorit să vândă în iarnă, în ciuda avertizărilor. Iar prețurile au scăzut din nou. De la niveluri de 270 EURO,  la 220 EURO la grâu. De la circa 530 EURO, la 400 EURO la rapiță.

A urmat primăvara cu speranțe și căldură asociată cu seceta ce a ucis efectiv culturile. Doar 10.3 milioane tone porumb, față de prognoza de 14.5 milioane, doar 2.2 milioane tone semințe de floarea soarelui, față de prognoza de 3.2 milioane tone.......și prețuri în scădere. Porumbul la nivel de 180-185 EURO, SFS la nivel de 385 USD/tonă.

Comercianții și fermierii integrați deopotrivă, ce au împrumutat bani în 2022, în primăvară pentru a susține stocurile, pentru a cumpăra marfă suplimentar în vederea vânzării la prețuri și mai ridicate, sunt efectiv închiși într-o capcană de unde nu mai pot ieși.

Pentru că băncile nu mai pot susține alte împrumuturi. Pentru că dacă cei nominalizați mai sus vor vinde, creditorii vor vedea instantaneu acest lucru și vor executa conturile datornicilor. Iar de vânzare nu poate fi vorba, căci dacă vor vinde, o vor face la jumătate de preț față de momentul când au ales să stocheze sau să cumpere pentru conglomerare. Preferă să stea pe stocuri și să plătească costuri financiare. Căci așa țin creditorii efectiv la ușă. Altfel vor face implozie cu totul și vor dispărea din lanțul comercial.

Blocajele continuă și la nivel de ferme. Firmele de distribuție au sume enorme nerecuperate. Randamentul este negativ în ferme. Cu un cost de 4.800 lei/ha, adică 967 EURO/ha, având o producție de 5 tone, ca reper luăm această cifră, costurile sunt mai mari decât veniturile. 

La un preț de 215 EURO/tona de grâu, cu discount cu costul logistic de minim 25EURO/tonă, avem un venit de 185*5=925EURO, mai redus deci față de costul înființării. Iar acesta este doar un parametru. La care trebuie să adăugăm costurile împrumuturilor tehnologice, costurile fixe și variabile în fermă.

Logistica este o parte importantă a problemelor, costul ei a crescut cu 70% minim, față de momentele premergătoare începutului conflictului din Ucraina.

Logistica românească este efectiv capturată de Ucraina, inclusiv logistica portului Constanța. Unde timpul de așteptare la descărcare trenuri este de 3-4 săptămâni; calculați singuri 28 de zile *2 euro/tonă cost de staționare a vagoanelor, iar un alt minus se adună la calculul total.

Fermierii sunt debitori, fermierii nu pot să își plătească creditele la firmele de distribuție, la IFN-uri, la bănci. Efectiv veniturile nu pot acoperi dobânzi incrementate în costuri de distribuție și costuri de finanțare. Ele au ajuns la un nivel de 10-18% /an. Efectele luptei Fed și BCE cu inflația. Totul resimțit în producerea mâncării, în ferme. 

Efecte

Ferme care vor da faliment, ferme ce vor fi vândute, preluate și gestionate de alte entități.

Blocaje la nivel de firme de distribuție, coșul datoriilor nerecuperate a dat pe dinafară demult. Iar potențiala lipsă de risc management a acestor companii va conduce la închiderea lor.

Blocaje la nivel de firme ce vând utilaje. Nimeni nu se va mai atinge de mașinării noi, combine sau tractoare. Nimeni și nimic nu va îndemna fermierii să intre din nou în datorii.

Dar cel mai mare pericol provine din această ucidere lentă a fermelor românești. Închiderea lor și abandonarea pământului reprezintă cel mai mare pericol la adresa siguranței alimentare a României, cât și la adresa nivelului de trai al României. Pământul, cel mai valoros activ, va fi abandonat; deja se creează premisele de 15% potențial de abandon. Iar pământul va fi preluat de fonduri de investitii ce vor transfera către alte entități extragerea de profit prin recoltele viitoare.

Iar de aici o bombă socială în dezvoltare, ce ticăie și așteaptă momentul de detonare. Oameni și familii fără surse de venit, sinucideri și tot concertul dramatic din jurul acestor lucruri.

Știu, o să îmi spuneți că nu pleacă nimeni cu pământul din România. Corect, însă vor produce ce vor dori și vor transfera producțiile unde doresc ei. Iar noi vom rămâne uitându-ne lung. Și aceste noi entități vor dicta absolut tot în ceea ce privește mediul social și lanțul alimentar.

Așa am privit și entuziasmul cu care procesatorii au preferat marfa ucraineană ieftină. Și oameni simpli care și-au spus că e bine, căci vor avea marfă ieftină la raft. Iată că nu este așa, iată că marfa este mai scumpă la raft. Însă acest lanț conduce la dispariție. Pentru că mărfurile ieftine din Ucraina vor ucide efectiv fermierii români. Iar procesarea care poate astăzi se bucură de marfa ieftină este condamnată la rândul sau, dar nu dorește să conștientizeze. Pentru că dispare sursa de aprovizionare primară. Iar în Ucraina, acum, conflictul se desfășoară doar în sud. Restul țării produce, iar produsele procesate ucrainene merg direct pe rafturile românești.

Astfel procesarea românească este lăsată la o parte de către lanțurile de retail. Aceștia din urmă achiziționează mai ieftin din Ucraina. Și repet întrebarea: ați văzut marfă ieftină la raft? Nu, cu siguranță nu, este doar o iluzie ce ni se vinde. Și astfel lanțul de producție și procesare dispare, lăsând România dependentă de importuri. Iar când o țară devine dependentă, nu se mai poate opune la nimic. Nu mai are putere financiară și nici politică. Cel mai bun exemplu este Egiptul. Degeaba are canalul Suez, foametea bântuie la orice colt, iar țara nu are resurse financiare să cumpere grâu, acest element social ce menține lumea liniștită.

Și noi, la rândul nostru, degeaba avem Constanța, cea mai bună poziție din bazinul Mării Negre și din Uniunea Europeană. Vom fi dependenți de import de hrană. Iar dacă azi acordăm ajutor Ucrainei, mărfurile ucrainene traversând România, până la Portul Constanța, cu toate costurile ce le pricinuiește acest lucru, mâine nu vom mai avea nimic. 

Căci adevărul dureros este unul singur: Portul Constanța l-am „predat” Ucrainei, cu chei și decizie cu tot. Noi avem acces acolo cu mare întârziere, de minim 4-8 săptămâni, după semnarea unui contract de vânzare marfă. De ce? Simplu, România este teritoriu închis. Terminalele portuare nu ne aparțin, sunt active ale subsidiarilor marilor comercianți globali. Și acolo fiind vorba de mediul privat, nu te poți amesteca.

Soluții pentru traversarea anilor următori și pentru consolidare

1. Coagularea fermierilor în centre profesionale gestionate de persoane cu know-how în ceea ce privește mediul de trading, distribuție, operațional și execuțional. Cu alte cuvinte, intrarea fermierilor într-un mod nou de a face performanță și afaceri, un mod bazat pe principii sănătoase de asociere și încredere.

2. Sindicalizare bancară pentru subvenționare din partea statului a unei cote a dobânzilor, precum și re-eșalonarea dobânzilor pe o perioadă de minimum 5 ani. Totul în mod profesional și procedural. Planificare – execuție și control. Nicidecum pe principii populiste, ci pe principii de business, unde lucrurile pot fi asociate și controlate.

3. Voință politică a statului de a crea logistica aparținând unei entități cu participare public-privată, pentru a putea avea acces nelimitat la transferul mărfurilor românești pe căile maritime spre destinații. Pentru a putea în mod efectiv să iasă din dependența creată și din blocajul logistic. Cu siguranță Ucraina nu își va mai putea opera porturile de la Marea Neagră. Sunt foarte realist și consider că acest lucru este exclus acum. Iar peste 2-3 ani, vom vedea că vor fi cu toții obișnuiți cu lipsa de acces la Marea Neagră, va fi efectiv un dat, un lucru pe care-l vom considera normal.

Poate că este târziu, poate că nu.

Poate un ecou se va regăsi din această analiză.

Poate politicul va dori să înțeleagă și să acționeze pe principii sănătoase, de business, etice, în interesul comun al României, al tuturor cetățenilor.

Căci avem contract cu statul, de la Jean-Jacques Rousseau încoace.

Iar statul are obligații  față de cetățeni prin acest contract.

Trebuie doar să dorească să o facă în interesul cetățenilor și nu pentru interesele punctuale legate de mandate.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Un articol foarte bun si niste masuri pertinente, dar totusi nu mi se par potrivite Romaniei. Poate Franta sau Bulgaria care au un buffer strategic fata de rusi. Romania este si ea implicata in razboi. Este un razboi "antinazist", Germania nu se simte deloc amenintata, poate Romania ar putea sa suspecteze un pact Putinov-Merkelov, poate s-au desenat linii pe harta fara sa fim intrebati. Eu cred ca ar trebui sa incepem sa construim o economie de razboi, sa nu mai fim nepregatiti ca in Primul si al Doilea Razboi Mondial, fermierii pe cereale sa fie 100% subventionati de stat iar principala problema a Romanie ar trebui sa fie producerea de obuze, nu cresterea graului. S-au tot vehiculat in presa bombe atomice si interesele Rusiei, UK, SUA, dar de Romania nu s-a spus nimic.

    Este in interesul Romaniei sa aiba granita terestra cu Rusia? Cand s-a taiat curentul in Republica Moldova a fost o rusine nationala sau nu? Suntem producatori de gaz si electricitate sau importatori?
    • Like 1


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult